Totul despre vânătoare | Arme şi muniţii | Câini de vânătoare | Atlas cinegetic | La gura sobei | Reţete culinare vânătoreşti | Vânători din alte epoci |
Prima [si ultima?] mea capra neagra
31 mesaje • Pagina 1 din 2 • 1, 2
Prima [si ultima?] mea capra neagraSursa: http://agvps-forum.ro/viewtopic.php?f=44&t=529&sid=5e1b1615018dc61815461b3b469e72b4
Cand eram copil si am inceput sa citesc cartile si revistele tatalui meu, am aflat pentru intaia data de existenta acestui animal maiestuos din muntii nostri. Toata lumea descrie cu admiratie "antilopa Carpatilor" dar abia dupa ce am vazut prima capra neagra mi-am dat seama cat de sarac este tabloul zugravit chiar si de cei mai priceputi scriitori pe langa spectacolul oferit privitorului ce o surprinde 'zburand' peste prapastii ametitoare sau printre stanci alunecoase. Eram deja atins de aceasta patima ce nu ne lasa sa stam acasa chiar daca vremea este rea sau daca avem si alte treburi si mi-am dorit de la inceput sa ajung sa vanez macar odata capra neagra. Imi doream sa imi incerc fortele cu muntele, cu vremea schimbatoare, cu simturile fine si cu agilitatea formidabila a acestui animal dar in acelasi timp ma incerca in avans o unda de regret. Eram hotarat sa evit impuscarea unei femele sau a unui mascul foarte viguros pentru a nu face rau populatiei de capre negre de la noi. Am avut apoi de mai multe ori prilejul sa vad capre negre de aproape in timpul drumetiilor mele prin munti. Mereu m-au fascinat, mereu am incercat sa ajung cat mai aproape de ele dar sa nu le deranjez si mereu ma incerca o nemultumire. Imi pareau mult prea "domestice", mult prea tolerante cu zgomotele si cu prezenta omului. Asemenea animal prostit si cu simturi tocite nu-mi trebuie! Mi-am dat ulterior seama ca acele capre se comportau asa din cauza protectiei excesive si a numarului mare de turisti din Piatra Craiului sau Bucegi. Daca un dusman ar fi rostogolit o pietricica apropiindu-se de ele, nici nu ar fi bagat de seama... Timpul a trecut, mi-am obtinut si eu actele de vanator, am stat sa "ma mai coc" cativa ani vanand capriori si mistreti si apoi am decis ca anul acesta trebuie sa urc dupa tapul mult visat. Am intins antenele, interesandu-ma de preturi, densitate, perioade optime in fiecare zona si pana la urma m-am decis sa urc in zona Sibiului la recomandarea unui prieten. Am reusit sa fixez si perioada pentru 12-20 noiembrie dupa lungi negocieri la serviciu si nu mi-a ramas decat sa astept sa treaca lunile. Si am asteptat, doar rabdarea e o virtute, nu? Ajung la destinatie cu cazanul meu ambulant marca Suzuki, descarc din bagaje, fac cunostinta cu oamenii locului la o cafea si ne decidem ca ar fi bine sa profitam de putina lumina ce a mai ramas in ziua aceea si sa facem o iesire. Nicusor, paznicul, mi-a facut o impresie buna de la inceput, om hotarat, foarte pasionat de ceea ce face, de genul celor ce iti pot scoate ficatul de efort dar care nu face act de bravura din aceasta. Lasam drumul forestier, traversam un parau ce nu parea asa adanc la inceput, scot arma si, dupa ce imi atrage atentia inca odata sa am luneta pe minim pentru ca e posibil sa dam de capre la distante foarte mici, incepem urcusul in susul unui izvor plin cu bolovani alunecosi. La nici 50m de gura izvorului, arborii se raresc si pe ambele maluri se formau numai jgheaburi periculoase. Ma bucuram ca zgomotele noastre erau acoperite de izvor dar bolovanii erau foarte alunecosi si instabili. Dupa ceva urcus in ritm destul de alert paznicul se intoarce brusc si ma intreaba cum mi se pare ritmul. Aha! E iesire de proba! Ajungem la o trecatoare de unde se poate observa mai bine versantul dar nu zarim nimic, vegetatia era oricum destul de abundenta. Ne hotaram sa coboram cat mai e lumina si facem un ocol pentru a reduce cat mai mult din coborarea prin albia alunecoasa. Noaptea a inceput o ploaie torentiala ce s-a transformat in ninsoare spre dimineata. Aveam oricum programata o vanatoare la mistreti dimineata asa ca nu mi-a parut rau prea tare ca vremea nu ne lasa sa urcam dupa tap. Reusim sa iesim totusi spre seara insa pe versantii albiti nu vedem nimic. "Zapada o sa le dea la vale maine dimineata" ma asigura Nicusor. "Oare nu e prea mica?" intreb eu, fiind pesimist din fire. "Pe sus e mai mare oricum" Ne suim in masina ca sa intram pe alta vale si dupa nici 200m vedem niste urme mari in zapada. Lup! Dar ce lup! E cea mai mare urma de lup vazuta de mine si pana si Nicu, om ce a vazut multe in atatia ani pe acolo, se mira de marimea ei. "O fi asa mare din cauza zapezii?" intreb eu "O fi, dar e la deal, nu la vale!" "E vreme rea, umbla lupii, le e si lor foame..." "O sa ne cam imprastie negrele dar n-avem pe cine sa ne suparam. Asa i-a lasat Dumnezeu, omoara ca sa manance si ei..." Noaptea urmatoare a fost ger si zapada trosnea. Intram pe alta vale si gasim iar urme de lupi, lupoaica cu un catelandru dupa ea. O luam la picior la deal, ne oprim pentru observatii... nimic. Muntele parea pustiu si rece. Coboram la masina, mergem pe valea din ziua precedenta si repetam cu acelasi rezultat. La coborare ne intalnim cu niste secui ce se duceau la o exploatare forestiera. "Lasati dracu' caprele, haideti la noi la vagon ca ne-au luat lupii 2 caini pana acum!" Le explicam cu parere de rau ca nu avem voie sa le facem nimic, isi varsa si ei naduful la adresa "alora din birouri", ne strangem mainile si plecam la vale. Nicusor planuia sa urcam iar pe traseul din prima seara dar sa patrundem mai adanc. Acolo era ferit de vant si aveau si hrana din belsug. Daca nu vedeam nimic urma sa o luam spre culme ca sa cautam urme proaspete si sa vedem unde sunt lasate. Eu imi luasem deja gandul ca o sa vad capra neagra in acea zi si planuiam cum sa aduc vorba de mancare pentru ca daca tot e de urcat, macar sa mai prindem ceva forte proaspete. El se "pregatise sufleteste" cu un ciolan afumat la prima ora dimineata ca un om ce stie ca are treaba toata ziua dar la mine ii trecuse deja efectul "Ssst! Capra!" Buimac cum eram ma uit in jur dar nu vad nimic. Imi arata cu mana o pata mica neagra pe versantul celalalt si ne apucam sa o observam. Pe toata fata nu se mai vede nimic altceva, pare un tap solitar. "Hai sa ne mai uitam putin! Poate sunt culcate si nu se vad..." In timpul acesta eu scot telemetrul si pun punctul pe o stanca neteda de sub capra. 175m "Ce facem?" "E tap sigur. Coarne grosute dar nu prea inalte. Daca va place, trageti!" Sprijin arma, dau luneta pe 8 si observ mai bine animalul. Sta cocotat pe o muchie ingusta de stanca cu capul la vale, picioarele din fata sunt mascate de un trunchi cazut acolo cine stie cum, e deasupra pozitiei noastre la un unghi de peste 30 grade, pozitia e cam ciudata dar macar imi expune blatul. Incerc sa stabilizez crucea lunetei dar nu e chip, emotiile incep sa isi spuna cuvantul. Ridic privirea, ma asez din nou in pozitie de tragere, proptesc bine patul armei, actionez acceleratorul si incep sa trag puternic aer in piept de cateva ori. Mut crucea lunetei din lateral, fixez pe greaban si ... imaginea imi dispare in timp ce detunatura sparge linistea muntelui. Arma se reaseaza pe pozitie dupa recul si pentru o fractiune de secunda surprind capra inca in aer. "A luat! A luat" Nu ma intereseaza, actionez mecanic inchizatorul si reincarc, dau luneta la loc pe 2.5, ma ridic in picioare cu pusca la ochi desi vad clar cum se rostogoleste la vale mai bine de 150m pana se prinde de niste muri deasupra paraului. "Nu mai trage! A luat bine, nu pleaca nicaieri!" "Nu trag dar sunt patit!" Ma cuprinde caldura si transpir instant din cauza emotiilor, asigur arma, Nicusor ma felicita. Caut ceva timp tubul ca sa il am amintire, ne luam repere si plecam in ocol pentru recuperare, recuperare ce a durat mai mult decat ma asteptam pentru ca linia dreapta e una iar traseul la munte e alta. Ajungem sub tap dar pe ultimii 20m, Nicusor urca singur, coborarea ar fi fost mult prea periculoasa pentru nivelul meu de experienta. Pozitia tare incomoda, nici vorba de poze acolo. Trecem tapul pe sfoara peste parau (doar era pacat sa ii udam blana) si ne oprim pentru 2-3 poze si ca sa ne tragem sufletul. Pana la masina il iau eu in spinare. Nicusor imi zice sa fiu atent ca e greu dar nici nu il simt, parca plutesc. La masina o surpriza, seful de ocol ne si astepta acolo. Primesc felicitarile, multumesc gazdelor pentru ospitalitate si paznicului pentru cum m-a ghidat in teren si... parca ar merge un paharut de ceva tare asa cum e traditia in toata Europa. Nu ne lasa insa "aia din birouri" dar acesta e deja alt subiect... La eviscerare am gasit si cauza sariturii, glontul ii atinsese inima in partea superioara. Vanarea acestei capre negre a fost o experienta deosebita pentru mine si recunosc ca as vrea sa retraiesc oricand acele senzatii. Poate ca va intrebati atunci de ce zic ca cel mai probabil e prima si ultima. As trage din nou in capra neagra daca ar fi vorba de un exemplar cu anomalie sau de unul ranit, consider insa ca la o specie cu o cota anuala de recolta atat de mica cum este capra neagra e suficient odata in viata. In plus, nu ma intereseaza daca trofeul obtinut de mine vine insotit de vreo tinichea sau nu, valoarea lui este in primul rand sentimentala asa ca nu tin ca acum, dupa ce am dobandit primul meu trofeu de capra neagra, sa urc din nou pentru unul de "aur". Acesta este deja de AUR pentru mine. P.S. Ca detalii tehnice nu pot spune ca e ceva extraordinar, arma e un ZB din 1949, munitia e Norma Oryx 7x57 iar luneta e Bushnell Elite 4200 2.5-10x 40mm Corruptissima re publica plurimae leges
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitari! Ma bucur pentru reusita ta. Asa cred si eu, ca o capra neagra e suficient pentru un vanator.
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraMultumesc, ciprian!
Raman dator pentru tot ce ai facut acolo. Corruptissima re publica plurimae leges
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitari Daniel! Ai dobandit un vanat rar si ai povestit frumos si pilduitor.
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitari Dane!!!
Cum a fost botezul??
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitări pentru modul de gândire și pentru trofeu
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitari pentru dobandirea trofeului si pentru poveste.ZB din 49??? iar felicitari.
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraTot respectul pentru gandire.
Asa imi doresc si eu..una si gata.
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraCu drag, Daniel.
Te astept oricand. Eu sunt bucuros ca mi-am facut un prieten.
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraApropos, e ff buna licoarea datatoare de curaj si dezlegatoare de limba....
Putea veni si maestrul Laurul...
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagra@all Multumesc pentru urari. Cand imi fac timp o sa va zic si ce urari am primit de la colegii de birou
@sean A fost omenie @Zeres Ciprian mai am licoare din aia, daca treci Carpatii poate vezi si unde e facuta. Daca venea si senseiul ala nu ramanea nici sa pui in ochi @ adrian1123 atasez dovada (trage mai bine ca mine, nu am motive sa fac upgrade) Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj. Corruptissima re publica plurimae leges
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagra
Avem timp....sanatosi sa fim !!! cal 12 /cal 16/ 223 / 30-06 / 9,3x62
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitari @ biriuck!!!..Se pare ca ai darul sa povestesti .. vinatoarea , trairile/emotile sunt ff fain zugravite , si fara indoiala Capra neagra ( dupa cite inteleg eu ) nu este nu este un vinat la indemana orcarui vinator ..Ti-ai facut bine treaba la vinatoare... si la scris .. Sincere Feliciari !!
Am o intrebare ,cit de accesibil este pentru un vinator din Ro ... vinatoarea la specia asta ..? trebuie multe aprobari? partea financiara daca se poate ? As fi curios cit palteste un strain sa vineze o capra neagra in Ro ... Mersi mult !?
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitari pentru reusita dar mai ales pentru atitudine si modul de gandire!
Tare mult mi-as dori sa fiu inconjurat numai de vanatori care gandesc ca si tine... 12/76 | .30-06 Springfield | .223 Remington | 16/70 | 7x64
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagrala Romsilva 880 euro pentru punctaj sub 95 punctr CIC , apoi creste rapid
se plateste focul gresit, animalul ranit si fiecare zi de vanatoare
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagrafelicitari vanatorului pentru vanatul dobandit!
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraMultumesc tuturor pentru aprecieri.
Partea cu aprobarile nu este treaba vanatorului ci a gestionarului. Daca isi face treaba bine (in special paza) va avea efective solide de capre negre si primeste cota de recolta. Pe fondul unde am fost mi-au zis ca e o singura intrare pe drum de masina si aveau si 2 paznici, mi-a placut cum sunt organizati si am vazut multe urme de animale in teren (m-a ajutat si zapada). Bravo lor! Cat de accesibil e pentru vanatorul roman depinde de nivelul sau de venit, nimeni nu poate face o statistica concludenta pe nivelul de venituri medii ale vanatorilor. Pentru multi e un efort mare, pentru multi e maruntis Cum a zis si teuton, pretul pleaca de pe la 900 de euro si se invarte in intervalul 1000-1500 pe la diverse asociatii. Evident ca aceste costuri pot sa devina brusc mai mari in functie de trofeu si de densitatea din teren. Degeaba gasesti undeva ieftin daca nu au vanatul in numar mai mare, cu alergatura si cazare tot pe la 1500 ajungi. Odata-n viata merita insa Iar daca bani nu sunt, iei aparatul foto si bocancii si urci dupa ele. Corruptissima re publica plurimae leges
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagra
Multumesc @teuton !
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagra
Mersi de informatie @biriuck !...pentru moment intrebam doar informativ despre vinatoare la capra neagra ... nu cred ca pretul este exagerat , de aprobari intrebam pentru ca aici eu personal trebuie sa imi scot toate formele/aprobarile inainte de a vina la o specie care nu este deschisa la" open seazon "... sezonul public de vinatoare .. Nu ar fi exclus ca in urmatori anii sa vin pina in Ro pentru o capra neagra , cred ca ar fi experienta faina si un trofeu la specia asta ar arata bine pe perete..
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagranoi suntem mai cu mot si iti trebuie aprobare (adica autorizatie) pentru fiecare specie in parte;)
Corruptissima re publica plurimae leges
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitari! Bucura-te de amintiri!
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraDesi folclorul zice altceva, eu va garantez ca are si o carne delicioasa. Nu carnea a constituit scopul vanatorii dar am tratat si acest animal asa cum le tratez pe toate celelalte, adica am incercat sa ii dau o utilitate fiecarei parti din animal.
Pielea o sa ramana ca amintire si abia astept sa fie gata bustul iar carnea am sortat-o cu grija. Partile cu tendoane si pielite au luat directia carne de tocat si le voi amesteca cu ceva slana cruda imediat ce tai porcul pentru a face niste mici (asa mi-a recomandat paznicul ). Carnea mai curata am presarat-o cu sare, cimbru si boia si a mers la frigider, amestecand-o la 2-3 zile. Coastele si oasele ce au ramas cu carne au luat directia ciorba si sunt incantat si de acea utilizare, semana cu corba de capra domestica dar era altfel. Dupa o saptamana, carnea de la pastrama era deja numai buna de gatit si metoda pe gustul meu e urmatoarea: Se desface o sticla de vin rosu si se toarna un pahar pentru a se ascuti simturile bucatarului. Acesta taie 2-3 catei de usturoi, pregateste 2 fire de rozmarin verde si sparge 3-4 boabe de ienupar. Carnea o taie fasii de ~ 3cm grosime (sa aiba grija sa taie, pe cat posibil, transversal pe fibra). In tot acest timp se incinge o tigaie in care a aruncat o lingura de untura curata de porc si scoate aerul ce s-a strecurat in paharul de vin. Bucatarul isi face curaj si arunca cateii de usturoi in tigaie iar la 20 de secunde face acelasi lucru si cu carnea si rozmarinul. Se lasa maxim 2 minute tigaia in pace si se verifica iar paharul pentru ca aerul tinde sa ocupe mult din volumul acestuia. Se amesteca bine continutul tigaii si se arunca in valtoare ienuparul iar dupa inca un minut se toarna un deget de vin rosu ca sa cuminteasca sfaraiala si sa amestece aromele. Se mai amesteca putin si in maxim un minut se opreste focul. Se deschide urmatoarea sticla de vin pentru ca e pacat mare sa mananci asa ceva fara un pahar de rosu sec alaturi. Pofta mare! Corruptissima re publica plurimae leges
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraMai am timp pana in 15 sa vanez si eu una, (mai e o autorizatie disponibila), pentru reteta asta ca imi curge din gura...
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitari Daniel ! Ma bucur pentru dobandirea trofeului ! Foarte frumoasa si povestea !
Toţi îţi vor binele, nu-i lasa sa ti-l ia !
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraMultumesc pentru urari!
Zecule, pune mana si mergi, sa nu iti para rau dupa Corruptissima re publica plurimae leges
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraFelicitari Daniel pentru :
1. povestire 2. reusita cinegetica 3. poze 4. reteta de mici dar si pt pastrama. Imi ploua in gura dar inca nu am stabilit daca vinul rosu sau pastrama sunt de vina. 5. pentru tineretea ta. Ma asteptam sa fi ceva mai puriu dar . . . omul mai si greseste Razvan
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraSefu !!! .
Eu zic sa o las incet cu reteta ... sincer eu cred ca este fff gustoasa .. dar o sa ajungi mare si gras si nu se merita... esti baiat tanar . .. That was a joke man !!!!
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraCe ramane dupa focul de arma?
Alergi, transpiri, reusesti intr-un final sa dobori vanatul cautat, te trec fiorii dupa reusita sau te catranesti de necaz in caz de rateu. Incerci sa acozi repesctul cuvenit vanatului, primesti felicitarile insotitorilor si prietenilor apoi incerci sa valorifici cat mai mult din animalul doborat (de regula aici intra partea legata de transare, retete de pastrama etc) dar mai incerci sa pastrezi si sa conservi pentru viitor o bucatica ce iti va aduce aminte peste ani de momentele acelea. Acela este "trofeul" si nu, pentru un vanator nu se masoara [doar] in puncte CIC ci mai ales in intensitatea trairilor generate de acea zi de vanatoare. In cazul de fata, dupa eviscerarea si racirea animalului, mi-am luat ramas-bun de la gazde si m-am dus drept la un prieten ce are taxidermia ca hobby, desi intentia mea initiala a fost sa fierb capul si sa-l pun pe panoplie asa cum era. Blana de iarna era insa prea frumoasa si placuta la atingere ca sa nu o pastrez. "-Cum vrei sa o faci? Bust, nu?" "-Mai, asa m-am gandit..." "-OK, trebuie sa face taieturile asa, prin spatele picioarelor din fata" "-Si cu restul cum ramane?" "-Pai, pot tabaci pielea ramasa dar e prea mica sa poti face ceva din ea. Maxim iti ramane cat sa pui pe un scaun...O putem face intreaga, in picioare pe vreo stanca!" "-Nu se poate, n-am unde s-o tin!" "-Atunci cum?" "-Am vazut eu niste monturi ale unuia cu vanat african, erau busturi dar cu pielea pe post de fundal..." "-Putem incerca, daca nu-ti place cum iese, o taiem dupa si ramane bust simplu. Din mare merge facut mic!" Si asa am facut Omul s-a apucat sa prelucreze blana, eu am comandat bustul, ochii si urechile de pe site-ul din Germania indicat de el si la scurt timp a fost gata. Probleme mai mari am avut in a gasi un tamplar care sa-mi faca panoplia, mesterii nu se prea incurca cu lucrari mici. Efectiv, nu m-am putut indura sa arunc jumatate din blana. Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj. Corruptissima re publica plurimae leges
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraNu-I rău deloc.
Poți spune numele prieteului care a naturalizat-o? Nu fi victimă. Nu fi nici criminal. Dar mai cu seamă nu fi spectator.
Re: Prima [si ultima?] mea capra neagraNu e niciun secret, Dan Z.
Nu e cunoscut prin online, omul lucreaza mai mult pentru cunoscuti (cand isi face timp). Daca ai ceva de facut sau reconditionat, te pot pune in legatura cu el. Corruptissima re publica plurimae leges
31 mesaje • Pagina 1 din 2 • 1, 2
Înapoi la Vanatoare de capra neagra Cine este conectatUtilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator |
Publicitate
|