Sursa
În zonele temperate coarnele noi încep să crească primăvara, dezvoltându-se sub o membrană catifelată până în toamnă, când aceasta se descuamează, iar ţesutul se mineralizează şi capătă aspectul osos. După terminarea perioadei de rut, iarna, acestea cad şi sunt progresiv înlocuite de unele noi [4].
Creşterea, descuamarea membranei şi căderea coarnelor este influenţată de nivelul de testosteron al gonadelor, nivel care fluctuează în funcţie de durata zilei. Dacă pe timpul primăverii şi verii coarnele cresc datorită nivelului scăzut de testosteron, toamna, în perioada de rut, testosteronul creşte şi se produce o ischemie a membranei catifelate de pe coarne. Ischemia asociată cu descuamarea opreşte hrănirea şi creşterea coarnelor. Acestea mai rezistă câteva luni pe capul masculilor până când se detaşează şi cad de la nivelul pediculilor (Fig 2 [4]).
Istoric
Un căprior în vârstă de 2 ani crescut în captivitate şi castrat la un an, a început să dezvolte formaţiuni amorfe şi papilomatoase la nivelul ambelor coarne, caracteristice antleroamelor: creşteri tumorale benigne ale coarnelor cervidelor, care în principal sunt cauzate de un dezechilibru al hormonilor sexuali [1,2,3].
Coarnele căpriorului nu au căzut în iarnă si pe parcursul a patru luni (martie-iunie 2015) au crescut căpătând progresiv forme similare unor ciorchini catifelaţi de consistentă dură, ce au acoperit mare parte a feţei (Foto 1).
Datorită invazivitatii şi creşterii accelerate a formaţiunilor papilomatoase, a infectării şi supurării zonei, şi a apatiei progresive datorate incapacităţii de a vedea corespunzător şi de a evita obstacole, s-a decis amputarea coarnelor şi a formaţiunilor adiacente.
Materiale şi metode
Căpriorul a fost evaluat la aproximativ 40 de kg şi a fost tranchilizat în scopul transportului cu 0,05 mg/kg medetomidină cu ajutorul sarbacanei. Efectul s-a produs în 10 minute, căpriorul aşezându-se sternal şi cu capul aplecat. Ochii au fost acoperiţi cu un prosop, animalul fiind capabil să-şi ridice capul, dar nu să şi reacţioneze la manipulările uşoare. A fost transportat la clinică în poziţie sternală.
Pe timpul transportului, care a durat aproximativ 60 de minute, oxigenarea periferică a scăzut progresiv de la 98% la 80%, fiind restabilită prin poziţionarea ortopneică a capului şi suplimentarea cu oxigen intranazal.
Odată ajuns la clinică, a fost amplasată o linie venoasă pe vena safenă laterală, unde s-a administrat soluţie salină la picătură (1p/s). Inducţia a fost făcută cu un bolus IV de 0,075 mg/kg butorfanol şi 1,75 mg/ kg ketamină. Au fost amplasate un pulsoximetru pe limba, electrozi EKG la nivelul pliului iei şi axilar, şi un tub de oxigen a fost introdus câţiva centimetri într-o nară cu un debit de 4L/min.
Datorită deschiderii limitate a gurii şi a laringelui îngust şi lung, specific acestei specii, nu s-a reuşit intubarea (Foto 2).
Au fost monitorizate Pulsul, Oxigenarea periferică (SpO2), EKG, Temperatura, Respiraţia şi notate pe o fişa de anestezie la fiecare 10 minute.
Coarnele şi craniul au fost rase şi dezinfectate în limita posibilităţii oferite de formatiunea tumorală.
Rezultate
Căpriorul a fost poziţionat sternal pe masa chirurgicală iar un asistent a imobilizat capul. S-au tras în lateral cele două coarne, până când cornul drept a cedat, producându-se o desprindere de la nivelul pediculului antlerogen. A fost tăiată pielea de la baza cornului şi îndepărtat cornul. Mai multe vase de sânge de la nivelul pielii au trebuit să fie prinse şi suturate (Foto 3, 4).
Cel de-al doilea corn a fost necesar să fie tăiat de la baza implantării pe craniu cu un fierăstrău. Pe lângă vasele de sânge ale pielii a avut loc o sângerare din mijlocul cornului. Ambii pediculi ai coarnelor au fost tăiaţi cu fierăstrăul cât mai aproape de zona de implantare în cutia craniană. De asemenea, zona de secţiune a fost cauterizată şi a fost administrată topic o pastă de ecornare.
În final, pielea a fost suturată în „U” peste zona de secţiune a coarnelor
Probe din formaţiunea tumorală au fost trimise la laborator pentru confirmarea antleromului (Foto 9).
Pentru a menţine o linişte operatorie adecvată au fost administrate la fiecare 25 de minute bolusuri de 0,6 mg/kg ketamină cu 0,03 mg/kg diazepam IV. Momentele administrării au fost alese în funcţie de modificarea parametrilor monitorului de anestezie şi a unor mişcări ale membrelor posterioare. Au fost administrate 3 bolusuri pe întreagă perioada operatorie.
Operaţia a durat 75 de minute din momentul primei incizii până la ultima sutură. Pe timpul recuperării, căpriorul a fost ţinut sternal şi au fost monitorizate funcţiile vitale (Foto 7,. I-au fost administrate 2mg/kg enrofloxacină SC şi 2mg/kg funixin meglumine IV.
Pe timpul recuperării, căpriorul a fost transportat înapoi la padocul său. După aproximativ 4 ore de la sedarea iniţială a fost administrat 0,03 mg/kg atipamezole IM. După 7 minute căpriorul s-a ridicat subit şi a început să alerge prin padoc (Foto 11, 12).
Pe perioada întregii operaţiuni, parametrii vitali au fluctuat între 80-98% SpO2 (cu un minim de 75%), respiraţia de 28 R/min, puls 50-65 B/min (cu un maxim de 100), şi temperatura în jurul a 38 °C.
Discuţie
Căpriorul a fost găsit orfan la câteva zile de la naştere şi a fost hrănit la mână. În astfel de cazuri, datorită habituării cu prezenţa umană, eliberarea în sălbăticie este contraindicată. Totuşi, în perioada de rut aceştia capătă un comportament agresiv şi pot deveni periculoşi faţă de persoanele şi animalele din jur, fapt pentru care se recomandă castrarea înainte de 6 luni.
În cazul acestui căprior castrarea a fost făcută tardiv, la vârstă de un an.
Decizia de a interveni chirurgical şi nu prin tratament hormonal, ce în teorie ar fi maturat procesul de mineralizare a ţesutului coarnelor si care ar fi căzut în final, s-a luat datorită evoluţiei galopante şi debilitante a formaţiunii tumorale cât şi a procesului infecţios.
Pe parcursul operaţiunilor de transport, chirurgicale şi de recuperare, protocolul de tranchilizare şi de anestezie s-a demonstrat a fi unul corespunzător, oferind atât linişte operatorie cât şi posibilitatea unui transport adecvat fără incidente.
Singură problema întâmpinată a fost scăderea temporară a oxigenului arterial periferic, o complicaţie frecventă la cervidele anesteziate. Aceasta a fost remediată odată cu suplinirea de oxigen.
Amputarea coarnelor nu a întâmpinat dificultăţi, fiind totuşi necesară ligaturarea atentă a vaselor pielii şi a controlării hemoragiei provenite din pediculul osos al cornului. Aceste vase sunt bine definite şi au un aport sangvin considerabil.
Formaţiunea amputată s-a încadrat în parametrii morfologici ai unui antlerom. Antleromele, cunoscute şi sub denumirea de coarne cactus sau peruques (peruci), sunt creşteri tumorale benigne ale coarnelor cervidelor, care în principal au cauză un dezechilibru al hormonilor androgeni.
Acestea sunt de natură fibro-cartilaginoasă, cu aspect papilomatos, multilobular, acoperite de membrană catifelată, cu protuberanţe osoase [1,2,3].
Se întâlnesc la masculii cervidelor care suferă traume la nivelul testiculelor şi la cei care sunt castraţi tardiv, după vârsta de 6 luni.
Datorită lipsei de testosteron, coarnele nu cad, cresc continuu şi capătă forme amorfe [2]. Spre deosebire de coarnele masculilor intacţi, coarnele celor castraţi prezintă semne histologice de imaturitate ce indică o reducere a procesului normal de mineralizare [1].
Creşterea continuă a acestor formaţiuni poate deveni debilitantă, se pot dezvolta infecţii, poate afecta compresiv cutia craniană şi poate duce la moarte [3].
Prin cauterizare şi cu ajutorul pastei de ecornare s-a încercat distrugerea periostului antlerogen al pediculelor coarnelor. Prin această operaţie se doreşte ţinerea sub control a creşterii coarnelor căpriorului. Totuşi, trebuie ţinut cont de capacitatea de regenerare a ţesutului osos de la nivelul pediculilor coarnelor, astfel că se poate aştepta la un proces recurent cu creşterea de noi formaţiuni amorfe şi papilomatoase odată cu noul sezon.
Pentru a gestiona această patologie pe viitor se va lua în considerare administrarea de testosteron ce ar trebui să controleze creşterea, mineralizarea şi căderea coarnelor.
Autorul acestui articol recomandă ca în cazul masculilor cervidelor crescuţi în captivitate ce trebuiesc castraţi, operaţia să fie făcută până la vârstă de 6 luni. Astfel se vor reduce şansele dezvoltării unor astfel de formaţiuni tumorale.
Autor Ovidiu Rosu, DVM Vier Pfoten România
Referinţe
[align=justify]Goss RJ. Tumor-like growth of antlers în castrated fallow deer: an electron microscopic study.Scanning Microsc. 1990 Sep;4(3):715-20; discussion 720-1.
Kierdorf U, Kierdorf H, Schultz M, Rolf HJ. Histological structure of antlers în castrated male fallow deer (Dama dama).Anat Rec A Discov Mol Cell Evol Biol. 2004 Dec;281(2):1352-62.
Munk BA, Garrison E, Clemons B, Keel MK. Antleroma în a free-ranging white-tailed deer (Odocoileus virginianus). Vet Pathol. 2015 Jan;52(1):213-6.
Price JS, Allen S, Faucheux C, Althnaian T, Mount JG. Deer antlers: a zoological curiosity or the key to understanding organ regeneration în mammals? J Anat. 2005 Nov;207(5):603-18.[/align]
