Vinatoare si pescuit in Romania

de **the_mav** pe 27 Apr 2016, 09:03

ohoooo....asa da
Ionica, e dat exemplarul asta?

de **Ionica M** pe 27 Apr 2016, 09:23

Nu!

Nu imi sta in fire sa vand pielea ursului din padure

de **the_mav** pe 27 Apr 2016, 09:35

sau, in cazul de fata, a capriorului

Felicitari si tine-o tot asa.
Revin.

de **maryo** pe 08 Mai 2016, 18:23

Revin cu un trofeu de selectie care in ultimi doi ani nu are nici o schimbare.
Cornul stang foarte bine format,iar cel drept dupa cum se vede nu a reusit s-a se dezvolte!

de **maryo** pe 13 Mai 2016, 16:22

Si un tap care dupa foarte multe iesiri si km parcursi in sfrstit am dat cu el si la vanat prietenul meu!!!

de **maryo** pe 13 Mai 2016, 16:24

de **bogus** pe 14 Mai 2016, 17:57

Prima noastra vanatoare impreuna

de **Jack.Sparrow** pe 16 Mai 2016, 22:26

LA mai mare! Sa va traiasca juniorul si sa va aduca bucurii!

de **ventura** pe 17 Mai 2016, 07:35

Oooo, frumusel la prima vedere. Felicitari!
O poza mai detaliata a trofeului?
Greutate?

de **bogus** pe 17 Mai 2016, 08:08

Inca e in congelator, sper ca pana la sfarsitul saptamanii sa-l prepar si atunci voi revenii cu detalii si poze mai multe

de **bogus** pe 17 Mai 2016, 10:04

Totusi nu am avut rabdare si l-am scos scurt pentru o sedinta foto in comparatie cu un trofeu recoltat anul trecut care acum la cantarire e in jur de 270g (360-90), eu vad o rozeta mult mai mare si grosimea coarnelor de asemenea mult mai mare

Imagine

de **bogus** pe 25 Mai 2016, 15:17

am pregatit deja panopliile pt astia doi

Imagine

de **violiv** pe 29 Mai 2016, 13:57

jos este ultimul tap dobandit, cel de anul acesta, in prima saptamana a lunii mai - sus este penultimul, dobandit in 1993, in ultima saptamana de sezon din octombrie.

Dupa o pauza de mai bine de 20 de ani, tovarasii de vanatoare m-au convins sa merg anul acesta la tap.
Am ales sa va supun atentiei un exemplar care a starnit multe discutii si controverse.

Ca si "aventura": dupa-amiaza ploioasa, cu rare raze de soare printre nori, teren ud-ud, imbibat de apa, cu capcane in care puteai ramane ingropat pana la genunchi, cu iarba care pleca din pamant odata cu piciorul, dealuri mai domoale sau mai abrupte, terase mai inalte sau mai joase, salcami amestecati cu stejari si cu ochiuri de apa inconjurate de stuf, cu zeci de poienite de la dimensiunea unei camere pana la cea a unui teren de fotbal. Alaturi mi-a stat paznicul, unul din oamenii aceia micuti si subtirei care sunt in stare sa mearga in pas de mars trei zile fara sa se opreasca, cu ceva zeci de ani experienta pe fond si unul din cei mai priceputi pe care i-am intalnit dar si mai uman.
Era prima iesire in teren, cu scop de ceva observatie si cunoastere intre noi. Am purtat o discutie ce risca sa devina destul de aprinsa vis-a-vis de exemplarul dorit. Eu am zis ca vreau un tap de 2-3 ani de selectie, el a zis ca trebe sa cautam unul din cei mari, ca nu admite sa vanez o starpitura la inceput de sezon, mai ales dupa asa mare pauza si la prima vizita pe fondul lui. Mai faceam cativa pasi, mai dadeam un "buna seara!" cate unui localnic ce ducea vaca spre casa, mai trageam un ochi prin poieni si ma mai tineam de cate o ramura tepoasa de salcam ca sa nu ajung pe fundul paraiasului din vale. Inca nu era "ora lor" dar deja vazusem mai multe capre si iezi decat in precedentii 10 ani. Prima observatie mai atenta a fost la un tap marisor dar cu coarnele inca in blana, care dormita la Soare pe o coasta. Am mai ocolit vreo doua palcuri, am ajuns pe fundul paraului si-am urcat pe coasta vecina, tot pe poteci de animale prin iarba uda pana peste genunchi. O capra si un ied au scos capetele de dupa o tufa la nici 20 m si se uitau ca la cine stie ce minune. Undeva in fata, intr-o poienita de 20-25 m ca un golf in buza padurii am zarit o "familie". Tapul alert ne-a mirosit, capra si iedul ne tratau cu completa indiferenta. Ceva peste 300 m si imaginea prin luneta mi-a dezvaluit cornitele mai inalte ca urechile, evazate frumos. Inca niciun gand sa trag. A urmat o apropiere mai mult in joaca, cu noi pitulati printre tufe si cu el patruland marginea poienii, tot sarind de pe o terasa pe alta. Pe la 200 m am studiat iar - deschidere frumoasa, rozete marisoare si cam atat. Am facut un pic pe indianul si-am executat un taras in iarba pana la un mic damb unde m-am putut aseza in culcat si sa studiez pe indelete tapul. Ca norocul, norul gros s-a dus la o parte si jumate de Soare pe deasupra dealului din spate a pus reflectorul pe tap. A ajuns si paznicul. Am vazut bine-bine coarnele si-am zis ca-i un exemplar tipic "de viitor", pe la 3-4 ani, maxim 5. Coarnele straluceau intens si pareau o tara mai groase. Paznicul a studiat si el atent tapul si mi-a spus "n-are niciun viitor!". N-am ajuns sa ne contrazicem ca mi-a facut semn sa ma uit si la capra. Am pus luneta pe magnificatie mai mica si i-am studiat impreuna. Tapul meu "de viitor" era semnificativ mai mic in corp decat capra de langa el, aproape cat iedul cu cornite abea mijite. Si mic si subtirel. Anormal de mic pentru cat de bogate erau cornitele. Paznicul mi-a repetat: nu e un exemplar de viitor, are ceva! Daca-ti place, trage! Intre timp ajunsese exact cu fata la noi si incerca sa vada ce-i in tufe. Reticul la baza gatului, imping piedica, ma mai bate un gand "sa trag? sa nu trag?", tapul face o saritura in lat, pe o terasa mai sus si iar ne priveste .... mai avea un salt pana-n padure asa ca ma decid si trag. Dispare din luneta.

Tremuriciul a aparut pe la jumatea drumului ... desi paznicul mi-a confirmat lovitura si ca a cazut in foc instantaneu, iarba inalta si pozitia lui pe o terasa mai inalta mi-l ascundeau privirii. Am tot numarat pasii privind reperele inainte-inapoi si cand am inceput sa ma uit prin iarba dupa el, sare de la cativa metri .... iedul ce se pitulase in momentul focului. Mi-a sarit inima din gat printre urechi ... oricat de bine am stiut c-am tras tot pastrez in minte amintirea din "copilarie" cand mi s-a ridicat un tap de sub palma si l-am cautat apoi o noapte si-o zi. Am apucat sa vad ca-i iedul.

Apoi am zarit tapul imediat in iarba, cazut pe o parte, deja cu ochii stinsi. Fara gaura de intrare, fara gaura de iesire. Soarele se ascunsese deja dupa deal si nori si cativa stropi au inceput sa ne ude, asa ca lumina mica-mica nu m-a lasat sa fac poze atunci. Tot intorcandu-l pe o parte si pe alta a aparut un firicel de sange la cativa cm deasupra toracelui, in gat. Orificiu de iesire tot n-am gasit.

Terenul greu de tot nu m-a lasat sa-mi sincronizez pasii cu paznicul asa ca l-am luat in spate si-am pornit catre drum, tot la deal, uneori in patru labe, pret de mai bine de o ora pentru ceva mai mult de jumate de kilometru. Tapul intr-adevar micut in corp, poate catre 20 kg. La jupuit si transat am gasit ultima vertebra cervicala si primele doua din torace facute praf si glontul PTS plecat din 243 W sub forma de firicele mici de cupru si cam atat.

Apoi au inceput discutiile. Trofeul cumva disproportionat de mare si de perlat fata de dimensiunea tapului. Dintii tociti serios pe partea interioara, aproape disparuti de pe mandibula ca pentru un animal batran. Carnea suficient de roz (si de frageda, am constatat ulterior) ca pentru un exemplar mai tanar.

Rozetele alea aparent mari vazute prin luneta s-au dovedit a fi un perlaj deosebit.

Nu ne-am putut pune de acord. La doua zile distanta, tovarasul meu a dobandit un exemplar matur, efectiv dublu ca dimensiuni ale corpului, cu carnea ca de vaca batrana, la care n-au fost dubii. Al meu tot ciudat a ramas.

A ajuns la domnul care l-a pregatit, evaluat si asezat pe placa. La prima vedere mi-a spus ce-am crezut si eu, ca-i un exemplar de 3-4 ani. Dupa preparare mi-a spus ca dintii sunt mai batrani decat ai exemplarului vanat de coleg. La evaluare masa 370-90, volumul 370-260, lungimea prajinilor 23,4 respectiv 22,5, deschidere 14,4, cu 3 puncte la perlaj si 5 la simetrie si calitate ... total 89,475

Evaluand si osatura si musculatura si aponevrozele si tendoanele eu raman la parerea ca-i un exemplar tinerel. De ce a fost atat de mic in trup si de ce are dintii atat de tociti? Zona nu e una in care sa faca foamea. Si hrana si animalele de toate varstele abunda. Sub piele si pe langa rinichi avea un strat consistent de slaninuta. Frate mai mare al iedului de langa capra nu cred ca a fost, mai degraba un "cap de familie" din aia "mici si ai dracului".

Poate ati mai intalnit si ne lamurim.

de **maryo** pe 29 Mai 2016, 15:02

Felicitari Violiv!! Frumos trofeu!!
Forma cuarnelor si a prajinilor cat si perlajul,da de inteles ca este un tap tanar cu un trofeu foarte bine dezvoltat pt anii care-i are, probabil ca a avut mancare din belsug in iarna si aceasta la ajutat la dezvoltare trofeului.
Iar problema dintilor este foarte ciudata!

de **aghiuta** pe 06 Iun 2016, 20:51

Am si eu un "trofeu".Putin mai neconventional avand in vedere marime cornitelor.
Initial, cand m-am uitat,am zis ca-i capra,asa de scurte cornite are.Nu depaseau lungimea urechilor.
Acum,nu-mi pare rau ca l-am dat jos.

de **biriuck** pe 07 Iun 2016, 19:28

fain perlaj!
Felicitari, aghiuta!

de **biriuck** pe 07 Iun 2016, 19:51

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=108&t=16414&p=235916#p235916

de **UlissePro** pe 07 Iun 2016, 21:38

Felicitari tuturor pentru trofeele dobandite.

de **biriuck** pe 12 Iun 2016, 22:58

Nu are ditamai gramajul (e si cam greu sa creasca asa mare la munte) dar este un tap muncit... foarte muncit

(si probabil ca as mai fi muncit inca ceva timp la el daca nu aveam noroc cu o ploaie ce l-a facut sa iasa mai devreme de 9:30-9:45 cum iesea el :twisted:

)
O sa ma mai consult cu cineva, dar eu zic ca era deja in regres :roll:

de **Zeres Ciprian** pe 13 Iun 2016, 06:56

Felicitari si la mai mare!
Cel mai sigur te uiti la dinti si apreciezi varsta.

de **Marksman** pe 18 Iun 2016, 20:45

Toate pozele de mai sus sunt ff frumoase !!! Felicitari !
Pentru ca la noi specia asta de capra exista doar pe o insula ( inca nu am vinat la ea ) eram curios ce calibru/ gloante este cel mai recomandat ca sa cada capriorul / dar nici sa nu strici multa carnea atunci cind il lovesti? .. Unde este recomandat sa plasezi glontu? . Mersi mult !!
P/S Sunt doaua speci de capra aici care sint mai mari ca si specia din Europa !

de **ventura** pe 18 Iun 2016, 21:04

În privința calibrului și al vârfului folosit s-a tot vorbit, dar o rețetă nu există. De fapt nu una agreată de toată lumea.
Cu siguranță un 222 si 3 g sunt suficiente pentru un animal de 25-30 kg.
O lovitura imediat în spatele piciorului din fata este una ok, dar dacă poziția și distanta Îți permit, una la baza gatului este ideală.
Eu am împușcat caprior cu loviturile ăsta cu mai multe calibre(9.3×74, 30-06, 222, 8×57), iar stricăciunile au fost minore.

de **Marksman** pe 19 Iun 2016, 00:08

În privința calibrului și al vârfului folosit s-a tot vorbit, dar o rețetă nu există. De fapt nu una agreată de toată lumea. Spune Ventura @ ... Mersi de raspuns @Ventura ... si pentru poza mexx20@
Cred ca ai raspuns f bine la intrebare Ventura @..Mersi ! Fiecare vinator are experienta si opinia lui personala cind e vorba desper "calibrul ideal" pentru a pune jos un animal si bazat pe asta cred ca se alege glontul si calibrul pentru vinatul respectiv ... "Kill zone" in spatele piciorului este o lovitura cunoscuta si la noi ... si se practica. daca glontul are " kinetic energy"... este energia /forta cu care un gloante romane in momentul cind loveste tinta ...
La Caprior... probabil ca nu este cazul de asea ceva .. este un animal mai mic si nu poate fi foarte rezistent , dar la animale mari ( si periculoase ) este nevoie de o anumita... Kinectic energy de care este nevoie ca glontul sa expandeze .., si sa creieze " daunele" necesare, ..

Doar informativ eu vinez la doua speci de capra aici Whitetail si Muledeer , prima White tail ( coada alba tradus ) desi este putin mai mica ca cealalta specie.... este mult mai rezistenta atunci cind e vorba sa o dai jos ( sa o impusti ) nu cred ca ai nevoie de un calibru mai mare la specia asta.... daca o compar cu Mule deer , dar sigur este nevoie sa pui glontul mai precis , asta da ca nu vrei sa o alergi

sute de metri prin padure , si in unele cazuri se nu o mai gasesti ...