C. G. HAENEL

[EliteHunting]

Haenel

http://www.cg-haenel.de/

O marca celebra, ce are o istorie bogata si tumultoasa si este aproape o necunoscuta la noi.
A fost infiintata in 1840 de catre Carl Gottlieb Haenel, in leaganul armelor din Germania, Suhl/Thuringia si este membra a Aliantei Armurierilor din Suhl.
Carl Gottlieb Haenel a fost Inalt Comisar al Curtii Prusace, insarcinat cu controlul fabricilor de arme. In 1840 a infiintat propria fabrica, productia initiala fiind reprezentata in principal de arme de vanatoare cu tevi lise. Chiar de la debutul activitatii, o preocupare activa a patronului si a unei echipe selecte a fost dezvoltarea si fabricarea de arme de mare precizie. Celebrele Scheibenbuchsen ale epocii, arme participante la diferite competii de tir din epoca, au numarat printre campioane si AYDT, produse de Haenel. Acestea au fost arme cu sistem cu bloc cazator, sistem frecvent folosit in epoca si care a avut nenumarate variante de-a lungul istoriei, unele fiind folosite si astazi. Sistemul patentat de Carl Wilhelm Aydt a fost introdus ulterior de Haenel si pe pistoale dedicate tir-ului si a fost folosit si un secol mai tarziu, cu mici modificari, la arme de tir.
Calitatea armelor fabricate a plasat firma printre cele serioase in domeniu, desi concurenta era acerba la sfarsitul secolului XIX, astfel incat cincizeci de ani mai tarziu aceasta se numara printre firmele “alese” ce produc arme pentru armata prusaca. Productia militara pentru armata germana a ramas apoi constanta pana in 1945. Dupa ce a fabricat celebrul Mauser M 98 in Primul Razboi Mondial, a suferit serios prin masurile restrictive impuse de castigatori, ca toata industria germana de profil. Cu greu firma isi revine si continua productia de arme pentru piata civila, juxtapuse cu tevi lise si un model de carabina bolt-action.
In 1921 firma face un pas semnificativ pentru dezvoltarea viitoare angajand un inginer relativ tanar si care avea sa devina celebru – Hugo Schmeisser. Acesta invatase meserie pe langa Theodor Bergmann. Impreuna s-au facut cunoscuti pentru primul “pistol-mitraliera”, arma nici lunga, nici scurta, cu functionare semi si automata care chiar functiona – modelul MP 18. Bergmann i-a transmis mai tanarului ucenic pasiunea pentru arme cu functionare automata iar Hugo a inceput sa viseze la o arma lunga cu acest mod de functionare. Impreuna cu fratele lui, Hugo infiinteaza propria firma dar lipsit de suportul financiar necesar este nevoit sa incheie un parteneriat cu Haenel, conlucrare ce se va dovedi foarte benefica pentru ambele parti. Pasiunea lui Hugo isi va gasi implinirea impreuna cu Haenel prin realizarea unor modele celebre, care au facut efectiv istorie – MP 28, si STG 44. MP 28 este un model mai putin cunoscut si a fost “testat” in conditii reale de lupta numai in Razboiul Civil din Spania; este urmasul lui MG 18 si bunicul tuturor modelelor ulterioare de “submachine gun”. Folosirea lui in lupta a dovedit ce avantaj major reprezinta o putere de foc sporita in conditiile razboiului modern, in special in luptele urbane, de strada. La acest model Hugo patenteaza magazia de cartuse prismatica, detasabila, cu capacitatea de 30 cartuse, dispuse in coloana verticala, magazie care va deveni ulterior un adevarat standard la cvasi-totalitatea armelor de acest fel. Celebrul MP 40 supranumit “Schmeisser” este cunoscut de oricine a vazut macar un documentar sau film artistic despre Al Doilea Razboi Mondial ca “pistolul-mitraliera” al soldatului german dar, ca o ironie a sortii, Hugo a imprumutat acestei arme doar magazia, neparticipand la realizarea proiectului.
STG 44 este prima arma de asalt din istorie, cea care a inspirat arme ulterioare celebre, ca AK 47 sau M16 Stoner. Desi viata activa a armei a fost foarte scurta si nu a putut schimba cursul razboiului, a reprezentat un adevarat salt atat ca tip de arma cat si ca tip de munitie folosita si a determinat schimbarea opticii si a strategiei de inarmare in mai toate armatele lumii.
In 3 aprilie 1945 uzinele sunt ocpuate de americani iar la sfarsitul lui iunie intreaga zona Thuringia intra sub ocupatie sovietica si va fi ulterior parte a Republicii Democrate Germane. Uzina este aproape in totalitate demontata si mutata in URSS impreuna cu tehnicieni si lucratori si chiar Hugo Schmeisser va lucra in URSS pana in 1952, pentru a fi apoi repatriat. Din pacate, repatrierea s-a petrecut cu cateva luni inainte de a deceda, in 1953. In URSS Hugo este parte din echipa ce va realiza cea mai cunoscuta arma de asalt din istorie, celebrul AK 47 dar se povesteste ca a fost cel mai recalcitrant si mai necooperant dintre inginerii germani adusi de rusi in cadrul proiectului ... posibil ca adoptarea inchizatorului cu cap rotativ in loc de cel oscilant imaginat de Hugo la STG 44 sa fi fost cauza.

Sub ocupatie sovietica, Haenel reincepe timid productia de arme, intai fabricand componente pentru AK. Ulterior, din anii “60, se axeaza pe arme sportive, de mare precizie, pentru competitiile dedicate aerului comprimat si calibrelor mici precum si pe productia de arme de vanatoare cu tevi lise, in cadrul conglomeratului de firme din Suhl. In Romania anilor “80, pionierii si UTC-istii inca mai trageau in competitii cu arme “Haenel-Suhl” datand de prin anii “65-“70 si in mainile catorva vanatori fericiti existau juxtapuse purtand acelasi nume.

Dupa 1990 firma intra intr-un con de umbra si este resuscitata de Merkel in anii 2008-2010, cand apare la targurile de profil cu arme de vanatoare noi-noute, intr-o gama rapid completata de lise, carabine basculante si bolt-action, interesante, foarte bine lucrate dar cu pret decent. O strategie de piata dictata de “criza” i-a facut pe stapanii Merkel sa aduca alaturi Haenel, ca divizie mai ieftina a grupului de firme, considerand ca o arma Merkel ieftina n-ar avea succes pe piata. In acest fel, pe nedrept uitata Haenel este iar in masura sa ne rasfete cu arme lucrate “nemteste” la preturi accesibile si romanilor. In 2010-2011 reintra pe piata semi-automatelor, primind drepturile si onoarea de a fabrica modelul dedicat pietei civile de la fostii rivali – Heckler&Koch SLB 2000.
Si pentru ca nu a uitat niciodata ca armele de mare precizie au facut-o vestita si in trecut si in epoca moderna, noul debut a fost reprezentat practic de o arma moderna, dedicata preciziei in conditii extreme caracteristice lunetistilor militari – RS 8.

Putem spune ca Haenel s-a putut bucura de avantajul de a porni aproape de la 0, investind serios in noile tehnologii. Astazi uzina este dotata cu tot ce e mai nou si mai eficient in materie de proiectare si prelucrare mecanica asistata de calculator, putand realiza piese de precizie extrema. Mare parte din facilitati sunt impartite de Haenel si Merkel si multe din compenentele folosite la fabricarea armelor de la cele doua firme sunt facute pe exact aceleasi masini si linii de fabricatie. In acelasi timp, a avut posibilitatea sa studieze produsele concurentei, sa vada ce merge si ce nu, ce e apreciat si ce nu si sa adopte o viziune proprie atat in ceea ce priveste desenul cat si tehnologiile de fabricatie. De exemplu, spre deosebire de concurenta de peste ocean care foloseste preponderent tehnica mai moderna de trecere a unui buton pentru ghintuirea tevilor, Haenel a ramas tributara vechii forjari la rece, la fel ca mai toti fabricantii de traditie din Germania. Masinile moderne, ce pot exercita presiuni uriase asupra otelului si pot obtine tolerante infime au facut ca acest procedeu recunoscut odata pentru calitatea aproximativa si numarul mare de tevi respinse de un control de calitate exigent sa fie unul cat se poate de modern ca precizie si constanta in executie. In plus, prin aceeasi tehnica se pot executa si alte componente ale armei.
Imbinand o traditie de 175 de ani cu tehnologia moderna si cu un pic de spirit intreprinzator, adaptata la piata actuala, Haenel reapare in lumea vanatorilor cu o noua filosofie: armele Haenel sunt moderne dar nu la moda, prozaice dar nu fara suflet, funcționale, practice, prin urmare sunt cheia succesului atat la vanatoare cat si in poligonul de trageri.

Pe plaiurile noastre, Haenel a fost o prezenta cel putin exotica, numarul mic de arme existente facand-o practic necunoscuta.
Firma ofera astazi urmatoarele modele, numite dupa anul aparitiei:
Jaeger 8 – bock in cal. 12/76 (2008 - temporar scos din productie)
Jaeger 8.10 – bock combinatie 12/76 cu .222 Rem, .223 Rem, .243 Win, 6.5x55 SE, 7x57 R, 7x65 R, .308 Win, 30-06, .30 R Blaser, 8x57 JRS, 9.3x74 R
Jaeger 8.11 – bock dublu-expres in calibrele 30-06, .30 R Blaser, 8x57 JRS, 9,3x74 R
Jaeger 9 – basculanta cu o teava ghintuita in cal. 6,5x57 R, 6,5x65 R, .270 Win., 7x57 R, 7x65 R, .308 Win., 30-06, .30 R Blaser, 8x57 IRS, 9,3x74 R, 7mm Rem. Mag., .300 Win. Mag.
Jaeger 10 – bolt-action in cal. .223 Rem, .270 Win, 30-06, .308 Win, 6.5x55 SE, 7x64, 8x57 JS, 9.3x62, 7mm Rem. Mag., .300 Win. Mag.
SLB 2000 + - arma semi-automata cu teava ghintuita in cal. 223 Rem, 7x64, .308 Win., .30-06; 8x57 JS, 9,3x62, 7mm Rem. Mag., .300 Win. Mag.

[EliteHunting]

In premiera in Ro prin EliteHunting
Haenel Jaeger 10 (model 2015) – bolt-action in cal. .223 Rem, .270 Win, 30-06, .308Win, 6.5x55 SE, 7x64, 8x57 JS, 9.3x62, 7mm Rem. Mag, .300 Win. Mag.

http://www.cg-haenel.de/en/haenel-jaege ... jaeger-10/

Criticate, injurate dar folosite pe scara din ce in ce mai mare, armele moderne, “minimaliste” se impun tot mai mult si aproape orice producator care conteaza pe piata de astazi are asa ceva in oferta. Puristii, traditionalisti, iubitorii exclusiv ai Mauser-ului 98 le critica, criza le-a oferit si vanatorii le folosesc tot mai mult.
Cu ani in urma, Tikka ne-a oferit modelul T3, o arma care a uimit prin constructia simpla si precizia incredibila pentru acele timpuri la o arma ieftina-ieftina, precizie pentru prima data garantata de producator sub granita MOA la o arma de mare serie. Nu era prima arma ce putea trage atat de precis dar combinatia de calitati oferite la pret avantajos si garantie de producator au generat succesul modelului.
Ani buni nimeni nu i-a imitat pana cand piata a decis ca nu poate suporta preturile mari si nevoia imperioasa de a vinde ieftin a dus si la nevoia de a produce ieftin dar bine.
Deja au fost prezentate pe forumurile noastre arme ca Savage Axis, Ruger American ca fiind cele mai de jos pe scala preturilor si surprinzator de precise precum si modele mai scumpe ca Browning X-Bolt, Steyer SBS, Sako A7 pentru a ajunge in zona in care armele nu mai sunt ieftine dar impart aceeasi “politica” si schema constructiva, ca Mauser M12 sau Sauer 101.
HJ 10 este viziunea Merkel-Haenel despre o carabina functionala, ieftina, accesibila, fara rabat la calitatea executiei sau fabricatie si mai ales fara a renunta la o nota de eleganta si clasicism. Cum e foarte greu sa faci ca asta sa iasa ieftin folosind mana de lucru germana, proiectantii au fost foarte ingeniosi in a imbina solutii deja existente si verificate de altii cu idei si metode de fabricatie noi. Ideile directoare au fost: reducerea la esential, o alura clasica, cel mai bun otel si cea mai buna prelucrare, polimer high-tech sau lemn frumos.
A fost lansata destul de timid in 2010 dar in scurta vreme a reusit sa se impuna printr-un volum de vanzari care a permis firmei sa revina in acest an cu mici ajustari mecanice si cu o gama diversificata, in prezent fiind oferita in nu mai putin de 12 variante: STANDARD, SYNTHETIC STOCK, CAMOUFLAGE TR, CAMOUFLAGE OR, MOUNTAIN LT, TRACKER, VARMINT SPORTER, VARMINT SPORTER PRO, VARMINT, TIMBER LX, STAINLESS AW, LADY-TIMBER.



Principial, vorbim de o carabina bolt-action cu alcatuire clasica: culata + teava + pat pe care se monteaza tragaciul si inchizatorul.
Culata este piesa de baza a oricarei arme cu aceasta alcatuire si, de obicei, este si cea mai complicata si cel mai scump de produs. In acest caz este tot o culata cu profil cilindric ca la produsele concurente dar marea inovatiei a firmei si cea care a permis mentinerea costurilor la valori mici este faptul ca este fabricata exact ca si teava, prin roto-forjare la rece, exact din acelasi material ca teava. Pe scurt, o bucata de otel este obligata sa treaca printr-o coroana de ciocane uriase ca forta exercitata si sa ia forma dorita mulandu-se ca plastilina pe o matrita. Metoda scurteaza mult durata fabricatiei comparativ cu prelucrarea prin aschiere dar este insotita de tensiuni neplacute ce apar in structura matrialului astfel incat piesa trebuie tratata termic, verificata pentru pastrarea cotelor, prelucrata prin aschiere in cateva puncte si finisata la final. Profilul interior este perfect cilindric si permite miscarea lina a corpului inchizatorului, la fel de cilindric si acesta pe aproape toata suprafata
La extremitatea anterioara este practicata zona in care se fixeaza teava si nuturile de inzavorare. Superior si posterior culata pierde un pic din forma cilindrica, avand o slefuire ce coboara nivelul culatei si-o aplatizeaza putin ... astfel incat se pot monta baze dedicate Remington 700 SIC!!! acum oricine poate pune o luneta pe o arma germana folosind monturi solide si nu foarte scumpe alegand din infinitatea prezenta pe piata pentru Remi 700. (parca si Steyr adoptase baze compatibile A-Bolt). Partea coborata a culatei prezinta 3 orificii filetate si este suficient de lunga incat sa se poata monta atat baze facute pentru culata scurta cat si cele pentru culata lunga de la Remington, practic imposibil sa nu gasesti undeva o montura pentru arma, disponibila rapid.



Pe laterala dreapta, un pic oblic superior, este practicata fereastra de ejectie-alimentare, similara ca pozitie, forma cu ceea ce intalnim si la concurenta. Este la fel de inscrisa in contur si pare la fel de anevoioasa la alimentare direct in camera sau descarcare pentru cei obisnuiti cu clasicele culate deschise complet superior. La testare se dovedeste ca arma se poate alimenta fara probleme direct in camera, doar aruncand un cartus prin deschidere cu singura grija sa fie cu varful inainte. Ejectia este precisa, fara ca tubul sa interfere cu marginile ferestrei. Inferior si anterior exista o mica frezare transversala in care se imbuca piesa anti-recul, de forma unei lame metalice transversale fixata in pat, solutie larg utilizata astazi chiar si la arme de top. In portiunea inferioara-mijlocie exista fereastra in care se cupleaza magazia si posterior locul de fixare al ansamblului tragaci. Pe laterala stanga, posterior, este montata o parghie ce odata apasata permite eliberarea si extragerea inchizatorului din culata. Terminarea posterioara este taiata oblic, asemanator varfului unui ac de seringa.





Ce are in plus aceasta culata fata de altele cu aceeasi conceptie? Teava nu mai este fixata prin clasica infiletare ci este montata prin presare. Suprapunerea intre metalul culatei si al tevii se face pe circa 3 cm lungime si este discret evidenta la suprafata culatei. Metoda a fost folosita de-a lungul timpului in special la arme de calibru mic dar a dovedit ca este foarte stabila pe o arma celebra, vestita Steyr SSG 69, arma care se fabrica in aceasta maniera dupa mai bine de 50 de ani de la aparitie. Folosirea la Haenel a exact aceluiasi material si a aceluiasi procedeu atat la constructia tevii cat si a culatei face ca aceasta imbinare simpla sa fie atat rezistenta cat si stabila la variatii de temperatura. In plus, fata posterioara a tevii, la debutul camerei cartusului, se continua lin si fara praguri cu culata armei permitand o alimentare foarte fluenta si numai “cu incetinitorul” simti la mana diferenta intre manipularea in ax longitudinal a inchizatorului cu sau fara cartus in magazie. Pentru cei invatati cu hopurile la alimentare necesita atentie sporita pentru ca efectiv nu se simte daca ai inchis cumva din greseala peste un cartus preluat din magazie.

A fost preferata solutia fabricarii inchizatorului din piese separate, asamblate. Corpul este o piesa solida de otel, pe care se fixeaza anterior un cap inchizator dedicat gamei de calibre. Cilindrul aproape perfect este intrerupt de doua orificii practicate in vecinatatea capului, ce servesc la evacuarea gazelor de ardere departe de ochii tragatorului in cazul unei defectiuni de tub cartus. Pe laterala stanga este practicat un lung canal in care culiseaza gheruta parghiei ce mentine inchizatorul in culata. Ca sa nu reinventeze roata, initial s-a folosit un cap de inchizator foarte asemanator cu cel al armelor Merkel, cu 6 nuturi de inzavorare dispuse cate trei pe doua randuri si care permite o miscare de numai 60 grade pentru deschidere-inchidere. La varianta 2015 capul inchizator prezinta doar trei nuturi de inzavorare, dispuse radiar la distanta egala. Inaltimea totala este cu cativa milimetri mai mica decat in cazul vechiului cap permitand o distanta mai mica a zonei de inzavoprare din culata, adica de la marginea anterioara a magaziei la camera cartusului si o alimentare mai exacta. Portiunea de sub nuturi se continua intr-o panta abrupta cu corpul inchizatorului. Acest profil se potriveste in oglinda cu profilul tevii in portiunea posterioara realizand o sigilare efectiva a camerei cartusului, in spatele nuturilor de inzavorare. Cele numai trei nuturi nu dimineaza cu nimic rezistenta inchiderii insa simplifica procesul de fabricatie. Spre deosebire de surioara mai scumpa Helix, capul este fix pe corpul inchizatorului cum la fel de fixa este si teava in culata. Spre deosebire de Savage ce a preferat fixarea labila a capului de corpul inchizatorului pentru a compensa micile imperfectiuni de imperechere a nuturilor de inzavorare, Haenel a preferat o montare fixa si o prelucrare perfecta a tuturor fetelor ce realizeaza inzavorarea.



Unul din nuturi gazduieste gheara extractoare actionata de un arc iar in partea opusa a fetei anterioare a capului inchizator se gaseste pistonul incarcat de arc ce realizeaza ejectia activa, imediat ce gura tubului depaseste catre posterior limita anterioara a ferestrei de alimentare. Particulara este adoptarea unei gheare extractoare de dimensiune relativ mare, ce ocupa undeva intre 1/4 si 1/3 din circumferinta capului inchizator si este sculptata astfel incat sa imbrace si fundul tubului nu numai sa intre in santul acestuia. Asta ofera armei o extractie precisa si ferma chiar si in cazul unor tuburi de calitate mai slaba sau foarte solicitate. Arcul pistonului de ejectie este suficient de energic cat sa arunce ferm si un cartus netras, chiar la manevrarea lenta ... nu mai e nevoie sa rastorni arma ca sa scoti cartusul netras ca la X-Bolt.



In interior este montat ansamblul percutor-arc percutor impreuna cu piesa din coada inchizatorului ce contine si sistemul de armare. Intr-un orificiu practicat pe laterala corpului, catre posterior, este introdus manerul inchizatorului, la fel ca la Tikka T3 sau CZ 527. Acesta are practicata o frezare speciala ce permite imbucarea cu ansamblul percutor si care nu permite executarea focului cu inchizatorul incomplet inchis. Demontarea inchizatorului in componente, curatarea si asamblarea la loc se fac foarte simplu si intuitiv, fara a folosi scule ajutatoare.



Se stie ca inchizatoarele cu cursa circulara scurta pacatuiesc prin a necesita o forta mai mare la deschidere si comprimarea arcului. Producatorii au folosit diferite variante de numar si profil al planurilor inclinate angajate in miscare pentru a reduce forta respectiva. Unii au reusit mai bine, altii mai putin. Haenel se plaseaza undeva pe pozitiile fruntase, pe langa Steyer sau Sako dar prezinta acea mica “agatare” la finalul cursei, specifica armelor de peste ocean data de prezenta unei mici ancose pe corpul inchizatorului la finele pantei oblice. Fata de cat de usor se deschide pana in acea pozitie, micul hop e perceput ca un prag – nu se simte la o miscare viguroasa, cursiva dar este evident daca deschiderea inchizatorului se face lin, incet. Asa cum am mentionat mai sus, cursa in lungime este fara efort, cu sau fara cartuse in magazie, cu sau fara cartus tras in camera. Inchizatorul este suficient de greu incat sa preia un cartus din magazie numai daca inclini arma cu teava in jos, la fel cum se intampla acum mai bine de 100 de ani cu vestita Steyr. Inchiderea armei se face lin, fara senzatia de “comprimare” resimtita la alte arme, probabil datorita prelucrarii perfecte a suprafetelor de inzavorare si a alegerii unor unghiuri de angrenare optime.
Specific armelor mai scumpe, piesa din coada inchizatorului este prelucrata in acelasi plan cu culata si fundul percutorului, realizand o suprafata aproape perfect continua. In pozitie armata, coada percutorului depaseste posterior culata armei cu circa 1 cm iar superior se face vizibil un mic cerc rosu, functionand ca indicator vizual si tactil al percutorului armat. Piesa de coada are si rol functional nu numai estetic ca la Tikka sau X-Bolt si le indeplineste pe ambele intr-un mod mai placut ochiului decat la concurenta.
Manerul inchizatorului a fost in varianta initiala unul simplu, realizat dintr-o bucata de metal, cam scurt si nu foarte comod. In varianta 2015 acesta capata un usor unghi catre posterior si se termina cu o bila de circa 4 cm diametru, moderna si foarte practica la manevrare rapida.



Pe cat de simplu si din putine piese este alcatuit, pe atat de eficient functioneaza. Faptul ca arma este oferita si in calibre magnum reprezinta un plus de siguranta in ceea ce priveste capacitatea de a gestiona presiunile de exercitiu si fortele exercitate. Desi nu are nicio inovatie majora este realmente o perfectionare a ceea ce exista mai eficient in lumea armelor esentiale.

[EliteHunting]

Teava este obtinuta prin roto-forjare la rece, cu un profil conic prelung, intermediar, de 17 mm diametru la gura pentru variantele standard, 19 mm pentru varmint-sporter. Lungimea este clasica pentru varianta standard, adica 56 cm pentru calibre standard si 60 cm pentru magnum si poate fi mai scurta la unele variante. Teava este finisata la exterior absolut corect, fara imperfectiuni. Coroana este practicata in maniera moderna, taiata drept cu o mica portiune centrala ingropata pentru a o feri de accidente.



Standard poseda aparate de ochire mecanice, inaltator reglabil pe derivatie si catare reglabila pe inaltime. La primele modele inaltatorul a fost unul simplu, negru. La modelul 2015 aparatele mecanice de ochire au fost inlocuite cu cele de pe KR 1 sau Helix, celebra catare cu fibra optica rosie incadrata de cele trei puncte galben-verzui ce delimiteaza fanta inaltatorului. Acestea sunt montate pe suporti inalti, la ceva peste 2 cm deasupra tevii, exact ca la Helix, Blaser, arme gandite pentru achizitie rapida si precisa a tintei.



Pentru o arma dorita ieftina, up-grade-ul este de nesperat, modelul respectiv de aparate mecanice de ochire fiind votat ca cel mai bun pentru tras iute si precis, la mare distanta de concurenta. Punctele colorate sunt foarte fine, cu diametrul perceptibil de ordinul a 1,5 mm, adica o catare ce acopera cam diametrul unui taler la 50 m iar incadrarea perfecta intre limitele luminoase ale inaltatorului chiar face posibila doborarea unei tinte de aceste dimensiuni pana spre 100 m.



Avand in vedere ca un astfel de set costa ~200 E dar ca pretul armei nu a crescut, suma economisita prin trecerea la trei nuturi ale inchizatorului a fost excelent si mult mai util investita.



Tragaciul ... tragaciul este realmente piesa de rezistenta a armei. Beneficiind de experienta de zeci de ani in arme de competitie, Haenel a reusit producerea unui tragaci ideal fara a fi o adevarata uzina si fara a creste nejustificat costurile. Este un tragaci cu accelerator zis “francez”, actionat prin impingerea catre inainte a limbii acestuia. Actionarea normala ofera o cursa scurta, doar cat sa fie perceputa, cu o rupere cu adevarat cristal, fara nici cea mai mica agatare, ezitare, mereu la fel, in aceeasi pozitie si la actionarea cu aceeasi forta – ca senzatie nu e departe de cel de la Blaser, poate chiar mai fin. Deja fara accelerator este perfect pentru vanatoare si chiar pentru trageri de precizie. Odata actionat, acceleratorul iti fura efectiv tragaciul de sub deget si este suficienta o atingere cat un fulg pentru declansare – e suficient sa sprijini pulpa degetului cat sa percepi limba tragaciului si pleaca. Spre deosebire de alte arme la care se poate obtine o senzatie similara actionand asupra reglajelor dar cu riscul ca focul sa plece si la simpla actionare a sigurantei, la Haenel actionarea acceleratorului este perfect sigura – nu atingi tragaciul, nu pleaca focul.



Pentru cei cu degetul mai greu si deprins cu Ij-urile poate fi o problema de adaptare insa nemtii obisnuiesc sa spuna ca armele trebuie tratate cu aceeasi grija cu care tratezi femeile. Odata activat dar nefolosit, acceleratorul poate fi usor dezactivat prin deschiderea partiala a inchizatorului sau prin trecerea sigurantei pe asigurat. Pe carcasa tragaciului este plasata si siguranta, ce se exteriorizeaza pe laterala dreapta a culatei, imediat peste muchia patului. Este prevazuta cu doua pozitii, pozitia asigurat blocand si inchizatorul. Pentru a putea deschide inchizatorul in siguranta, exista inca o mica parghie ce trebuie apasata concomitent cu rotirea manerului inchizatorului. Spre deosebire de X-Bolt unde aceasta comanda este plasata pe manerul inchizatorului, la Jaeger 10 este plasata in vecinatatea sigurantei si permite actionarea atat a acesteia cat si a inchizatorului, simultan, cu o singura mana.

S-ar putea crede ca in materie de paturi cu forma clasica nu prea mai poti inventa ceva. Ei bine, Haenel ofera pentru aceasta arma cel mai suplu si mai fluid pat intre armele moderne. Ne-am obisnuit sa vedem pistolete pline, cat mai drepte, paturi inalte, forme frante. Haenel ofera o linie continua, fara intreruperi, un pistolet suplu si lung ca al vechilor basculante englezesti, pe care orice mana si orice deget isi gasesc pozitia. Surprinzator, forma este si mai evidenta la patul sintetic.



Nu e o arma cu record de masa – la ~3,2 kg este perfect in media clasei, nu este o veche juxtapusa englezeasca cu punctul de echilibru plasat la fix 3” in fata tragaciului dar pare mai usoara si mai stabila chiar la sustinerea cu o singura mana tocmai pentru ca ofera aceasta priza clasica, comoda, usor de atins mai din orice pozitie ai prinde crosa. In plus, spre deosebire de mai tot ce a aparut nou, plasarea sigurantei pe laterala dreapta si nu in spatele culatei lasa o mare lungime din pistolet libera si acesta aluneca pe sub deget fara grija ca ai dezasigura accidental arma sau ca te-ai putea agata in siguranta. Aceasta linie foarte fluida, specifica mai degraba debutului de secol XX decat de secol XXI ofera o priza la fel de comoda si pentru o mana mica si pentru una mare, cu posibilitatea de regla foarte usor distanta fata de tragaci pana la a o gasi pe cea mai comoda. Muchia superioara a patului, desi dreapta, in stil cat se poate de american, continua perfect linia armei, punand ochiul aproape la fix in dreptul unei lunete, asta pentru ca si sistemele de ochire mecanice sunt plasate inalt fata de teava. Paturile sunt prevazute cu o talpa de cauciuc amortizant, de factura moderna, cu o forma usor concava, ce se fixeaza in umar perfect si ofera o amortizare decenta a reculului. Ulucul sintetic are o forma un pic inuzuala – aproape plat la partea inferioara, se rotunjeste pe laterale apoi devine scobit catre teava. Ofera sprijin bun si pentru mana si pentru un saculet sau bipod iar forma de “omega” pe sectiune ii confera un plus de rezistenta si nu flambeaza atat de usor ca alte paturi polimerice usoare. Patul de lemn are crosa discret mai scurta si mai plinuta, cu o bombare pentru podul palmei dreptacilor ce aproape nu se vede dar se simte bine, este prevazut cu obrazar iar ulucul este unul foarte clasic, cu extremitatea anterioara evazata discret, solid, cu priza buna si care chiar pastreaza teava liber flotanta. Desi firma spune ca foloseste un lemn de nuc de gradul I, prelucrarea impecabila, caroiajul perfect si finisarea mata in stil clasic il fac sa para de un grad mult mai ridicat. Printre armele de acest nivel de pret, putine sunt cele care ofera un pat de lemn de atat de buna calitate atat a lemnului cat si a finisarii iar diferenta de pret fata de unul sintetic este de numai ~100 E.

Culata este fixata de pat prin intermediul obisnuitelor doua suruburi ce fixeaza si garda tragaciului. Pentru varianta cu pat de lemn, garda construita integral dintr-o bucata de material sintetic pare nepotrivita dar este pretul platit pentru costul mai mic al armei, in schimb se potriveste perfect cu varianta sintetica.



Magazia este construita din tabla de otel ambutisata cu elevator si capac posterior din material plastic, cu dispozitie a cartuselor in coloana verticala, bifilar. Astazi nu mai este o problema sa realizezi magazii solide si functionale din combinatii metal/polimer si nici aceasta nu a iesit prost. Permite incarcarea foarte usoara a cartuselor si o preluare absolut fara efort din partea inchizatorului. Capacitatea este de 4 cartuse la cal. 223, 3 in variantele de calibre standard si 2 la magnum. Un pic mai mica fata de concurenti dar este pretul platiti pentru cea mai supla arma intre ele. Sistemul prin care este mentinuta fix in arma este neobisnuit – o limba plasata in fata garzii tragaciului. Neobisnuita este si pozitia si dimensiunea. Este usor de ajuns cu degetul de pe tragaci, usor de actionat prin impingere inainte, elibereaza rapid magazia care cade practic in palma si nu opune decat o rezistenta minima la inserarea magaziei in arma. Poate fi actionata de pe ambele parti ale garzii tragaciului. Cu toata dimesiunea mare a parghiei, profilul o face sa fie perfect integrata in linia patului la unirea cu garda tragaciului si e dificil s-o actionezi accidental si sa pierzi involuntar magazia.

Trecand peste tremurul initial la gandul ca o arma nemteasca ieftina nu prea are cum sa iasa bine iar una buna n-are cum sa fie ieftina, Haenel dovedeste chiar de la primul contact ca a reusit. De departe surpriza cea mai placuta este odata cu epolarea. Arma vine la ochi exact ca o lisa basculanta facuta pe comanda si punctisoarele colorate se aliniaza perfect. Patul pare scurt la prima vedere dar sare in umar exact la locul lui, ca de tir academic, cu muchia superioara a talpii peste clavicula. Talpa freaca bine de tot de imbracaminte si nu pleaca de la loc la rotiri rapide ale trunchiului. Obrazul de aseaza perfect si ochiul se deschide mereu pe punctele aliniate, ori din ce pozitie ai porni epolarea. Efectiv nu te lasa sa gresesti. Dupa ce ai fost educat cativa ani buni ca paturile drepte, cu muchii abrupte, cu pistolet voluminos, eventual “cu gaura” sunt cele mai bune, e greu de crezut ca un pat atat de lung si subtire poate oferi un confort atat de bun si mai ales o repetibilitate perfecta a epolarii. Pentru un desen atat de reusit si pentru un tragaci perfect, restul aproape ca nu mai conteaza. Atat de bine se aseaza incat te face sa te gandesti ca ai strica-o montand un sistem optic de ochire. Poate doar vechile Mauser-e construite pentru vanatul periculos african sa mai ofere aceeasi senzatie de siguranta ca in orice moment arma e gata sa traga.
E exagerat sa-i spunem “arma ieftina”. Se plaseaza in aceeasi fascie de pret cu arme cunoscute europene sau de peste ocean, mai vechi – gen Remington 700, Winchester 70, Antonio Zolli, Tikka sau mai noi – gen Browning X-Bolt, Howa, semnificativ peste Savage Axis sau Ruger American si la fel de semnificativ sub Steyr, Mauser, Sauer, Sako cu ale lor modele zise ieftine. Concurentul direct si cel mai apropiat ca si cumul de calitati si fascie de pret ar fi Tikka T3.

Cui se adreseaza? Vanatorului ce doreste o arma simpla, eficienta, aproape perfecta, integral Made in Germany si care sa nu coste cat o masina dar care pretuieste frumusetea la fel de mult. Producatorul se scuza ca nu avem parte de gravuri motivand ca tot efortul a fost investit pentru a obtine o arma functionala, o esenta a practicitatii dar a gresit si a reusit sa imbine toate astea sub un chip nesperat de elegant. Fata de armele concurente, chiar e recomandata alegerea variantei pe lemn, calitatea acestuia schimband mult aspectul armei iar diferenta de pret infima chiar nu justifica alegerea unui negru-cenusiu tern, oricat de practic ar fi.

Varianta 2015 e atat de noua incat nici pe site-ul firmei nu au fost modificate in totalitate pozele si caracteristicile si prea multe referinte nu veti gasi nici pe net.

Catare plina!



https://www.youtube.com/watch?v=S8tCNDxsZhc

[EliteHunting]

Inchizatorul in varianta noua, cu cele trei nuturi de inzavorare, gheara extractoare identica, canalul longitudinal si orificiile pentru eliminarea gazelor.










Varianta cu pat de lemn













Gura tevii la aceasta varianta este terminata "clasic", discret ingropata conic.

[EliteHunting]

viewtopic.php?f=73&t=7513&p=226411#p226411

[Elmer_Fudd]

Preț? Pe stânga ce variante avem?

[violiv]

Nu stiu sa existe si variante pe stanga.

http://magazinvanatoareconstanta.ro/46-arme-cu-glont

P.S. cred c-o sa iesi la pensie si de la vanatoare si tot n-o sa ajungi sa ai arma dorita. O optiune e sa tot incerci pana te decizi ... e o extrema. Cealalta optiune e sa faci ca tine ... nu alegi nimic ca nu te decizi.
Prima poate fi mai costisitoare dar macar tragi, a doua nu costa mai nimic, doar vise ce poate ajung sa nu se mai implineasca.

[Elmer_Fudd]

Vio următoarea o să fie nr 8 in permis și vreau să fie una dedicată pe stânga...fără șaibe de înclinare...obrăzare sau alte artificii!

[violiv]

Haenel SLB 2000+



Suntem la finele anilor “90. Dupa zeci de ani in care armele semiautomate cu glont au fost ori prohibite ori rau vazute de vanatorii europeni in timp ce peste ocean se foloseau intens de tot atatia zeci de ani, o oarece relaxare legislativa si o mica schimbare de perceptie se face simtita. Nu numai colectionarilor ci si vanatorilor europeni le sunt acum accesibile o seama de arme “eliberate” din arsenale. Celebre la vremea lor pe cand erau folosite in armatele lumii, arme ca Garand, G3, AG-42 Ljungman sau FN FAL si AK sunt acum in mana unor tragatori „civili”. De la poligon la folosirea lor la vanatoare n-a mai fost decat un pas si asa a aparut gustul pentru arme ce se reincarca singure, cu recul mai domol, stabile pe foc si la pret accesibil.
Peste ocean Browning BAR facuse deja istorie si disputa cu variantele concurentei Winchester sau Remington era deja net transata. Dupa zeci de ani de folosire pe toate campurile de lupta de la WW II incoace, in toate conditiile posibile, sistemul de functionare semi-automat ajunsese deja la maturitate. Micile sau marile probleme inerente inceputului ramasesera in urma. Fiabilitatea nu mai era o problema. Conversia acestui sistem pentru folosirea in arme de vanatoare s-a lovit de doua probleme foarte spinoase: posibilitatea ca armele sa functioneze corect intr-o gama mai larga de calibre si cu o gama larga de incarcaturi in cazul aceluiasi calibru dar si necesitatea ca armele sa fie precise, pe masura concurentei bolt-action. Cu o lunga experienta in urma, Browning rezolva magistral ambele probleme si ofera unui numar mare de tragatori de peste ocean, o arma comparabila cu cele bolt-action, ce isi castiga rapid adeptii intre vanatori. La vremea aparitiei ei masa ceva mai mare a armei, comparabila cu a armelor militare, nu a fost o mare problema insa dezvoltarea exuberanta a sistemelor optice de ochire a adaugat o masa semnificativa armei si 5 kg au devenit incomode de folosit in teren. In 1996 BAR scoate pe piata varianta II, cu imbunatatiri mecanice discrete dar cu masa redusa, fiabilitate si siguranta mai bune decat ale variantei initiale, cu o gama de calibre extinsa si partial cu gandul la particularitatile pietei europene, in crestere. Dupa un debut timid, BAR II intra iute in dotarea vanatorilor europeni si calea e deschisa.

Heckler & Koch este o companie relativ tanara daca o comparam cu greii domeniului. In 1948 Edmund Heckler,Theodor Koch si Alex Seidel salveaza ce mai gasesc din utilajele celebrei uzine Waffenfabrik Mauser AG din Oberndorf (uzina dezechipata aproape complet dupa razboi de francezi) si infiinteaza firma Heckler & Co ce va deveni la finele anului 1949 bine-cunoscuta astazi Heckler & Koch. Cei trei lucrasera in uzinele Mauser pana la razboi si erau la curent cu ultimele cercetari germane in domeniul armelor semi/automate, printre care o arma ce nu a reusit sa fie produsa in serie – STG 45M – si care folosea un sistem oarecum asemanator cu cel folosit de vestita mitraliera MG 42, sistemul cu intarziere la deschidere cu role dar cu teava fixa, fara a avea nevoie de un scurt recul al tevii pentru deblocare. Inginerul Ludwig Vorgrimler ce era coautor al inventiei, dupa o colaborare scurta cu francezii, participa la punerea in practica a proiectului sau in Spania si astfel se naste modelul CETME. H&K colaboreaza cu spaniolii si asa se naste modelul G3 ce avea sa echipeze noua armata a Germaniei Federale incepand din 1959 precum si pe cea a Spaniei, incepand din 1957. Unele variante inca se folosesc si astazi in armata. Armele erau construite pentru a folosi calibrul 7,62x51 NATO si s-au dovedit a fi atat fiabile cat si foarte precise. G3 este urmata de modelele SL 6/7 camerate in 223 R respectiv 308 W, destinate „garzilor patriotice” si asa ajung sa fie cunoscute repede de „civili”. Firma raspunde cererii si lanseaza modelele 630 in 223, 770 in 308 W si 940 in 30-06, arme cu dedicatie piata civila, pentru vanatoare. In scurta vreme ajung sa-si castige o pozitie bine-meritata. Teava fixa, sistemul fara recuperare de gaz, ghintuirea poligonala si calitatea deosebita a fabricatiei determina ca armele sa fie foarte precise, fiabile si rezistente in timp iar desenul clasic, cu o nota de vanatoresc ramane apreciat si astazi. Armele se vand bine atat in Europa cat si peste ocean dar nu reusesc sa faca o concurenta serioasa liderului in domeniu. Fiind construite integral din otel, cu o calitate a prelucrarii deosebita armele au si defecte: masa mare si pretul si mai mare. Si astazi aceste arme au clubul lor de pasionati si pretul de achizitie al uneia in stare buna depaseste frecvent pretul unei semi nou-noute de productie moderna.
Finele anilor ”80, caderea zidului Berlinului si schimbarile politice si economice mondiale aduc firmei mari probleme financiare. In ani ”95 revine in forta primind comanda reinarmarii armatei germane cu o arma moderna, in noul calibru NATO, cunoscut de noi ca 223 R. Asa se naste o alta arma celebra – G 36, in uz si astazi si partial in curs de a fi inlocuita de un produs tot al lor – H&K 417. Contracte mari cu armate importante de la finele secolului trecut si inceputul celui nou fac firma sa se reorienteze catre productia exclusiv militara. Astazi firma este unul din primii trei producatori mondiali de armament militar si productia pentru piata civila a fost aproape complet sistata. Variantele militare „demilitarizate” sunt singurele oferite. Practic, firma produce astazi numai arme cu functionare semi/automata, de la pistoale la mitraliere, care echipeaza multe armate si care sunt apreciate de soldati in toate teatrele de lupta. Zeci de ani de experienta in domeniu si sute de mii de arme „testate” reprezinta un capital de invidiat.

La finele anilor ”90 firma intra pe piata civila cu o concurenta serioasa a BAR Browning – H&K SLB 2000, numele cuprinzand anul lansarii pe piata.
Dupa 2010, arma continua sa fie produsa de nou resuscitata C.G. Haenel sub numele Haenel SLB 2000+.





Cu ce vine arma nou?
Forma „bondoaca” cu patul cu pistolet foarte drept.
Este prima arma semi-automata cu destinatie vanatoare ce are o structura modulara inspirata de platformele tip AR.
Este prima ce foloseste pe scara larga polimerii moderni, folositi chiar si la constructia unei parti din carcasa (variantele „civile” de Steyr AUG, primele cu plastic mult, comercializate in 222 R pe vremuri, practic n-au contat ca impact in lumea vanatorilor).
Pretul „de dumping” – in 2002 cand UE trecuse integral la moneda Euro, arma costa sub 1000 E, fata de concurenta BAR ce oscila in jurul a 1200-1300 E.

Ce pastreaza de la modelele istorice ale firmei?
Fiabilitatea inca ne-egalata si precizia deosebita.

Ce asteptari nu a implinit?
Retragerea firmei din lumea armelor civile nu a dus la dezvoltarea modelului astfel incat arma este oferita practic intr-o singura varianta de finisari si echipare iar platforma modulara nu a fost niciodata exploatata – anuntul initial cum ca arma de baza va putea fi echipata cu structuri superioare+tevi in alte calibre nu s-a concretizat.

S-o vedem mai indeaproape.
Primul contact este si cel care frapeaza cel mai mult. Forma complet inuzuala a patului si mai ales a pistoletului ies in evidenta din orice unghi. Odata atinsa, combinatia de senzatii oferite de contactul simultan cu lemnul patului si plasticul carcasei este a doua „ciudatenie”, sa-i zicem asa.



Inuzualul este repede uitat cand arma este manevrata. Palma are loc destul pentru o pozitie comoda, degetele se strang natural pe pistolet, sare in umar singurica, pare ca nu este atat de dezechilibrata anterior ca alte semi si muchia superioara a patului ofera un sprijin bun capului aproape indiferent de lungimea gatului. Degetul ajunge la tragaci singurel si aproape se odihneste acolo. E scurta, manevrabila, placuta in manuire.



Tehnic foloseste acelasi principiu ca toate armele semi cu glont de astazi, construite pentru vanatoare: recuperare de gaz. Similar BAR foloseste o solutie cu priza de gaz fixata catre jumatatea tevii, piston cu cursa scurta ce transmite un impuls energic port-inchizatorului prin tijele de conducere si un arc solid recuperator plasat sub teava. Pana aici nimic nou. Si ARGO si S 303 si SR 1 si Vulcan folosesc aceeasi schema de baza. Insa la SLB este de departe cea mai simpla si mai aerisita „constructie”.



Priza de gaz este minuscula, nu are surubelele sigilate de la BAR si nici tubul voluminos de la ARGO. Nu este sudata de teava ca la BAR si nici fixata in suruburi ca la ARGO ci este construita ca un inel fixat pe teava intr-o zona strunjita special si tinuta pe pozitie de un pin transversal, solutie imprumutata de la multele generatii de arme militare si pe care o mai intalnim la S 303. Pe fata inferioara a prizei este un orificiu filetat inchis de un mic surubel – odata desfacut (cu un mic imbus banal) ofera acces la gaura practicata in teava pentru accesul gazului si aceasta poate fi curatata direct.



Pistonul este un mic „dop” plasat in lungul unei tije de ghidare ce este suport si pentru arcul recuparator si pentru piesa de masa ce transmite impulsul. In repaus proemina ca o mica saiba din tubul de gaze iar in cursul functionarii iese din priza de gaz pe ~10 mm, suficient cat sa transmita un impuls de aproape 10 cm port-inchizatorului. Mecanismul nu are sigurantele multiple si intortocheate de la BAR si nici pistonul cu nenumarate componente de la ARGO. Tijele de armare circula libere in lacase frezate in interiorul carcasei si sunt fixate solidar de piesa de masa din jurul arcului. Arcul recuperator este unul creat dintr-o panglica de otel spiralata astfel incat la finele cursei se poate comprima pe o lungime mica de tot. Asta a permis montarea prizei de gaz mai catre camera cartusului, cu efect pozitiv asupra „auto-curatirii”, solutie adoptata si de ARGO.



Arcul pare un pic mai puternic decat la alte semi si se simte la forta necesara la armare insa nu se impiedica la extragerea unui cartus din magazie nici daca manerul inchizatorului nu este lasat complet liber la cursa de inchidere. De altfel, chiar in manualul armei se specifica faptul ca arma poate fi „inchisa” si fara zgomot conducand usor port-inchizatorul. Mai simplu de atat este numai la Remington 7400-750 care nu are nici macar piston - foloseste sistemul cu priza directa de gaz.



Teava este astazi una Merkel, obtinuta prin roto-forjare la rece, finisata negru mat la exterior, terminata cu o coroana clasica, usor ingropata. Profilul este unul conic prelung, obsinuit pentru armele de vanatoare. Are lungimea de 50 cm pentru calibre standard si 51 cm pentru magnum.





Este dotata cu sisteme de ochire mecanice pentru achitizie rapida – inaltator tip rampa si catare cu fibra optica.





Este fixata in carcasa armei prin infiletare si fixata pe pozitie cu un alt pin. Tot de carcasa, sub teava, este fixata cu doua suruburi o piesa suplimentara de aliaj usor, ce foloseste numai ca suport de fixare al ulucului. Spre deosebire de restul semi, ulucul nu mai este fixat de priza de gaz si lasa teava complet libera. Vestita calitate „free-floating barrel” cu care se lauda restul armelor semi nu exista in realitate. SLB nu se lauda cu asa ceva dar exista ...



Partea posterioara a tevii cuprinde camera cartusului si lacasurile pentru angrenarea celor sase nuturi de inzavorare dispuse pe doua randuri de cate trei, spatiate egal de-a lungul circumferintei. Si aceasta arma inzavoraste direct in teava, ceea ce a permis realizarea unei carcase foarte usoare, cu rol numai de sustinere a componentelor.
Carcasa in sine este construita din doua parti, una anterioara si superioara, metalica si una inferioara si posterioara, din polimer.
Partea superioara este construita prin frezare din plin dintr-un bloc de aliaj usor, are la interior frezate profile pe care circula tijele de armare si anterior fixeaza teava, suportul arcului recuperator si al ulucului. Superior are orificii filetate pentru fixarea opticii.






In interior gazduieste port-inchizatorul cu inchizatorul. Nu exista diferente majore nici conceptuale nici constructive fata de cele de la ARGO sau BAR, acelasi corp inchizator cu canal helicoidal, aceeasi miscare circulara de 60 grade pentru dezavorare, cam aceleasi dimensiuni. Percutorul strabate intreaga lungime a inchizatorului si este prevazut cu siguranta automata impotriva percutiei accidentale cu inchizatorul incomplet inchis, un standard astazi. Similar BAR se poate scoate din carcasa dupa extragerea manerului inchizatorului, tinut pe loc de o mica siguranta. Similar ARGO, manevra se face foarte usor avand in vedere existenta doar a unei semicarcase, cu acces nelimitat la interior. Ca si la BAR, este acoperit de un capac de protectie ce fereste arma de mizerii ce pot intra incidental in carcasa.
Inchizatorul este prevazut cu o gheara extractoare solida ce prinde cam un sfert din circumferinta tubului cartus si cu doua pistonase incarcate de arc ce realizeaza o ejectie activa energica si aproape perfect la orizontala.





Carcasa inferioara gazduieste mecanismul de dare a focului si suportul magaziei. Mecanismul tragaci-cocos este derivat direct din cele militare, este fixat pe un suport propriu ce se detaseaza usor din carcasa pentru intretinere. Este unul obsinuit pentru acest tip de arme, cu cocos basculant actionat de un arc energic si tinut pe pozitie de nuca principala si cea secundara, comandate de tragaciul armei. O parte din piese sunt realizate din polimer, alta din tabla de otel ambutisata iar cocosul si tragaciul din otel frezat. Spre deosebire de concurenta, siguranta manuala este plasata pe carcasa, superior de pistolet, accesibila cu degetul mare. Are doua pozitii, ambele marcate vizibil cu punct colorat alb respectiv rosu si se actioneaza foarte usor. Blocheaza nu numai tragaciul ci si cocosul armei ce nu mai poate percuta nici la socuri importante. Tragaciul are o foarte scurta cursa moarta apoi declanseaza sec de tot, pe la 1,5 kg forta – cursa activa practic este imperceptibila, nu agata, nu freaca dar este perfect previzibil si este considerat cel mai bun tragaci existent pe armele semi civile.
Cele doua semi-carcase sunt fixate solidar printr-un bolt anterior in jurul caruia partea superioara poate pivota fata de cea anterioara si printr-un surub cu doua capete la partea posterioara, surub ce se demonteaza cu imbusuri ce intra in dotarea armei. Nu este atat de usor ca la ARGO dar este un imens avantaj fata de BAR atunci cand se doreste curatarea rapida a interiorului.
Dupa epuizarea cartuselor din magazie, port-inchizatorul ramane blocat posterior.
Pe laterala stanga a carcasei, in vecinatatea ulucului, se gaseste o parghie ce odata actionata elibereaza port-inchizatorul.
Magazia are capacitatea legala de doua cartuse si este construita din tabla de otel ambutisata, cu capac inferior si elevator polimerice. Se incarca si descarca usor, fara sa lase urme nedorite pe degetele utilizatorului. Este mentinuta pe pozitie de acelasi stil de siguranta intalnit si la Haenel Jager 10, o limba lata de polimer ce continua linia anterioara a garzii tragaciului, ce se actioneaza de pe ambele parti ale armei impingand-o catre inainte. Magazia eliberata cade in palma dar se lasa mai greu convinsa sa intre la loc „dintr-o miscare” daca inchizatorul este pe pozitia inchis.

[violiv]

Testul in poligon a trebuit sa astepte un pic. Desi am tras si cu 30-06 si cu 9,3x62 cu ocazia reglarii armelor cumparate pana acum, n-am apucat sa le testam pe indelete.
Asa ca a fost necesar sa-mi cumpar una ca sa ma pot juca dupa pofte >:D
Din pacate pentru mine, inca nu s-a inventat magazinul care sa ma lase sa ma "ocup" de o arma asa cum vreau eu ... fara s-o cumpar. Cum era si un vis mai vechi de-al meu si singura semi ce conteaza dintre cele civile care nu-mi trecuse prin dulap, s-a potrivit numa bine.



Era pe undeva o zicala ce zicea cam asa: daca rusii fac o masina atunci are 1500 piese si merge, a nemtilor are 5000 si merge brici iar a italienilor are 15000, e frumoasa de mori si merge cand vrea.
Punand alaturi doar sursa de inspiratie nemteasca, adica H&K SLB 2000 - actuala Haenel SLB 2000+ si produsul italian rezultat, adica Benelli ARGO cam la zicala asta mi-a zburat gandul. A nu se intelege ca ARGO e proasta, am avut doua pe care le-am folosit in toate conditiile si nu m-au suparat niciodata. Pentru 90% din vanatori ARGO o sa fie "frumoasa" si SLB 2000 "bestia".
SLB e elementara, esentiala, aproape ruseasca pe cand ARGO e eleganta, finuta, rafinata. Pentru cine are posibilitatea reala sa le puna alaturi piesa de piesa este evidenta atat inrudirea cat si diferenta.
SLB a fost prima semi civila, de alta constructie decat platformele AR, ce s-a dorit a fi o arma modulara, accesibila in maruntaie pentru orice vanator si nu numai pentru armurieri, fiabila indiferent de conditii si precisa ca o bolt action. In toate punctele i se vede "radacina" din armele militare ale firmei. ARGO a prins ideea si a dus-o un pic mai departe. A devenit si mai usor de demontat dar s-a "aglomerat" un picut la partea ce asigura functionarea, s-a dovedit ca nu este atat de "auto-curatitoare" pe cat se spunea despre ea la inceput, ca necesita grija minutioasa din partea utilizatorului ca sa-si faca treaba si ca nu intotdeauna se pune la loc atat de usor pe cat se demonteaza. Oricum, s-a strans experienta multa cu ARGO, de toate felurile, e si laudata si hulita in schimb SLB a ramas in umbra, nemeritat. Putinii proprietari au fost si raman fericiti dar nu reusesc sa convinga prea multi prieteni sa-si cumpere si ei.

Aproape ca s-a uitat ca H&K a avut in oferta vreo 10 ani si o varianta de tir, cu teava grea si care tragea de belea. Abea dupa vreo 5 ani de la aparitie Browning a scos intr-o editie limitata varianta BAR Match.
Aparent H&K n-a avut niciodata in oferta variante finisate mai "pretios". Aparent doar pentru ca acestea s-au numit Merkel SR 1, arma ce a imprumutat aproape tot de la H&K, mai putin semi-carcasa inferioara ce nu mai este din plastic si a adaugat elemente de decor.

Revenind la SLB ...

- se vede din poza ca se demonteaza mai mult decat oricare alta, adica se poate scoate usor si teava din semi-carcasa superioara ... la data aparitiei era anuntata posibilitatea de schimbare a tevilor si achizitia tevilor de schimb. Habar n-am de ce nu s-a concretizat niciodata dar tare mi-ar fi placut sa pot face asta, mai ales ca este semi cu cea mai mare paleta de calibre oferita. Oricum, am de gand sa pistonez la firma poate obtin o teava de rezerva in alt calibru.
- ce nu se vede foarte bine in poze este faptul ca portiunea din teava ce contine nuturile de inzavorare este lucrata dintr-o bucata cu teava, exact ca la Helix sau Sauer, Blaser si nu adaugata ulterior ca la BAR, ARGO





- sistemul de fixare in culata este cel ce a fost preluat integral si la Helix, doar ca la SLB se face cu doua suruburi in loc de manetica de la Helix



adica arma prezinta un cilindru frezat foarte exact la partea anterioara a semi-carcasei superioare, in care se potriveste la marele fix portiunea posterioara a tevii. Ca sa stea la locul ei, doua suruburi inserate transversal solidarizeaza ansamblul.

- sistemul de inchidere al cartusului in camera este foarte-foarte asemanator cu cel de la Helix, cu siruri de nuturi dispuse pe 3 coloane, la 180 grade, necesitand o rotire de aproape 60 grade pentru dezavorare






- priza de gaz este o piesa masiva metalica fixata pe teava cu un colier circular dintr-o bucata cu priza si stabilizata pe pozitie cu un mic stift. Se poate si asta demonta usor dar chiar n-avea rost. Pentru acces facil la gaura de gaz, prezinta un mic surubel ce odata scos permite introducerea unei mici periute cu care sa cureti eventualele depozitie de carbon si cupru din camasa cartusului ce ar putea ramane aici. Nu are niciun fel de sistem de reglare a cantitatii de gaz preluate, nici automat ca la ARGO, nici manual ca la BAR, adica la fel cum are Remi 7400-750 - nimic, gazele in exces parasesc camera de gaz imediat cum pistonul a terminat miscarea de impingere printr-o fanta ingusta ce se deschide intre cilindru si extremitatea un pic conicizata a pistonului.





- functioneaza pe baza sistemului de preluare de gaz din teava cu piston cu cursa scurta si tije de transfer catre port-inchizator
- pistonul este mic-mic, cu o cursa de un pic peste 1 cm, suficienta cat sa trimita impulsul unui bloc masiv de otel de care sunt fixate tijele de transfer, cam ca la BAR ... doar ca nemtii au pus si mici sigurante pentru fixare; pistonul are niste segmenti minusculi in capatul dinspre gaura de gaz, segmenti care etanseaza si curata eficient cilindrul de gaz - pozele sunt dupa 5 focuri trase si abea se lua pe mana un firicel de fum
- piesele sunt putine-putine: pistonul, blocul masiv de otel, tijele de transfer, arcul recuperator, un mic amortizor din plastic si sigurantele ce tin totul la loc



- se demonteaza usor, cu foarte putina pricepere si cu ceva mai multa atentie pentru ca arcul e tare-tare si arunca blocul de otel daca nu-l tii bine; la loc e mai cu schepsis sa-l pui tot din cauza tensiunii din arc. Desi sistemul seamana mult cu cel de la BAR, demontarea este infinit mai facila iar piesele nu se pot pune la loc decat intr-o singura pozitie.

- in rest, pe teava mai sunt doar catarea si inaltatorul - prima reglabila in derivatie si adancime, ultimul stil de goana. Din pacate nu e cel cu 3 bumbi de fibra optica de la Merkel sau Jager 10 ... desi am vazut arma in oferta pe alte piete cu acest inaltator, cel mai bun dupa parerea mea pentru achizitie rapida a tintei. In timp o sa incerc sa-l inlocuiesc.





- sase ghinturi fara nimic special doar ca la total teava e subtirica si usoara si contribuie mult la reducerea totala a masei armei si la echilibrul foarte-foarte bun - e practic singura semi pe care am incercat-o ce nu "cade in fata".

[violiv]

Dupa cum spuneam, inchizatorul este unul cat se poate de clasic printre semi, cu 3 coloane de nuturi, gheara extractoare "stil Sako" si ejector activ cu doua pistonase incarcate de arcuri ce arunca departe chiar si un cartus netras.
Este continut intr-o piesa masiva iar miscarea de rotatie este asigurata de prezenta unei came ce umbla intr-un canal helicoidal practicat in port-inchizator.
Prin mijloc trece cuiul percutor, prevazut cu arc recuperator. Totul este fixat de un mic stift. Ansamblul este foarte-foarte asemanator cu cel de la ARGO, in plus prezentand doar o camasa exterioara de ceva tabla cromata, care inchide fereastra si fanta in care lucreaza inchizatorul ca sa nu intre mizerie in maruntaie.













Este un ansamblu chiar frumos, impecabil lucrat, se misca efectiv ca uns si fara un efort perceptibil si se potriveste de parca ar fi turnat in frezarile practicate in interiorul carcasei.
Se demonteaza si pune la loc fara nicio scula, usor, intuitiv, fara piedici si fara sa poti gresi. Intra in semicarcasa superioara prin partea posterioara, perfect pe santurile practicate in interiorul acesteia si este mentinut la final in pozitie de micul maner al inchizatorului, maner ce are un "miez" metalic acoperit cu ceva plastic "ondulat" cat sa ofere o priza buna.

Toate de mai sus sunt continute de semi-carcasa superioara. Aceasta este frezata dintr-un bloc de aliaj usor, finisata perfect si la exterior si la interior si acoperita cu ceva chestie negru-mat. Pe partea superioara are 5 gauri filetate pentru fixarea opticii si am pus acolo o clasica sina Weaver-Picatinny ce vine direct de la firma si care pare la final ca-i frezata dintr-o bucata cu carcasa.






Exteriorul este cat se poate de simplu, terminat absolut plan, fara unghiuri, umbre, etc iar sigla abea-abea se distinge fiind doar un pic mai lucioasa decat matul carcasei. Pe ea a ramas doar butonasul pentru deblocarea inchizatorului, plasat la aceasta arma pe laterala stanga, in pozitie avansata. Actionarea lui se face cu degetul mare de la mana stanga, sprijinind arma pe palma stanga. Nici greu, nici usor numa ca trebe sa te inveti cu miscarea daca ai fost obisnuit cu BAR, ARGO.





Pe laterala dreapta prezinta o fanta de ejectie ce pare prea ingusta si inuzual de sus plasata ... de fapt pare sus pentru ca semicarcasa este ceva mai inalta decat la concurenta.





In partea posterioara prezinta doua orificii laterale prin care trece boltul ce o fixeaza de semi-carcasa inferioara.
In partea anterioara are mai multe "sculpturi":
- cea cilindrica anterioara pentru teava,
- gauri filetate pentru suruburile ce fixeaza teava
- gauri filetate pentru suruburile ce fixeaza suportul ulucului
- o gaura transversala pentru boltul anterior ce articuleaza mobil carcasa superioara de cea inferioara permitand o usoara basculare una fata de alta.

[violiv]

Patul si ulucul sunt din lemn de nuc si la arma mea s-au nimerit chiar frumoase. De fapt si la Jager 10 lemnul pare cu cel putin o clasa mai sus decat nivelul armelor iar prelucrarea este aproape perfecta. Numai carcotasii pot descoperi usoare "unduiri" prezente pe suprafetele ce-ar trebui sa fie "plane". N-am inteles niciodata de ce o arma cu atat plastic in compozitie n-a fost oferita si cu pat sintetic si chiar varianta pictata in culori de camuflaj are patul tot din lemn dar pictat.
Ulucul nu are cine stie ce diferente, poate doar sa fie un pic mai lung decat la alte semi. Diferenta mare fata de concurenta este ca nu se fixeaza de camera de gaze ci de o mica sina suplimentara prinsa de carcasa cu suruburi. La partea anterioara are prins un inel de curea, intr-o pozitie cam ca la Blaser si care are rol doar de inel de curea, ulucul fiind fixat de arma cu doua suruburi plasate in partea inferioara. In acest mod teava chiar este mai liber flotanta decat la concurenta, unde practic ulucul este cat se poate de fixat de teava prin intermediul cilindrului de gaze.

Patul este caracteristica de desen cea mai pregnanta a armei, cea care face arma sa fie recunoscuta dintr-o mie si care in egala masura asigura "uratenia" armei, asa cum e descrisa de multi privitori. Pe de o parte este inclinat cam la o lisa, pe de alta are un pistolet masiv si foarte brutal trecut la linia aproape verticala. Cu multi ani in urma traduceam eu un test comparativ facut de italieni intre cele 5 semi cu glont de pe piata unde ei remarcau acest desen ca si faptul ca zona de priza este semnificativ mai "plina" decat la alte arme si favorizeaza mainile mai mari. Nu numai asta ci tot patul este unul croit pentru persoane de la medie in sus ... eu am aproape 1,80 m si-mi este la limita, la 1,90 m tragator vine perfect. Fara posibilitatea de a fi inclinat dupa dorinta sau lungit/scurtat prin talpi de diferite grosimi cred ca reprezinta elementul ce depuncteaza arma cel mai mult in fata concurentei. Ca si priza la mana mi-a placut sinteticul de la BAR dar nu mi-a placut deloc muchia superioara, net inferioara fata de gel-ul de la ARGO. Cu asta a trebuit sa ma joc un pic ca sa ma invat, pana am incercat sa manevrez iute siguranta si am constatat ca mana sta perfect pe arma daca nu te chinui sa strangi crosa in mod traditional ci lasi degetul mare catre in sus cam ca la armele de competitie. Desi ca linie ar trebui sa fie perfect ambidextru, cel putin la a mea pistoletul este putin mai bombat pe partea dreapta in zona caroiajului astfel ca palma se sprijina foarte bine, aratatorul merge in linie catre tragaci, degetul mare pe piedica si restul prind si sprijina pistoletul.
Talpa e una de grosime mijlocie, din ceva cauciuc-gel amortizant modern si aparent eficient, cu muchia superioara lucioasa ca sa alunece pe haina la epolare si mijlocul sensibil mai aspru ca sa stea la locul ei ... un detaliu trecut cu vederea dar important in practica.
O sa vad in poligon ce si cum trebe facut cu ea ca sa devina "una cu tragatorul". Cum destinatia ei este 99% goana si cum eu sunt tare cusurgiu la potrivirea cu arma ma astept sa-mi trebuiasca un pic de practica ca sa-mi devina la fel de apropiata si intuitiva ca R 93-ul folosit in ultimele sezoane.

[violiv]

Am lasat la final punctul cel mai deosebit al armei: semi-carcasa inferioara cu blocul tragaci si magazia. In mod singular, aceasta este realizata complet din plastic - ceva polimer smecher turnat in jurul unui mic schelet de otel. Scheletul serveste la ceva rigidizare si ca suport pentru axele pe care lucreaza piesele tragaciului.
Cu exceptia faptului ca-i din plastic nu sunt diferente semnificative fata de alte arme la asezarea pieselor.







In partea din spate se fixeaza patul, cat se poate de clasic, cu un surub central.



Ansamblul tragaci este insa mult diferit.
- intai ca este fixat direct in carcasa si nu pe un suport separat ce se poate scoate, cum au celelalte arme





- apoi ca are un mecanism particular de declansare - uzual, armele semi au doua "nuci", cea principala actionata de tragaci si cea secundara care asigura agatarea cocosului la rearmare, in timp ce tragaciul este tinut inca apasat; asta are numai o singura nuca, o piesa un pic "de capul ei" in ansamblu. Oricum ai tine tragaciul, liber sau apasat, ea se angreneaza mereu cu cocosul si-l retine. Abea dupa eliberarea tragaciului o mica piesa intermediara angreneaza iar tragaciul cu nuca si poti declansa din nou. O fi mai rau, o fi mai bine nu stiu dar prezenta acestei piese intermediare a permis ceva unic in lumea semi - un tragaci reglabil dupa dorinta





-imediat in spatele tragaciului este un mic surubel ce se poate regla cu un imbus oferit in dotarea armei. Arma vine din fabrica avand un tragaci cu doua curse, prima moale a doua scurta si seaca. Taria tragaciului din fabrica nu-i grozava, undeva la 1,5 kg sau peste dar are cursa cea mai seaca si este recunoscut ca fiind cel mai bun intre armele semi asa cum vine din fabrica. Reglajul permite reducerea pana la disparitie a primei curse apoi "sensibilizarea" tragaciului. Ca sa nu pici in extreme odata ce scazi sub ~1 kg, se deconecteaza efectiv de piesa intermediara si arma nu mai poate percuta .... asta ca element de siguranta impotriva celor care l-ar regla pana pleaca singur. Oricum, indiferent de reglaj, poti sa dai cu arma de pamant in orice pozitie ca tot nu pleaca focul singur.
- limba tragaciului este de departe cea mai bine facuta, lunga, perfect arcuita ca sa tragi de el in axa cea mai favorabila, lata cat sa sprijini o falanga si ofera un sprijin ideal pentru deget; coroborat cu cursa foarte scurta si absenta practic a "post-cursei", degetul nu pleaca de acolo indiferent cat de iute ai incerca sa repeti.

A doua "gaselnita" este siguranta, plasata la vremea respectiva complet inuzual pe partea superioara si posterioara a semi-carcasei superioare ... acum a devenit foarte la moda si o anunta mai toti cu surle si trambite ca mare inovatie. In plus fata de pozitie, un mic si simplu angrenaj blocheaza atat tragaciul cat si cocosul odata mutata pe "asigurat", spre deosebire de restul armelor ce blocheaza doar tragaciul, chestie asupra careia au revenit si ceilalti producatori si incearca sa introduca sigurante mai complexe, gen Blaser.
Personal nu vad rostul acestei asigurari peste asigurari la o arma de goana ... merg cu ea descarcata pana in stand, o incarc acolo si trag daca-i nevoie iar la final o descarc. Nu folosesc siguranta decat ca sa ma joc in stand asteptand sa treaca vremea. Probabil ca in situatia cautarii vanatului ranit pe urma sa fie importanta siguranta ... sa poti merge cu arma incarcata, iute gata de tras dar sa nu traga de capul ei de agati tragaciul in crengi. Oricum, faptul ca siguranta blocheaza si cocosul este unul din elemetele care au permis montarea unui tragaci atat de usor si de sec pe o semi.
Spre deosebire de Blaser, Sauer, Maral si alte moderne ce determina si o parte din armare din siguranta, pentru ca e doar o siguranta, cea de la Haenel se manevreaza foarte usor ... doar o impingi usor cu varful degetului mare si esti gata de foc.



A mai ramas magazia. Nimic deosebit aici - rustica, elementara, din tabla ambutisata si capac inferior de plastic. Se umple si goleste iute si usor cu cartuse. Se monteaza in arma mai "in doi timpi", adica trebe s-o introduci aproape pana la capat apoi sa-i dai un mic branci cu podul palmei ca sa intre pana la capat. Se elibereaza din arma apasand o parghie inuzuala plasata chiar in garda tragaciului, exact la varful degetului de pe tragaci. Parghia are arcul suficient de tare cat sa nu fie actionata accidental dar magazia pica urgent in palma odata eliberata.







Impresie dincolo de "generala" ....
Mie mi-a amintit de BMW-ul fabricat la finele anilor "80 cu care am circulat cativa ani buni si care a rupt efectiv in doua o Dacie 1300 ce a efectuat o depasire in coloana fara sa se asigure ... un fel de mic tanc care-ti lasa in timp o senzatie de siguranta deplina, de maruntaie "nemtesti" fara compromis, pe care te poti baza la nevoie chiar daca nu-i acorzi cine stie ce grija.
Si asta la un pret fara concurenta. Pentru ca numai Winchester semi mai joaca in gama asta .... da' nu prea e arma. Nu sunt obisnuit sa fac contra-reclama dar poate o sa va povestesc odata ...

Nu inchei pentru ca urmeaza un amplu test de poligon ... doar sa ne lase ploaia sa ne facem de cap dupa dorinta.

[violiv]

Vechiul articol italian:

viewtopic.php?f=75&t=3581


Intre timp ARGO a ajuns la a patra generatie, BAR la a treia, Verney la a doua, Remington 7400 s-a transformat in 750 iar H&K a devenit Haenel.
BAR II si Remi 7400 inca am in dotare, Haenel tocmai asteapta testarea pe lung si pe larg, va urma aproape sigur pana la finele anului o ARGO in 300 wm pentru ca nu mai am si nu-mi place ideea. Verney nu mi-a trezit niciun fel de sentimente cu varianta lor semi, nici cu pompa si nici cu "jumate-semi" proaspat lansata asa ca nu cred ca voi achizitiona una.
Ca si perspectiva, pentru ca boala mea au fost intotdeauna semi-automatele, daca se vor lamuri la comisia europeana cu viitorul armelor "razboinice", probabil ca va urma si una derivata din ceva militara si cu mare probabilitate va fi o platforma AR "civilizata".

[Gordis]

Dom' Doctor...nu ne sinucide !!!! In ce calibru luat-o ? Ca salivam de pofta...si curiozitate...

[Andrei0794]

9,3x62 am vazut ca scrie pe teava.

[violiv]

Scrie pe teava - 9,3x62

E a patra mea arma in acest calibru si-mi place tot mai mult pe masura ce-l trag. Am avut doua bolt-action si o semi pana acum. In mod logic ar fi urmat o teava la Blaser in acest calibru. Am si comandat-o si m-am razgandit in magazin. Motivul a fost un stoc semnificativ de munitie Sako cu proiectil TSX pe care l-am adunat in timp. Ei bine, tubul la acest particular cartus e un pic mai largut si nu intra in camera stramta de la Blaser in schimba intra fara probleme in camerele semi care sint la sutime mai largi croite de fabricanti. Asa ca la Blaser am luat o teava in 375 H&H si am ales inca o semi pentru stocul de munitie in 9,3. Blaser-ul va primi o lunetica si va merge in goana unde am deschidere si loc de tras, semi va merge la inghesuiala ... cu ce deasupra inca nu m-am decis - trebe sa incerc in poligon Docter, versus Eotech versus Aimpoint si sa vad la ce raman.
De ce tocmai acest model? ARGO are numai teava de 56 cm in oferta. In padure la inghesuiala am simtit cei 5-6 cm in plus. O BAR deja aveam in alt calibru .... asa ca a ramas sa incerc si SLB-ul. Asta are teava dupa dorinta dar si un echilibru un pic mai bun decat BAR-ul si e cea mai usoara; in plus se demonteaza mai usor, are o mecanica mai simpla si pe acolo pe unde se foloseste a dovedit ca e mai fiabila ca toate celelalte, mai ales in conditii vitrege.

Sa nu ma intrebati de un eventual clasament ca n-as sti sa le pozitionez exact.
Remi 7400-750 e clar in urma celorlalte. Modelul functioneaza dar are niste mici lacune chiar din etapa de proiectare, are o teava groasa ca naiba si pe langa faptul ca ingreuneaza arma o face si sa atarne rau de tot in fata. O zi de purtat in goana devenea un cosmar. O tin c-a fost prima semi din dotare.

BAR-ul il am in 243. Da, e o combinatie inuzuala semi in calibru mic dar si asta are teava de 56, conduce bine si eficient proiectilele, trage cat se poate de precis poate trage o semi si are ca destinatie combatere.

Haenel venea ca o insiruire "logica" in 9,3x62.

Iar ARGO va fi in 300, cu teava lunga, cu destinatie panda, pentru ca dintre toate variantele de Benelli asta mi s-a parut a trage cel mai bine, poate la paritate cu cea in 308 dar 300 wm imi pare un picut mai usor de folosit "la o adica" si-n ARGO cu pat Comfortech e chiar placut de tras.

Am incercat real, in teren multe-multe variante de carabine. Raman la parerea ca e aproape imposibil sa bata vreuna Blaser atunci cand insumezi punctele ..... dar mie imi plac armele cu functionare semi asa ca oricat am incercat sa le evit in ultimii ani, tot la ele am ajuns. Oricat ar fi ele de hulite si de netraditionale, mie mi se par a fi cireasa de pe tortul evolutiei de doua secole a armelor moderne si pasiunea mea pentru mecanisme n-ar fi implinita fara ele in rastel. Si la lise e la fel si am o pereche care se completeaza perfect - una mai batrana ca mine, usoara si iute pe foc care merge cu cartuse usoare si una 12/89 daca o fi vreodata nevoie.

Crede-ma ca o fost greu de tot sa ma decid pentru ca tocmai inclinam catre "traditia suprema", adica o arma dublu-expres ... si gasisem un model care sa-mi satisfaca dorintele si pretul era decent dar "dragostea dintai" a invins.

[violiv]

Gata si prima tura de poligon. Doi tragatori, doua sisteme optice, doua munitii. (luneta a fost doar pentru poze)

Aimpoint Micro H2 a fost unul din sistemele optice folosite si Docter III celalalt.

O Leupold de goana la bani putini dar care vede bine de tot si se poarta foarte bine la distante mici si inghesuiala, chiar daca pleaca de la 1,25. Cu arma se potriveste bine, nu o ingreuneaza cine stie ce ... mai mult atarna inele IOR puse pentru poze decat luneta dar erau cele mai joase pe care le-am gasit.







N-am tras si cu luneta.

Micro H 2.





Daca tot l-am putut testa pe lung si pe larg m-am destrabalat un pic. M-am jucat la click-uri, la distante, la munitii. Aparent a iesit ceva mai bine la grupaje cu TSX cu care am tras eu decat cu Orix cu care a tras colegul, blaserist convins ... adica nemultumit de tragaci si pozitia armei



focurile din stanga au fost primele ale armei, cu cel de jos pe teava proaspat curatata bec.
Am invartit de butoane grosier si au urmat cele din extrema dreapta. Aimpoint-ul este dotat cu niste tinte speciale de reglaj, care au un caroiaj special desenat pentru valoarea click-ului la 50 m, adica vreo 5,5 mm scrie pe tinta ca ar fi. Mie nu mi-au placut pentru ca cercul central mi s-a parut prea mare pentru micul punct asa ca am folosit ceea ce folosesc de multa vreme, tinte Gamo de AC.
Incurajat de primele focuri muscate dupa "adaptarea" tevii am decis s-o iau pas cu pas sa vad cam ce poate ansamblul asa ca am dat tot cate doua click-uri si am tras cate doua focuri ... au iesit celelalte doua grupulete, progresiv mutate catre centrul tintei. M-a "uns la inima" pentru ca putine arme am gasit sa traga TSX-ul cel pacatos atat de bine.



Am mai tras apoi din picioare, la tinte reactive (adica obisnuitele PET-uri de diferite dimensiuni) pe care le-am gaurit bine de tot pana pe la 110 m dupa care punctul devine un pic prea mare chiar si pentru unul de 1,5l.
Micro "vede" bine de tot, se aseaza la fel de bine in dreptul ochiului, nu distorsioneaza imaginea nici macar cat Docter-ul iar punctuletul e atat de finut daca-l lasi abea sa clipeasca incat permite atingerea tintelor mici-mici sau tras de grupaj la fel de bine ca o luneta.




Docter III







Colegul a vrut mortis sa incerce Orix de 18 g asa ca am trecut si la cealalta munitie si s-a purtat asa cum stiam, adica reglat in 5 focuri, cu tot cu cele de trecere.



De-a lungul sedintei am tot schimbat munitia. La 50 m stau pe aceeasi orizontala dar decalate cu vreo 5-7 cm grupajele, cu cate un foc de trecere constant necesar in ambele sensuri. TSX-ul a fost intotdeauna pacatos la murdarirea tevii cu cuprul lui si cam stiam ca asa se poarta.

La final mi-am amintit ca are si mijloace mecanice de ochire asa ca am dat doua focuri si pe catare. Spre surprinderea mea, a fost prima arma dotata cu mecanice care a venit din fabrica suficient de bine reglata cat sa o poti folosi la 50 m. Cele doua sunt TSX-uri ... cu Orix ar fi fost chiar pe linia mediana.



cel din dreapta tintei, marcat cu rosu, era de la alta serie.

Una peste alta s-au dus catre 50 focuri prin ea ... placuta la tras, stabila pe foc cat sa-l poti trage iute si pe al doilea si abea la al treilea trebe sa te repozitionezi un pic. Au mai incercat-o alti doi amici veniti la poligon si au ramas suprinsi de cat de usoara e si bine echilibrata e. Tinuta lejera te face sa simti bine de tot grelele Orix-uri dar talpa isi face treba atat cat trebe.
Eu aveam o oarece retinere din cauza formei ciudate a patului si a faptului ca nu pot strange degetul inelar si pe cel mic (vechiul meu accident si belele de pe urma lui) dar s-a dovedit ca si inclinarea si pistoletul foarte drept se poarta foarte bine la tentative de epolat rapid si arma se aseaza si sta in umar ca o lisa juxtapusa de pe vremuri.
Pozitia inclinata a armei in axa verticala ce se poate vedea in unele poze este datorata fotografului, care a vrut mortis sa-mi vada ochiul prin dispozitivul optic si m-a tot sucit in toate felurile ... se cam plictisea nefiind tragator (am primit reclamatii pentru pozele slabe de la descrierea armei asa ca a facut altcineva pozele de data asta).



Eu am decis sa raman la Docter +TSX ... pentru ca deja le am si nu prea ma trage portofelul la alte achizitii.... dar dupa ce m-am tot jucat cu ea tare-tare ar merge o Pitbull deasupra, asa urate cum sunt amandoua ar face o pereche formidabila. Nu de alta dar un 4x ar exploata un pic mai bine ce poate face arma la distanta. Sa vedem ce-o mai fi pana la toamna.

[Gordis]

Multumim mult pentru prelegere. Ca intotdeauna, detaliata, documentata si nelipsindu-i deja binecunoscutul graunte de pasiune . Cum banuiesc ca ar mai ficeva locuri in dulap, asteptam urmatoarea achizitie si bineinteles prezentarea ei.

La cat mai mute trofee in toate sezoanele de acum inainte !

Costin

[Sly_Fox]

La cat mai mute trofee in toate sezoanele de acum inainte !
Costin

Pai nu ai citit pe forum ca Violiv nu prea este cu trofeele?

Intradevar super prezentarea. Insa imi creeaza riduri faptul ca se axeaza cel mai mult pe descrierea semi si nu pe clasice, basculate in cazul liselor si bolt-uri in cazul ghintuitelor. Nu vrea el sa se indrepte spre calea cea dreapta si pace.

[Gordis]

Costin[/quote]
Pai nu ai citit pe forum ca Violiv nu prea este cu trofeele?

M-am gandit ca poate de-acum inainte.... vorba aia ...arma noua, arma buna...trebuie botezata ! Eu I-l doresc sincer pe cel mai mare coltos ! Si sunt sigur ca mai sunt multi altii ca mine.

[mexx20_ro]

Vio bace, merge mai bine un Leupold VX6 1-6x24 reglata cu Oryx de 15 grame ca sunt mai blande cu umarul celor mai firavi, iar complementar poti tine minte si reglajul "defrisatoarelor" de 21 grame pt zonele voastre speciale unde ai nevoie de glont burghiu cu putere de taur!

Felicitari pt achizitie si kkt pe teava iti doresc!

[violiv]

Nu mai schimb munitia. TSX are 16,7 si merge prea bine.

P.S. in mod cu totul eronat, din cauza vorbelor "de duh" purtate despre traistari, carnea nu e considerata trofeu pe la noi. Pentru mine este exact pe acelasi loc cu coltii de XX cm sau coarnele de YYY puncte.
Asa ca multumesc sincer pentru urari si o sa va pun si poze cu trofeul .... la tava. Sper ...

P.P.S. basculantele si bolt-urile sunt aceleasi ca acum 100 ani. Tot ce-i nou e numa cat se poate de ieftin si de practic.
Rar se petrece vreo revolutie si am marcat-o cand mi-a ajuns pe mana.
Apropo, nu-mi da nimeni pt teste noul bock de la Benelli? Promit sa nu-l fac bucati ca mai sus. Doar as vrea sa intru in randul lumii...

[Gordis]

Fiind la baza horticultor...eu ma voi ocupa de lichidele extrase din struguri si innobilate tehnologic prin fermentare si ulterior pastrare in butoaie de stejar...nu de alta dar langa tava ...nu putem lasa loc liber...

Si eu tot la fractia proteica ( carnica ) comestibila ma gandeam cand am scris trofee...desi aici parca e mai buna consoarta coltosului...

[EliteHunting]

Si in 30-06 arata exact la fel si trage tot asa bine.



Aceasta este tinta tip de reglaj de la Aimpoint.

[EliteHunting]

Noile aparitii in magazin, varianta cu teava prevazuta cu filet la gura si fara aparate mecanice de ochire, respectiv varianta in inox, teava semigrea cu filet la gura si baza montata: