Ce veti citi mai jos sunt reprezinta o sinteza a regulilor scrise si nescrise in virtutea carora functioneaza sau ar trebui sa functioneze nobila arta a vanatoarei. Ele au fost asternute pe hartie - cu multa truda si rabdare, as adauga- de catre un om pe care il respect in mod deosebit si a carui mana am avut placerea sa o strang candva - Attila Farkas.
Pentru un incepator ar trebui sa fie lectura obligatorie, insa din pacate este si cazul multor veterani, care au mult de invatat la acest capitol. Din pacate tot mai multi. In speranta ca macar cativa dintre voi veti citi aceste randuri si ca dintre cei care citesc macar cativa le si aplica in teren, tot a meritat efortul de a le asterne pe hartie.
1. Principiile de baza a etichetei vanatoresti
Eticheta Vanatoreasca se bazeaza pe principiile asa numitului “Decalog al vanatorului”.
Vanatoarea ca cea mai veche indeletnicire umana, reprezinta o legatura speciala a omului cu natura. Aceasta legatura este guvernata deopotriva de instinctele noastre dar si de traditii si legi.
Vanatoarea este pasiune, sport, profesie dar si o ramura economica, al carei cadru si metode de exercitare sunt guvernate de conditiile socio-politice si economice ale vremii in care se desfasoara.
Vanatoarea este o activitate complexa, care are simultan atat rolul de a asigura supravietuirea si proliferarea vanatului de interes vanatoresc, cat si cea de valorificare economica a acestuia.
Vanatoarea este o manifestare speciala al culturii, care a avut o contributie importanta la aparitia religiilor si a artei. De fapt si in zilele noastre exista o stransa legatura intre diferitele ramuri ale artei, cum ar fi muzica, literatura, artele plastice, etc., si vanatoare.
Vanatoarea este un stil de viata si o raspundere acceptata de bunavoie, care consolideaza legatura multicolora si complexa dintre vanator-vanat, vanator-natura dar si vanator-nevanator.
Vanatoare este una din cele mai controversate activitati umane din zilele noastre, caci este cert faptul ca fara vanatori anumite specii ar fi in pericol de disparitie, totodata este cert faptul ca insasi vanatoarea constituie un factor de pericol.
Cu alte cuvinte vanatoarea este o activitate care este in acelasi timp o obligatie dar si o concesie, ingaduita de legislatie si acceptata de etica.
2.Reguli generale
O sa incerc sa le expun in varianta ¨ce se cuvine si ce nu se cuvine la o vanatoare¨, sper sa fie mai usor de trecut in revista.
2.1 Invitatia la vanatoare
Se cuvine:
- sa onoram o invitatie la vanatoare.
- in cazul in care nu putem sa participam sa anuntam din timp organizatorul de lipsa noastra
- ca invitatul sa fie informat in detaliu despre aspectele de organizare al vanatorii, un gest foarte frumos este si trimiterea unei invitatii in scris, care contine detaliile desfasurarii, locul si ora intalnirii, dar si cum se poate ajunge in locatia respectiva, eventual o harta mica, schitata.
- ca si noi sa-l invitam la randul nostru pe cel care ne-a invitat la vanatoare.
- sa sosim din timp, chiar ceva mai devreme la locul intalnirii, sau sa fim gata de plecare la momentul stabilit in cazul cand ne duce altcineva (putem intarzia de la orice, dar in niciun caz de la o vanatoare).
Nu se cuvine:
- sa onaram invitatiile care nu se refera exact la o data si locatie concreta.
- sa ramanem o perioada mai indelungata decat cea la care se refera invitatia.
- sa ducem cu noi si o alta persoana fie el vanator sau nevanator, daca organizatorul nu a fost in prealabil anuntat de acest fapt.
- sa stricam cheful si vanatoarea celorlalti prin intarziere.
2.2 Salutul si intalnirea
Se cuvine:
- sa salutam cu salutul adecvat in functie in ce etapa al zilei ne aflam (“Buna dimineata!”, “Buna seara!”, etc.), concomitent cu ridicarea palariei.
- in cazul cand dam mina cu cineva sa ne uitam in ochii acestuia.
- invitatul/ invitatii sa fie salutati si separat la inceperea vanatorii, un gest frumos in plus este daca ii salutam pe nume.
- cei prezenti la adunarea de la inceputul vanatorii la salutul de deschidere sa salute si ei prin ridicarea palariei, dar fara sa scoata vreun cuvant.
- la terminarea vanatorii, la plecare, sa-i salutam pe toti cei prezenti.
- sa asteptam ca vanatorul mai in varsta sa inceapa sa ne vorbeasca la persoana a doua, iar dupa ce acest fapt se intampla noi la randul nostru sa-i vorbim tot la persoana a doua (pertu) pt. ca pertu-ul este o chestie obisnuita si de prefarat printre vanatori, aspect ce tine de traditia si spiritul democratic al vanatorii.
- sa ne prezentam tuturor participantilor, in cazul in care sunt deja mai multi adunati la locul de adunare, vanatorul nou sau invitatul sa fie prezentat tuturor prin cateva cuvinte.
Nu se cuvine:
- sa uram “Noroc!” sau ¨Bafta¨inainte de vanatoare.
- in afara de “prieteni buni” sa ne pupam si sarutam la intalnire si despartire.
- s-o stergem “englezeste” la sfarsitul vanatorii, fara sa-i salutam pe toti participantii.
- sa tutuim vanatorul mai in varsta fara ca aceasta sa intieze pertu-ul.
- la prezentare sa ne dam mare sau sa tot insistam pe titulaturile si/sau functiile noastre din viata “civila”. La vanatoare toti sunt egali.
- sa dam nume,date eronate sau care creaza confuzii despre noi sau altcineva
2.3 Imbracamintea
Se cuvine:
- sa ne prezentam intotdeauna in haine adecvate situatiei, fie vorba de o vanatoare sau de orice fel de manifestare vanatoreasca.
- hainele noastre sa fie intotdeauna curate, ingrijite, corespunzatoare situatiei si metodei de vanatoare, de culoare verde, kaki, sau cu o tenta verde.
- insotitorul nostru sa fie si el imbracat adecvat, iar daca nu are haine adecvate sa-l ajutam si sa-i imprumutam cate ceva pe cat posibil.
- vanatorul sa aiba asupra sa un cutit sau un briceag bine ascutit, taios.
- sa cunoastem ca la vanatoarea speciei respective la care se face iesirea, ce metode de vanatoare se folosesc si ce echipamente sunt necesare.
- sa fim constienti de faptul ca palaria (vanatoreasca) este un echipament al vanatorului, care este indispensabil, in afara de faptul cand este foarte frig sau suntem inr-un poligon la trageri.
- sa cunoastem ca palaria este singura piesa de imbracaminte care poate fi unsuroasa, rupta, , gaurita, rontaita de caini, cu alte cuvinte sa aiba patina timpului.
- sa cunoastem situatiile in care trebuie sa salutam cu palaria ( la salutul de intalnire cu ceilalti, la salutul de inceput al vanatorii si la felicitari), sa cunoastem situatiile cand trebuie sa stam cu capul descoperit si palaria in mana ( in timpul sedintei de inceput al vanatorii, la priveghiul vanatului, in timp ce goarnele suna diferitele melodii si imnuri ale vanatului dobandit, in fata tabloului vanatului).
- sa cunoastem situatiile cand se poate bate din palme ( cand suntem de acord cu cineva sau cand recunoastem productia vreunui coleg, cand in timpul sedintelor suntem de acord cu cele spuse de vreun coleg, cand gornistii termina cantatul la goarna al unei melodii oarecare, in afara de semnalele de vanatoare si de signalul mortii al diferitelor speciide vanat si Halali, cand ne face placere lovitura bravuroasa al unui coleg de vanatoare fara sa strigam si batand din palme doar discret)
- sa purtam bijuteriile vanatoresti traditionale.
Nu se cuvine:
- sa ne prezentam in haine neadecvate la partidele de vanatoare, la manifestariile de interes vanatoresc, sau sa purtam haine si uniforme al unor organizatii militare/paramilitare, sa purtam haine de camuflaj, sau sa ne prezentam la vanatoare in haine “civile” de strada.
- sa purtam la vanatoarea de vanat mic un cutit cu o lama mai lunga de 10 cm.
- cutitul de vanatoare sa fie purtat in fala, sau sa avem in loc de un cutit vanatoresc diferite cutite de tip militar, “commando” etc.
- sa purtam palaria in casa de vanatoare sau in diferite incaperi (restaurant, bar, carciuma,etc.).
- sa conducem masina sau sa stam cu palaria pe cap in masina.
- sa batem din palme doar pentru ca ceilalti o fac.
- sa batem din palme cand gornistii suna semnalele mortii specilor de vanat si Halali.
- sa purtam si sa expunem bijuterii “civile” in asa fel incat sa le vada toata lumea si sa ne si dam “rotunzi” cu ele.
2.4 Altele
Se cuvine:
- la vanatoare sa fim politicosi cu toata lumea si in orice situatie, in special cu femeile si cu colegii mai in varsta.
- sa ne cerem scuze daca am gresit.
- sa fim atenti la sensibilitatea celorlalti, fie vorba de linistea casei de vanatoare, de “mirosul’” incaltamintelor, hainelor, etc.
- sa incheiem partida de vanatoare daca cineva dintre participanti isi pierde viata sau se accidenteaza
- sa acordam ajutorul nostru tuturor participantilor la vanatoare daca este nevoie si in orice imprejurare.
- a se cunoaste si a se folosi, limbajul si termenii cu specific vanatoresc.
- sa tinem cont de “superstitiile” colegilor nostrii.
- sa cunoastem si sa respectam traditiile vanatoresti.
- sa ducem un cadou celui care ne-a invitat la vanatoare. Valoarea acestui cadou nu trebuie sa fie in concordanta cu valoarea invitatiei, deoarece nu este vorba despre un obiect de schimb ci este doar o atentie din partea noastra. Totusi se cuvine sa stim cam ce si-ar dori persoana respectiva.
- sa multumim pentru cadou chiar daca aceasta nu ne-a facut nicio placere.
- sa folosim binoclul ori de cate ori avem ocazia.
- sa atragem atentia celorlalti participanti asupra lucrurilor vazute prin binoclu. Daca avem pe cineva cu noi, sa-i permitem pe cat posibil si lui sa vada si sa observe vanatul inainte de focul de arma. Daca insotitorul nu are binoclu sa-i dam si lui din cand in cand binoclul ca sa aiba si el parte de trairile si frumusetile vanatorii.
- sa atragem atentia celorlalti asupra aparitiei vanatului, bineinteles discret si fara sa deranjam vanatul.
- sa oferim dreptul de-a trage primul la vanatul ranit, la vulpe, la caine hoinar invitatului nostru.
- sa transportam si sa manipulam arma de vantoare in asa fel incat sa nu punem in pericol pe nimeni, iar teava armei sa nu fie indreptata niciodata in directia vreunei persoane, coleg de vanatoare (n.a. aici intra si cainii de vanatoare).
- armele basculante se tin in pozitie franta, cele cu inchizator se tin cu inchizatorul deschis si tras in spate, iar la cele automate se trage inchizatorul in spate si se baga un cartus gol.
- sa inchidem telefonul mobil in timpul vanatorii dar sa-l tinem asupra noastra (n.a. pentru urgente sau intamplari nefericite).
- sa folosim telefonul mobil, bineinteles in pauzele dintre goane, la conducerea si informarea gonacilor si al personalului auxiliar.
- sa oferim si celorlalti din mancarea si bautura noastra (nu trebuie sa ne gandim neaparat la bauturi alcolice).
- sa acceptam mancarea si bautura oferita, mai ales daca intr-adevar ne este sete si foame si sa stergem gura sticlei sau al paharului inainte sa o dam mai deoparte.
- sa tinem paharul in mana stanga cand ciocnim cu colegii de vanatoare, iar in timpul ciocnitului sa ne uitam in ochii persoanei cu care ciocnim.
- sa purtam discutii si sa dialogam cu colegii de vanatoare, sa vorbim despre noi si despre aventurile noastre vanatoresti, sa-i ascultam pe ceilalti cu atentie.
- sa tinem legatura cu colegii nostrii de vanatoare si in afara zilelor de vanatoare.
Nu se cuvine:
- sa injuram.
- sa injuram vanatul, si/sau sa vorbim injositor despre vanat.
- sa-i deranjam in vreun fel (cu zgomote, lumini, etc.) pe colegii de vanatoare.
- indiferent de calitatea noastra ca membru, invitat, insotitor, gonac, etc., sa ne purtam nepoliticos cu ceilalti, si sa facem tot timpul pe desteptu’ bagandu-ne in discutii.
- sa consumam inainte de vanatoare alimente si bauturi urat mirositoare pentru ceilalti.
- sa refuzam ajutorul acordat.
- sa dam cadou cutit sau briceag, iar daca primim cadou asa ceva, le platim cu o suma simbolica de 1-2 lei.
- sa facem vreo remarca negativa asupra cadoului primit.
- sa dam cadou un obiect foarte valoros, pentru ca cu aceasta il punem intr-o situatie penibila tocmai pe cel caruia ii dam cadoul.
- sa mergem fara binoclu la o vanatoare de vanat mare cu exceptiea vanatorii la goana al mistretului.
- sa tot luam sau sa tot cerem binoclul altuia.
- in cazul aparitiei vanatului sa tot sustinem ca “eu l-am vazut primul”.
- sa cerem bani sau ceva de valoare dupa ce am oferit focul la vanatul ranit, vulpe, caine hoinar invitatului.
- sa cream dubii colegilor de vanatoare daca arma este sau nu este incarcata.
- sa folosim telefonul mobil in timpul vanatorii la panda, la dibuit si in timpul desfasurarii goanei.
- sa folosim telefonul mobil in asa fel incat sa scadem in vreun fel sansele vanatului.
- sa ne consumam mancarea sau bautura dusa cu noi in mod retras, si fara sa oferim si colegilor nostrii macar sa guste.
- sa profitam de oferta vreunui coleg de-a servi din bunatatiile aduse de el si sa luam mai mult decat se cuvine.
- sa dam sticla sau paharul mai departe in asa fel incat sa nu stergem gura acestuia, dar nici sa nu exageram cu stregerea.
- sa-i punem pe colegii si participantii la vanatoare nevanatori sa ciocneasca cu mana stanga.
- sa ne prefacem ca suntem surzi sau ca nu auzim cand vreun coleg ni se adreseaza.
2. La vanatoare individuala
3.1 Reguli generale:
Se cuvine:
- sa ne apropiem de locul nostru de vanatoare in asa fel incat sa nu deranjam pe nimeni, si in special pe alti colegi de vanatoare care vaneaza si ei.
- sa tinem cont si la incheierea vanatorii ca in teren mai sunt eventual si alte persoane.
- sa lasam locul nostru cel putin in felul in care l-am gasit.
- sa ne adunam gunoiul si sa-l scoatem in afara fondului de vanatoare, si sa-l aruncam in locuri permise si special amenajate.
- sa anuntam daca hochstandul sau alte constructii vanatoresti sunt deteriorate.
- sa tragem in mod regulamentar si in concordanta cu principiile eticii vanatoresti in vanatul aparut si identificat.
- indiferent de rezultatul focului sa reincarcam arma, ca in caz de nevoie sa putem repeta focul.
- sa adunam tuburile goale.
- sa observam si sa fim atenti la semnele loviturii la vanatul asupra caruia tragem.
- sa retinem directia de tragere, locul in care se afla vanatul in timpul loviturii, precum si directia de plecare a vanatului ranit.
- sa asteptam cateva clipe dupa executarea focului si sa nu ne grabim sa ajungem la locul in care a cazut vanatul.
- sa ne pregatim de executarea focului de gratie cand ne apropiem de locul de cadere al vanatului.
- chiar daca suntem singuri sa-i acordam respect vanatului cazut, sa-i dam ulima imbucatura, sa acoperim rana vanatului cu o ramura. Sa pregatim ramura inmuiata in sange si sa-l punem la palarie.
- sa ne scoatem palaria si sa ne descoperim capul in fata vanatului cazut.
- sa evisceram noi vanatul dobandit de noi.
- sa organizam constiincios si in conditii demne transportul vanatului dobandit.
Nu se cuvine:
- sa iesim la vanatul observat si dorit de un alt coleg de vanatoare.
- sa lasam urme de miros, sau de orice fel, care pot deranja vanatul in efectuarea traseelor lui obisnuite.
- sa-i deranjam in mod voit pe ceilalti colegi care eventual in aceasi zi cu noi au iesit la vanatoare.
- sa lasam in urma noastra gunoi (sticle goale, cutii de bere, chistoace de tigara, etc.).
- sa tragem in vanat la sararii, hranitori, adapatori.
- sa tragem in vanatul care isi arata partea dorsala (oglinda).
- sa nu recunoastem ca am tras la vanat daca aceasta a plecat ranit sau schilodit.
- sa asteptam daca vedem ca lovitura a fost plasata intr-un loc gresit. In acest caz trebuie sa repatam imediat focul ca vanatul sa nu se chinuie.
- sa ne uitam la agonia vanatului cazut, imediat sa-i dam lovitura de gratie (n.a. stiu ca se strica carnea dar asa-i frumos si etic).
- sa ne purtam indecent cu vanatul dobandit.
- sa dam ultima imbucatura vanatului rapitor cazut.
3. Vanatoarea la balta
Se cuvine:
- sa ajungem la timp, impreuna cu ceilalti, la locul de vanatoare si sa discutam amplasarea standurilor inca inainte de inceperea pasajului.
- sa ocupam standurile cu ½ de ora inainte de inceperea pasajului.
- sa respectam locurile preferate ale colegilor nostri de vanatoare.
- sa discutam in prealabil folosirea chematoarelor cu colegii.
- sa ne ascundem, sa ne camuflam bine in timpul pasajului.
- sa nu tragem in ratele, gastele sosite primele.
- sa impuscam vanatul de balta in asa fel incat sa avem sanse de recuperare a acestora, si nu numai sa tragem pentru ca este de tras.
- sa tinem cont de distanta de tragere vanatoreasca (sa tragem doar cand piciorul pasarii este vizibil).
- sa tragem la o pasare ranita, indiferent ca inoata sau merge pe sol.
- sa ajutam colegii de vanatoare la cautarea pasarilor cazute.
Nu se cuvine:
- ca vanatorul si insotitorul acestuia sa fie imbracat in haine de culoare deschisa, vioaie, usor observabila.
- sa ocupam locul de vanatoare al vreunui coleg fara sa discutam cu el in prealabil acest lucru.
- sa tragem la pasarile care vin primele si in pasarile care inoata pe apa.
- sa ne deranjam vecinii cu cautarea unei pasari cazute.
- in timpul pasajului sa cerem unui vanator cu cainele sa ne recupereze pasarea impuscata.
- sa diminuam sansele de reusita al colegilor cu lovituri lungi, indepartate.
4. La sitar
Se cuvine:
- sa ajungem la locul de vanatoare cu cel putin o ½ de ora inainte de inceperea pasajului.
- sa ne informam despre pozitionarea celorlalti participanti.
- sa mentinem distanta, discutata in prealabil, dintre vanatori.
- sa discutam in prealabil folosirea chematorilor cu colegii de vanatoare.
- sa-l felicitam pe norocosul care dobandeste vanat.
- sa-i ajutam pe ceilalti la terminarea pasajului.
- sa-i acordam un ultim omagiu sitarului, acasa sau la casa de vanatoare, asezandul pe un pat cu cetini de brad si apranzand luminari.
Nu se cuvine:
- daca am intarziat sa trecem prin fata sau spatele standurilor celorlalti vanatori.
- sa ocupam standul vreunui coleg fara sa discutam aceasta treaba in prealabil.
- sa fluieram permanent si sa facem zgomot.
- sa tragem doar ca sa-i inducem in eroare pe ceilalti.
- sa tragem la alt vanat decat sitarul.
- sa tinem sitarul impuscat de picioare, sau sa-l introducem in buzunar, geanta.
- sa plecam fara sa ne luam ramas bun de la locul vanatorii.
6.Cand nu suntem singuri la vanatoare.
In acest capitol sunt cuprinse regulile la o vanatoare cand nu suntem singuri, atat din punctul de vedere al vanatorului (care poate fi si vanator strain de ex.) cat si din punctul de vedere al insotitorului (ex. paznicului).
6.1 Dibuitul
Se cuvine:
- inaintea inceperii vanatorii sa-l instintam pe vanator despre distanta aproximativa pe care-o avem de umblat, dar si despre dificultatea terenului pe care ne vom deplasa.
- sa avem haine si echipamente adecvate terenului si zonei in care se va desfasura vanatoarea.
- sa mergem cu 2-3 pasi in urma insotitorului in acelasi ritm de mers.
- insotitorul sa-si ajusteze ritmul de mers conform cu cel al vanatorului.
- sa fim atenti la miscarile, semnele insotitorului , sa ne oprim daca si el se opreste.
- vanatorul sa-l avertizeze si el la randul lui pe insotitor daca a observat ceva.
- inainte sa ajungem la coama unui deal sau munte, sa asteptam o clipa doua pana cand ne tregem un pic suflarea, ca in caz de nevoie sa putem trage in siguranta si bine.
- inotitorul sa prezinte denumirea locului in care se afla, chiar sa si vorbeasca cateva cuvinte despre zona.
- sa atragem atentia musafirului, vanatorului asupra peisajelor, locurilor frumoase.
Nu se cuvine:
- sa purtam bocanci, pantofi, haine care fac zgomot in timpul mersului si la orice miscare.
- insotitorul sa mearga mult in fata si sa-l lase pe vanator singur.
- vanatorul sa-l depaseasca pe insotitor daca cel din urma nu cere expres acest lucru.
6.2 Panda
Se cuvine:
- pe hochstand se urca insotitorul (paznicul) primul, inaintea vanatorului, musafirului.
- insotitorul sa astepte pana cand vanatorul ia loc, si se instaleaza, si numai dupa acea se aseaza si el.
- sa vorbim incet, in soapta, si doar strictul necesar, iar daca este posibil sa folosim pe cat se poate doar semnale.
- sa adunam gunoiul lasat de altii inaintea noastra, dar sa-i instintam despre acest lucru, eventual sa le lasam un mesaj.
Nu se cuvine:
- sa ne miscam, sa ne tot foim, sa facem zgomot, sa vorbim la telefonul mobil.
- sa lasam mizerie, gunoi in urma noastra.
6.3 Inainte si dupa focul de arma
Se cuvine:
-sa folosim (daca avem la noi) mijloacele care ne ajuta la executarea unui foc precis (cum ar fi: monopodul, bipodul, tripodul, iar la panda pe un hochstand sa punem ceva sub arma).
-sa cerem/sa dam informatii despre vanatul vazut si observat.
-sa asteptam acordul clar si concis al insotitorului asupra executarii focului.
-sa tragem numai la vanatul la care avem acordul paznicului, insotitorului.
-sa reincarcam arma imediat dupa executarea focului.
-sa observam exact pozitia si locul in care se afla vanatul in momentul executarii focului, dar si semnalele acestuia in urma loviturii.
-sa-l lasam pe vanator sa se apropie primul de vanatul cazut, impuscat.
-vanatul mare se va aseza intr-o pozitie demna, in asa fel incat gaura de intrare al proiectilului sa fie in partea superioara.
-sa acoperim gaura de intrare cu o ramura de o lungime cat antebratul.
-sa dam ultima imbucatura (bineinteles daca este cazul!).
-vanatorul, insotitorul, dar si toate persoanele prezente sa-si scoata palaria si sa tina un moment de reculegere de min. 30 s.
-insotitorul sa inmaneze vanatorului ramura inmuiata in sangele vanatului, asezata pe palarie sau pe muchie de cutit, si sa-l felicite dand mana cu el, “Felicitari vanatorului!”, iar vanatorul sa-i raspunda multumind : “Multumesc pentru vanatoare!”
Nu se cuvine:
-sa ne tot jucam cu arma, asigurandul si dezasigurandul sau sa tot ochim la ceva.
-in mod costient si voit sa speriem vanatul.
-sa lasam ca starea noastra euforica si surescitata sa strice vanatoarea colegului.
6.4 Ranirea vanatului
Se cuvine:
-sa tinem cont de parerea insotitorului.
-sa repetam focul cat mai repede posibil.
-sa observam atent, si sa marcam locul in care se afla vanatul in timpul loviturii.
-sa marcam locul unde am gasit prima urma de sange.
Nu se cuvine:
-sa dam vina pe insotitor, sau sa-i cerem si lui sa traga.
-sa injuram si sa dam vina pe altceva sau altcineva.
6.5 Cautarea vanatului ranit.
Se cuvine:
-sa cautam vanatul ranit pana cand mai exista sansa de a-l gasi.
-sa marcam urmele gasite in timpul cautarii.
-sa utilizam caine (invatat si dresat) la cautarea vanatului ranit, sau sa cerem ajutorul unui vanator/personal de specialitate cu caine.
-sa discutam in prealabil, inca de la inceperea cautarii, cine anume va da lovitura de gratie la vanatul ranit, caci in caz contrar aceasta revine din oficiu conducatorului cainelui de vanatoare.
-daca cautarea a fost cu succes, sa nu uitam sa punem o bucatica din ramura inmuiata in sangele vanatului in zgarda cainelui, caci este meritul lui.
Nu se cuvine:
- sa continuam cautarea fara caine daca vanatul s-a ridicat din primul pat de sange.
- sa incepem cautarea noaptea, in conditii de vizibilitate reduse.
6.6 Eviscerarea vanatului
Se cuvine:
- ca eviscerarea sa fie facuta de cel care a dobandit vanatul.
- sa dam o mana de ajutor la eviscerare.
- insotitorul sa organizeze din timp si sa ajute la transportul vanatului.
- este un gest frumos daca insotitorul se ingrijeste ca la locul eviscerarii sa fie apa pentru spalat si carpe de sters.
Nu se cuvine:
- sa-l lasam singur pe insotitor daca face el eviscerarea, si sa nu-l ajutam.
- sa-l criticam si sa-i dam sfaturi celui care face eviscerarea ( mai ales daca o face in locul nostru!).
6.7 Tabloul vanatului
Se cuvine:
- sa facem tabloul vanatului intotdeauna si sa asezam vanatul pe pozitie tinand cont de specia din care face parte.
- ramura inmuiata in sange sa fie inmanata si preluata conform regulilor.
- vanatul nobil sa primeasca ultima imbucatura (la rapitoare nu se da!).
- daca vanatorul a dobandit primul vanat din specia respectiva, ceremonia botezului sa fie efectuata.
- sa asiguram ocazia si posibilitatea fotografierii vanatului.
- la executarea fotografiilor numai la cel care a dobandit vanatul sa fie arma.
- cel care a dobandit vanatul sa aiba un comportament modest, la efectuarea pozei sa se aseze stand in genunchi, si in spatele vanatului. Arma se poate tine in mana sau (cel mai recomandat) asezat peste vanat.
- sa nu uitam ca tema principala a fotografiei este vanatul si nu noi.
Nu se cuvine:
- sa trecem sau sa calcam peste vanatul asezat in tablou.
- sa tot punem mana pe vanat daca nu este strict necesar.
- sa plecam inaintea inceperii ceremoniilor.
- sa fotografiem vanatul dinspre partea deschisa (taietura pt. eviscerare).
- sa atingem vanatul cu piciorul.
6.8 Trofeul
Se cuvine:
- sa acordam toata admiratia si cinstea noastra trofeului vanatului dobandit.
- sa curatam trofeul de murdarie, mizerie, sange.
- sa avem grija de trofeu, sa-l protejam pe timpul transportului.
- sa luam la cunostinta ca valoarea trofeului nu este data de marimea si greutatea sa, ci de amintirile si imprejurarile prin care am dobandit acel trofeu, dar si de sudoarea cursa de pe noi pana l-am adus in bataia pustii.
- sa onoram si sa stimam trofeul si in cele din urma cand ajunge in casa noastra.
- sa-l pastram.
Nu se cuvine:
- sa-l subestimam, sa ne batem joc de trofeu, chiar daca pentru unii este vorba de un asa numit trofeu de “selectie”. Cateodata un trofeu de selectie este mai de valoare pentru cel care la dobandit decat unul de aur!
- sa-l facem cadou, sa-l dam la tombola in cadrul balului vanatorilor.
- sa numim trofeu coltii, coarnele unui vanat in viata, deoarece acestea se pot numi trofeu doar daca au fost dobandite prin vanatoare regulamentara, in caz contrar este ori corn lepadat ori proba intr-un proces penal.
7. Vanatoarea colectiva
7.1 Inainte de vanatoare
Se cuvine:
- sa ne prezentam la organizator si sa semnam autorizatia de vanatoare.
- sa prezentam invitatul nostru personal tuturor participantilor la vanatoare.
- sa luam la cunostinta cele spuse de organizator fara comentarii.
- sa multumim pentru locul care ne-a fost alocat si sa-l acceptam fara critica.
Nu se cuvine:
- sa ne apropiem de compania de vanatoare fara salut si fara a saluta cu palaria.
- sa uitam sa prezentam invitatul nostru.
- sa stam cu palaria pe cap cand vorbeste organizatorul vanatorii la sedinta de dinaintea inceperii vanatorii.
- in timpul sedintei de dinaintea vanatorii sa ne foim, sa discutam, sa ne plimbam sau sa ne aranjam echipamentul.
- la impartirea locurilor sa ne aratam nemultumirea fata de locul care ne a fost repartizat in vreun fel.
7.2 Atribuirea locurilor (standurilor)
Se cuvine:
- ca organizatorul sa stie inca de dinainte ca impartirea standurilor in functie de ce criteriu se va face.
- Criterii de impartire al locurilor:
o Dupa rang: in acest caz invitatii platitori sau de protocol trebuie sa primeasca cele mai bune locuri, unde posibilitatea aparitiei vanatului este maxima.
o Tras la sorti: este cea mai democratica metoda. Atribuirea standurilor in acest caz se face tragand la sorti.
o Politicos: in acest caz vanatorii mai batrani si cei care se misca mai greu primesc locurile usor accesibile, si unde se poate ajunge mai comod.
o Dupa eficienta: pe locurile cu cele mai mari sanse de aparitie al vanatului se pun cei mai bun tragatori.
Nu se cuvine:
- sa folosim aceste criterii de atribuire al locurilor amestecat, adica sa folosim un fel de amalgam al acestor criterii.
- sa criticam locul care ne a fost atribuit, sa-l schimbam, sau sa-l parasim.
7.3 In goana
Se cuvine:
- sa tinem distanta laterala fata de ceilalti de la inceputul goanei pana la terminarea sa.
- in locuri acoperite, atat in cazul goanei la mistret cat si la vanat mic, din cand in cand sa ne facem simti prezenta prin strigate, ca ceilalti sa-si de-a seama de pozitia noastra.
Nu se cuvine:
- sa ne deviem de la directia noastra prestabilita.
- sa ocolim desisurile, zonele mai greu accesibile.
7.4 Goana la mistret
Se cuvine:
- sa ne ocupam locul desemnat in liniste si fara sa facem zgomot.
- sa-i informam pe vecinii nostri de stand despre pozitia noastra si sa-i atentionam in caz daca spre ei se apropie vanat prin semnale clare si usoare de inteles.
- sa-l felicitam pe vecin in caz de reusita ridicand palaria de pe cap, dar fara vorbe.
- sa tragem la vanatul ranit de un alt coleg si sa facem tot posibilul sa-i curmam suferinta.
Nu se cuvine:
- sa ne parasim locul, sau sa ne pozitionam in asa fel incat sa-i stanjenim in vreun fel la executarea focului pe vecinii nostri de stand.
- sa ne tot miscam, foim, sa discutam in stand.
- sa tragem la vanatul care se deplaseaza spre sau in fata standului altuia.
- sa tragem la vanatul care se afla mai aproape de standul altui coleg.
- sa nu recunoastem ca am tras sau am ranit vanatul, si sa lasam astfel vanatul sa se chinuie.
- sa ne certam pentru vanatul ranit si impuscat mortal de un alt coleg.
7.5 La fazan si iepure
Se cuvine:
- in afara de echipamentul obisnuit sa avem la noi ciochinari, obiecte necesare transportului vanatului impuscat.
- indiferent de tipul goanei (in linie, in U, etc.) sa mentinem randul si distanta laterala fata de ceilalti participanti.
- sa tragem la vanatul ratat de vecinii nostri.
- sa avem simtul raspunderii si sa nu tragem la prea mult vanat, gonasul nu este hamalul nostru si nu este obligat sa ne transporte vanatul.
- in cazul in care tragem simultan cu un coleg la acelasi vanat, sa-i oferim lui vanatul impuscat.
- sa felicitam vanatorii care reusesc lovituri frumoase sau iesite din comun prin ridicarea palariei si/sau cu un “Bravo!” strigat.
Nu se cuvine:
- sa avansam/sa ramanem in urma liniei goanei, si sa marim astfel sansele noastre de reusita.
- sa tragem la vanatul care se ridica/fuge in fata vecinului.
- sa luam vanatul impuscat de altul si sa-l revendicam ca al nostru.
- sa ne certam asupra vanatului la care am tras impreuna cu un coleg.
- sa ascundem, sa aruncam vanatul facut tandari.
7.6 Tabloul vanatului
Se cuvine:
- sa cunoastem modalitatea de asezare a diferitelor specii de vanat in tablou.
- sa facem tabloul vanatului dupa fiecare vanatoare, indiferent de rezultatele obtinute.
- sa impodobim tabloul vanatului pe cat posibil cu crengi, iar in colturi sa aprindem ruguri.
- sa cunoastem pozitionarea oamenilor la tabloul vanatului:
o organizatorul: in fata tabloului cu fata spre tablou
o vanatorii: pe partea laterala a tabloului la mana dreapta a organizatorului.
o gonacii si personalul de vantoare: pe partea laterala a tabloului la mana stanga a orgnizatorului.
o gornistii: in fata tabloului, in spatele organizatorului de partea gonacilor (stanga).
- in timpul ceremoniei vanatorii sa stea cu capul descoperit, palariile in mana.
- organizatorul sa faca un rezumat al zilei de vanatoare, cu capul descoperit si el, dupa care urmeaza botezul vanatorilor care au dobandit vanat pentru prima oara dintr-o specie, dupa care sa zica doua cuvinte si despre modalitatea si ordinea de impartire al vanatului.
- organizatorul sa invite participantii la un sprit sau un pahar de vorba.
Nu se cuvine:
- tabloul vanatului sa se faca intr-un loc nenatural, asfaltat, betonat.
- sa pasim peste vanatul asezat in tablou, sau sa-l atingem cu piciorul, sa-l calarim.
- sa plecam inainte de treminarea ceremoniei de la tabloul vanatului.
Textul recomandat organizatorului
La vanatoarea de azi s-au dobandit … piese de vanat, din care …( n.a. vanatul se spune in urmatoarea ordine, in cazul goanei la misteret ordinea este vier, scroafa, soldan, purcel, la vanatoarea de fazan si iepure ordinea este iepure de camp, fazan, potarniche, prepelita, rapitoare).
Multumesc (se intoarce catre vanatori) vanatorilor pentru vanatoarea disciplinata si eficienta, multumesc (se intoarce catre gonasi) gonasilor si personalului de vanatoare pentru munca depusa. Sa onoram vanatul cazut cu un moment de reculgere. (Se tine un moment de reculegere de 1 minut, dupa care daca sunt gornisti este momentul ca acestia sa cante melodiile de dobandire al fiecarei specii din tabloul de vanatoare, urmat de Halali.)
7.7 Impartirea competentei
Multi zic la acest proces impartirea vanatului, sau portiilor. Vanatoreste zis acest proces se chema impartirea competentei.
Se cuvine:
- impartirea sa se faca cat mai corect posibil.
- prima si prima data sa-si primeasca competenta invitatii (la multe grupe nici macar nu se da competenta la invitati ...)
- daca se poate si gonasii sa primeasca competenta, dar sa nu uitam daca se poate nici cainii care lucreaza bine.
- la preluarea competentei sa multumim pentru acest lucru si cu o strangere de mana si ridicarea palariei.
Nu se cuvine:
- sa facem vreo diferenta intre vanatorii participanti la impartirea vanatului.
8.Reguli de comportament privind gazda si invitatul la vanatoare
a) Gazda
Se cuvine:
- sa ajunga mai repede la locul de intalnire stabilit decat invitatul sau
- sa iasa in intimpinarea invitatului, sa-l salute si sa se prezinte daca este cazul.
- sa-i prezinte invitatului pe toti cei prezenti la vanatoare
- sa-l prezinte si pe invitat celorlalti
- sa-i prezinte programul vanatorii, regulile si obiceiurile generale din cadrul grupei.
- cel putin la prima intalnire cu invitatul sa se prezinte cu vehicolul curatat si curat in interior si exterior
- sa se deplaseze intr-un ritm normal in terenul de vanatoare
- sa intrebe daca invitatul vrea sa traga un foc de proba, si sa creeze conditii de a se putea efectua proba daca invitatul doreste.
- sa-l informeze real despre sansele vanatorii
- la o vanatoare colectiva sa-l puna pe cat posibil intr-un stand bun, unde sunt sanse de dobandire a vanatului
- sa faca tot posibilul ca vanatoarea sa fie incununata cu succes
Nu se cuvine:
- sa intanda mana prima data catre invitat
- sa lase singur invitatul in compania colegilor, necunoscuti de invitat
- sa aseze invitatul in cel mai rau sau cel mai incomod loc
- sa furnizeze invitatului informatii nereale, sau eronate, despre vanat si sansele la vanatoare
- sa profite de bunavointa invitatului si sa-l puna la transat, la carat vanatul, sau la pregatirea tabloului vanatului
b) Invitatul
Se cuvine:
-sa se intereseze din timp despre locul unde are loc intalnirea, posibilitati de a ajunge in acel loc, precum si timpul necesar drumului.
-sa se intereseze in prealabil despre obiceiurile din zona, grupa respectiva
-daca este vanator platitor, sa se conformeze celor scrise in contract si sa vaneze conform contractului
-daca este vanator neplatitor, sa se conformeze si sa accepte posibilitatiile de vanatoare a gazdei
-sa intrebe daca trebuie sau nu tras foc de proba inaintea vanatorii
-sa aiba bunavointa de-a intreba macar daca trebuie sa ajute la pregatirea tabloului, caratul vanatului, transarea vanatului
Nu se cuvine:
-sa intarzie de la intalnirea stabilita
-sa deranjeze vanatoarea celorlalti participanti in vreun fel
-sa tragem la alt vanat decat la care ni s-a spus
-sa critice organizarea vanatorii, conditiile de primire, cazare, etc.
-sa se uite cu nasul in sus la ceilalti participanti, sa se fereasca sa-i ajute daca e cazul
-sa-l puna vreun fel in situatie neplacuta pe gazda sa cu comportamentul sau neadecvat
9. Vanatoarea cu caini
Reguli privind proprietarul sau conducatorul cainelui
Se cuvine:
-sa se prezinte la vanatoare cu un caine educat, care nu deranjeaza nici vanatoarea noastra dar nici a altora
-sa tina in lesa si sa controleze permanent cainele needucat respectiv cainele invatacel.
-sa controleze cainele cu fluierul si nu prin strigate si zbieraturi
-la gasirea vanatului mare ranit sa primeasca si cainele ramura inmuiata in sangele vanatului
-la tabloul vanatului sa fie prezenti si cainii de vanatoare, in pozitia sezi langa piciorul stang al conducatorului/proprietarului.
Nu se cuvine:
-sa ducem la vanatoare o femela in calduri, caine bolnav sau care da semne de imbolnavire.
-sa batem, sa lovim cainele in timpul vanatorii, in general sa ne purtam urat cu el/ei.
-sa facem si sa prezentam “acrobatii de circ” cu cainii nostrii de vanatoare.
-sa lipsim cainele de bucuria intrarii in posesie al vanatului, dar atentie nici sa nu exageram cu acest lucru
-sa “slavim” cainele nostru in fata celorlalti participanti
Reguli privind ceilalti participanti fara caine
Se cuvine:
-sa laudam si sa felicitam cainele care lucreaza bine
-sa-i multumim proprietarului/conducatorului cainelui pentru ajutorul acordat, pentru munca si oboseala depusa
-sa mergem si sa luam piesa impuscata de noi de la conducatorul cainelui, in cazul cand cainele a aportat si a predat piesa noastra acestuia.
Nu se cuvine:
-sa luam in timpul vanatorii vreo piesa de la vreun caine care vrea sa aporteze si sa duca piesa la conducatorul sau.
-sa-l consideram servitorul sau sluga noastra pe conducatorul cainelui precum si pe cainele acestuia.
-sa-i tot criticam pe caini si pe conducatori
-sa tot dam “sfaturi bune” cainarilor
-sa dam comenzi cainelui, stricand munca de cativa ani a conducatorului
-sa mangaiem cainele, daca nu am cerut acceptul conducatorului
-sa oferim mancare cainelui
-sa uitam ca si cainele care lucreaza bine are dreptul la competenta (portie).
10.Alte reguli
Botezul vanatorului
Se cuvine:
- botezul sa aibe loc in locul de dobandire al vanatului in cazul vanatorii individuale, iar in cazul vanatorii colective in locul unde se face tabloul vanatului, bineinteles dupa ce vanatul dobandit a fost aranjat si omagiat cum se cuvine.
-cel care boteaza ("nasul", desi nu-mi place denumirea), trebuie sa fie cineva care a dobandit vanat din acea specie si foarte important, a fost si el la randul sau botezat la acea specie, totodata sa fie cineva care se bucura de respect in cadrul grupei, un vanator "exemplar" putem sa zicem.
-nuiaua de botez se taie inca de dinaintea inceperii ceremoniei de botez si sa fie de o lungime de aprox. 1 m. In partea mai groasa se graveaza deobicei numele speciei, numele fondului de vanatoare unde s-a dobandit vanatul si bineinteles data evenimentului.
-vanatorul sa-si aseze arma franta sau cu inchizatorul retras peste vanatul dobandit, iar palaria se aseaza peste arma sau pe vanat langa arma.
-"nasul" sa-si invete textul si nu sa vorbeasca tampenii care nu au nicio tangenta cu vanatoarea, si sa-si scoata palaria in timpul ceremoniei.
-nuiaua de botez se tine si se pune de amintire.
-sa-l felicitam toti pe vanatorul proaspat botezat
Nu se cuvine:
- sa facem din acest eveniment prietenesc si vesel al botezului, unul cu o tenta "brutala", necivilizata, sau sa-l reducem la simplul stadiu de bataie. Este injositor pentru vanatorul proaspat acest lucru.
-sa boteze si altii in afara de cel desemnat, cu toate ca foarte dese sunt situatiile cand toata grupa da-i sa sune, baga la fundul botezatului.
-nu se trag focuri in aer in timpul ceremoniei.
Trebuie amintit ca exista in general doua proceduri de botez:
- vanatorul se aseaza in genunchi in fata vanatului dobandit, iar cel care boteaza atinge umarul acestuia cu nuiaua.(ex. botezul la sitar, in general la vanat de dimensiune mica)
- vanatorul este culcat peste vanatul dobandit (peste, si nu langa, sau altfel), iar loviturile se aplica pe partea dorsala, fara sa fie prea puternice dar nici foarte slabe.
Retragerea vanatorului
Se cuvine:
- sa luam ramas bun de la acei vanatori in varsta care se retrag din vanatoare datorita varstei inaintate, a starii de sanatate, a starii lor materiale, etc.
- sa facem un moment solemn din acest ramas bun, fie cu ocazia vreunei sedinte sau chiar in cadrul vreunui eveniment de sine statator.
- sa-i acordam un cadou simbolic, o placheta comemorativa, o diploma onorifica, etc.
Nu se cuvine:
- sa uitam de organizarea unei astfel de intalniri
- sa-i uitam pe fostii nostrii colegi de vanatoare.
Inmormantarea vanatorului
Cu toate ca este un moment trist pentru noi, consider ca trebuie sa amintim cateva cuvinte si despre acest subiect.
Se cuvine:
-sa asezam cel putin o coroana pe mormantul defunctului in numele organizatiei sau a grupei de vanatoare.
-sa-i intrebam pe membrii familiei defunctului daca doresc sau nu inmormantare vanatoreasca.
-sa-i invitam la inmormantare pe toti prietenii si colegii de vanatoare ai defunctului.
-in cazul cand familia doreste o inmormantare vanatoreasca sa ajutam la pregatirea acesteia, iar catafalcul defunctului sa fie impodobit in stil vanatoresc.
-daca se poate sa organizam sa vina si gornisti la inmormantare.
-sa stam de garda, imbracati in haine de gala vanatoresti in jurul sicriului/urnei defunctului pe tot timpul ceremoniei. Daca familia nu doreste acest lucru atunci macar sa ducem noi sicriul/urna si coroanele in timp ce ne deplasam la mormant.
-obligatoriu vom purta la inmormantare palaria vanatoreasca cu o ramura de brad, atentie, in partea dreapta (si nu in stanga ca la ramura inmuiata in sange!) si asezata invers (adica cu partea mai aproape de radacina in sus). Ramura o vom aseza pe mormantul defunctului dupa terminarea ceremoniei sau o asezam printre flori.
-cei care organizeaza inmormantarea din partea grupei de vanatoare au datoria de-a face rost de aceste ramuri de brad, si de-a le imparti vanatorilor prezenti.
-sa scriem cateva randuri despre defunct in vreun ziar sau vreo revista de specialitate.
-sa ne amintim de defunct si in cadrul primei sedinte a grupei/filialei, tinand un moment de reculegere.
-daca avem posibilitatea atunci sa plantam un copac undeva in amintirea defunctului.
Nu se cuvine:
-sa determinam familia indoliata in vreun fel ca sa accepte inmormintarea vanatoreasca , daca ei nu-si doresc acest lucru.
-sa intarziem in vreun fel la inmormantare
-sa uitam de telefoanele mobile in timpul ceremoniei
-sa ne prezentam la inmormantarea vanatoreasca fara palarie vanatoreasca
-sa tragem focuri in aer la catafalc, la mormant sau oriunde in cimitir in timpul inmormantarii
Cateva reguli de vanatoare cu caini
De demult mi-am dorit sa scriu mai larg despre regulile vanatorii cu caini.
Stim toti ca intotdeauna au existat diferende intre vanatorii cu caini si cei fara. As putea chiar spune ca prietenii nostrii patrupezi sunt sursa multor “certuri”.
Ceea ce am de spus se refera in general la toti cainii de vanatoare, dar ma refer in special la cainii de aret.
Trebuie sa incepem de la inceputuri, adica in acele vremuri cand omul traia in pesteri, unde maini sarguncioase de femeie transeaza cerbul dobandit prin vanatoare de barbati impreuna cu cainii lor.
De aici si prima regula, adica la vanatoare se merge doar cu un caine care a invatat deja cum sa ajute vanatoarea si cum sa nu o strice. Cred ca majoritatea sunteti de acord ca raspunderea in acest caz ii revine stapanului si nu cainelui. A merge la o vanatoare cu un caine care este incontrolabil, indisciplinat sau chiar inutilizabil (fricos, lenes, cu frica de focul de arma, etc) este atat inutil pe cat este de nepoliticos.
Nu numai arma are nevoie de ingrijire ci chiar si tolba noastra de vanatoare banala, care din cand in cand are nevoie sa fie curatata sau chiar cusuta daca e cazul.
Ganditi-va cat de adevarat este atunci acest lucru in cazul prietenului nostru patruped, dotat cu inteligenta! Cainele de vanatoare nu este ca o palarie pe care o luam de pe raft si pur si simplu o punem in cap si putem merge! El are nevoie atat de ingrijire din partea noastra cat si de ocupatie pentru a nu “uita” in extrasezon cele invatate. De acea cainele inainte de inceperea vanatorii, dar in special inainte de inceperea sezonului de vanatoare, trebuie adus in forma, reamintindu-i cele invatate in prealabil.
O problema critica este transportul! Multi colegi de vanatoare sunt ingroziti de faptul ca trebuie sa ia cainele in masina lor, pentru ca o murdareste, raman fire de par, saliva, etc.
Acel vanator pentru care este normal ca sa agate in ciochinar rata aportata de caine dintr-un stuf mlastinos, sau al carui fazan lovit in aripa a fost recuperat de cainele colegului din catina, precum si al carui sitar pe care l-am crezut cu totii pierdut a fost recuperat de caine dupa un lucru de o jumatate de ora, si exemplele ar putea continua, ar cam trebui sa-si tina gura! Daca are nevoie de ajutorul cainilor atunci sa faca bine si sa-si “inghita” oroarea fata de caini in masina.
La randul lor vanatorii cu caini daca este sa se urce intr-o masina, sa faca bine si sa intrebe daca exista obiectiuni sau nu. Cainii in astfel de situatii, trebuie asezati la picior si sa nu fie lasati sa se urce pe scaun, sau cel mai bine sa duca cu el si “patura cainelui” pe care aceasta poate sa stea linistit, fara ca sa ne facem problema ca murdareste ceva. Daca totusi cainele reuseste sa murdareasca ceva, atunci macar sa ne oferim ca-i curatam interiorul masinii.
Inainte de inceperea vanatorii colective, este bine ca patrupedul sa fie alergat, lucru valabil in special in cazul cainilor de aret. O alergare de cativa km, linisteste animalul, care totodata are si ocazia sa-si faca nevoile. Nu se cuvine ca el sa-si faca nevoile la locul de adunare.
Ajunsi la locul de adunare, se cuvine ca patrupedul sa fie tinut in lesa. Lucru important atat din punct de vedere al sigurantei sale deoarece in zona pot umbla masini, cat si pentru a evita incaierarile cu alti patrupezi.
In timpul vanatorii stapanul trebuie sa-si dirijeze cainele. Cateodata se intampla ca cainele se mearga prea in fata sau cand mergem pe marginea vreunui sant mai stufos ca sa-l cerceteze.
Bineinteles se cuvine ca ceilalti sa astepte linistit pana cainele cerceteaza aceste locuri. Acest lucru stiti bine nu este pierdere de timp, de cate ori nu sa intamplat sa se ridice ceva tocmai din aceste locuri!
Cand cainele intra in aret, dreptul de a salta vanatul si a trage in el ii revine stapanului sau mai bine zis conducatorului cainelui! El poate renunta la acest drept in favoarea vreunui coleg care nu prea a avut sansa de-a trage in vanat, dar in acest caz celui astfel “recompensat” ii revine si obligatia de-a intra si salta vanatul.
Daca cainele este in cautarea unui vanat cazut, ranit atunci ceilalti au obligatia de-a astepta pana ce cainele gaseste si aporteaza vanatul. Daca la cautarea vreunui vanat este nevoie de caine, chiar daca aceasta se afla mai departe, linistit se poate cere ajutorul cainarilor, si se cuvine ca acestia din urma sa-si dea silinta pentru cautarea si gasirea vanatului. Se cuvine ca sa-i multumim ajutorul acordat, si sa asteptam pana ce conducatorul ajunge inapoi pe locul lui de dinainte.
Cainele aporteaza vanatul stapanului lui si nu se cuvine ca sa luam aportul de la el.
Vantul mic este al celui care il ridica. Aceasta regula bineinteles nu este valabila in cazul vanatului impuscat concret de cineva si aportat de caine! Regula se refera la vanatul ranit si pierdut la care au renuntat deja toti, iar in urma perseverentei cainelui aceasta va fi gasit. In acest caz se cuvine sa predam vanatul conducatorului cainelui! De multe ori se intampla la vanatorile colective ca un fazan ranit usor, sau vreun iepure care vizibil este incetinit din fuga sa intre intr-o padurice indepartata.
In acest caz nu este o nesimtire sa-i cerem voie organizatorului sa pornim cu cainele in cautarea vanatului ranit (tocmai asa este etic!), dar in acest caz trebuie sa ne intelegem cu ceilalti despre locul de intalnire ulterior.
La locurile de odihna, in special cand luam masa, trebuie sa fim atenti permanent la cainii nostrii. Este bine sa tinem cainele legat sau in lesa ca sa nu cerseasca mancare de la colegii de vanatoare. Totusi se cuvine ca sa-i dam cate o imbucatura si colegului patruped din sendvisul nostru. Daca vine vreun coleg ca sa-i ofere din sendvisul sau mancarea sa, nu trebuie sa-l impiedicam sa faca acest lucru. La randul lui cel care vrea sa hraneasca cainele altuia, ar face bine sa-l intrebe odata pe stapanul cainelui daca permite sau nu acest lucru. Bineinteles daca este vorba de colegi care vaneaza sistematic impreuna aceste lucruri nu mai sunt necesare!
Nu se cuvine sa se imprumute caini de vanatoare! Cainele este legat de stapanul sau, pentru el lucreaza cel mai bine si cel mai daruitor. Se mai intampla totusi ca patrupedul sa fie scos la vanatoare de “urmasi” ai stapanului, sau un prieten apropiat, dar numai cineva fata de care cainele se leaga, il cunoaste bine si il accepta.
Bine de stiut, ca sunt caini cu un “singur stapan”, acestia lucreaza doar cu stapanul lor, deci sa nu ne miram daca cainele va lucra mai prost.
Multi sunt de parere ca nu se cuvine sa ducem caini la o vanatoare unde suntem invitati! Asta-i o prostie! Numai caine needucat, indisciplinat nu se cuvine sa ducem cu noi la vanatoare!
Daca primim invitatie la o vanatoare de vanat mic putem linistit sa ducem cainele cu noi, dar se cuvine ca sa-i comunicam celui care ne-a invitat acest lucru.
La vanat mare, situatia este un pic alta, aici trebuie sa cerem acordul si parerea celui care ne-a facut invitatia. Daca invitatia este pe mai multe zile, atunci trebuie sa stim ca in casa de vanatoare nu putem intra decat cu un caine care este curat, bine educat, si cel mai important sa fie invatat sa-si faca nevoile afara.
Juramantul noilor vanatori.
In tarile mai spre vest este o practica acest lucru. In general are loc odata pe an, dar cu ocazii diferite, cum ar fi ziua judeteana a vanatorii, sarbatoarea anuala a grupei, etc.
Este vorba de o festivitate solemna, la care noi vanatori acceptati isi depun juramantul vanatoresc.
Ca peste tot, si aici sunt lucruri care se cuvin si care nu se cuvin.
Se cuvine:
- sa-i dam aceasta posibilitate noilor vanatori, ca sa-si depuna juramantul intr-un cadru festiv, si sa fie un moment solemn chiar de neuitat pentru ei.
- ca noul vanator, care trebuie sa depuna juramantul, sa fie imbracat vanatoresc in haine sau costume de stil vanatoresc.
- textul juramantului sa fie spus cu bratul stang ridicat pentru juramant iar bratul drept cu palma asezata pe inima.
- ca toti vanatorii care au depus juramantul sa primeasca si o placheta comemorativa cu textul juramantului.
Nu se cuvine:
- sa-i lasam sa depuna juramantul pe acei vanatori care nu sunt imbracati in mod adecvat acestei ceremonii.
- sa glumim sau sa spunem, si sa si facem, lucruri ce nu se cuvin in timpul ceremoniei.
-ca vanatorii sa uite de juramantul depus.
Textul poate diferii de la o asociatie la altul. In general se recomanda ceva de genul:
" Eu ................................ (numele si prenumele vanatorului care depune juramantul) jur sa fiu un membru demn al tagmei vanatorilor.
Jur sa protejez natura si toate vietatiile, si sa ma port demn si cuviincios cu vanatul dobandit de mine sau de colegii mei de vanatoare.
Jur sa respect si sa-i fac si pe altii sa respecte regulile scrise si nescrise ale vanatorii, si intotdeauna ma voi stradui sa vanez in conditii depline de sportivitate si de siguranta, si sa nu-i periclitez in vreun fel pe colegii mei de vanatoare.
Jur sa respect traditiile vanatoresti, sa-mi imbogatesc permanent cunostiintele despre vanatoare, si sa devin un vanator adevarat.
Asa sa ma ajute Dumnezeu!"
Bineinteles, cum am scris mai sus, acest text cuprinde doar principiile de baza a juramantului. Fiecare asociatie are tot dreptul sa-l schimbe, sa-l modifice.
Textul unui botez vanatoresc
Sa fii intotdeauna un vanator adevarat, cuviincios si cu sufletul nobil.
Ocroteste, apara si hraneste vanatul,si nu uita nicioadata, ca vanatoarea nu consta numai in impuscarea vanatului.
Lovitura frumoasa si precisa sa-ti fie prilej de mandrie, dar daca ranesti vanatul, este de datoria ta sa-l cauti si sa-i curmezi suferinta.
Respecta si ingrijeste traditiile vanatoresti, impartaseste trairile si experienta ta cu colegii de vanatoare.
(1 lovitura de nuia)
In numele Sf. Hubertus te primesc in randul vanatorilor de ... (numele speciei).
(2 lovitura de nuia)
Te botez in numele tuturor vanatorilor.
(3 lovitura de nuia)
Te botez vanator de ...(numele speciei) in numele meu.
Zeita Diana sa te aiba in favorurile ei si sa te ocroteasca pe drumurile tale.
Daca tot veni vorba, scriu si cateva reguli traditionale privitoare la botez, caci in multe parti se cam boteaza "lautareste", adica dupa ureche.
Se cuvine ca:
- Botezul sa aibe loc in locul de dobandire al vanatului in cazul vanatorii individuale, iar in cazul vanatorii colective in locul unde se face tabloul vanatului, bineinteles dupa ce vanatul dobandit a fost aranjat si omagiat cum se cuvine.
-Cel care boteaza ("nasul", desi nu-mi place sa zic asa), trebuie sa fie cineva care a dobandit vanat din acea specie (si a fost si el la randul sau botezat la acea specie ), sa fie cineva care se bucura de respect in cadrul grupei, un vanator "exemplar" putem sa zicem.
-Nuiaua de botez se taie inca de dinaintea inceperii ceremoniei de botez si trebuie sa fie de o lungime de aprox. 1 m. In partea mai groasa se graveaza deobicei numele speciei, numele fondului de vanatoare unde sa dobandit vanatul si bineinteles data evenimentului.
-Exista doua proceduri de botez:
- vanatorul se aseaza in genunchi in fata vanatului dobandit, iar cel care boteaza atinge umarul acestuia cu nuiaua.
- vanatorul este culcat peste vanatul dobandit (peste, si nu langa, sau stiu eu mai cum), iar loviturile se aplica pe partea dorsala, fara sa fie prea puternice dar nici foarte slabe.
Prima se foloseste cand vanatul este asa de mic incat nu te poti culca pe ea (ex. sitar).
- Vanatorul sa-si aseze arma franta sau cu inchizatorul retras peste vanatul dobandit, iar palaria se aseaza peste arma.
-"Nasul" sa-si invete textul si nu sa vorbeasca tampenii care nu au nicio tangenta cu vanatoarea, si sa-si scoata palaria in timpul ceremoniei.
-Nuiaua de botez se tine si se pune de amintire.
Nu se cuvine:
- Sa facem din acest eveniment prietenesc si vesel al botezului, unul cu o tenta "brutala", necivilizata, sau sa-l reducem la simplul stadiu de bataie. Este injositor pentru vanatorul proaspat acest lucru.
-Sa boteze si altii in afara de cel desemnat. Desi foarte des vad ca toata grupa da-i sa sune, baga la fundul omului.
-Nu se trag focuri in aer in timpul ceremoniei. (Foarte des vad acest obicei, dar vanatorul ii vanator si nu militar decedat in slujba tarii, sau nu stiu ce erou).
| Totul despre vânătoare | Arme şi muniţii | Câini de vânătoare | Atlas cinegetic | La gura sobei | Reţete culinare vânătoreşti | Vânători din alte epoci |
.jpg)
