Borsul asta are in primul rand o poveste, care il face mai savuros. Acum cativa ani buni, a avut loc in Delta un protocol la nivel inalt: trebuia plimbat si servit in mod rustic si savuros ministrul mediului din acel moment. Printre altele, trebuia sa manance un bors de peste cu adevarat pescaresc, undeva intr-un loc rustic, in natura!
Organizatorii au decis ca cea mai buna optiune ar fi sa-l duca le Nea Florea Makarenco, ¨la bordei¨.
Nea Florea a fost unul dintre cei mai vestiti pescari, braconieri si ghizi din Crisan.
Daca aveai nevoie de crap sarat si afumat, icre de stiuca, carne de mistret sau o blana de vidra - vorbeai cu Nea Florea.
Daca te tinea cureaua si voiai sa vezi Delta cu adevarat, te ducea Nea Florea in zone pe unde numai lipovenii trecusera si nici din ei multi nu erau care sa le stie tainele.
Dar mai ales, daca aveai pofta sa mananci un bors de peste cum nu face nimeni pe lume - tot la Nea Florea trebuia sa te duci.
In istoria cu ministrul, decizia a fost luata din doua motive: bors ca al lui nu facea nimeni si in plus de asta, ¨bordeiul¨ era un loc magic, pe un ostrov pierdut in imensitatea lacului Bogdaproste.
Nea Florea nu ducea acolo chiar pe oricine, era un sanctuar al lui pe care il impartea cu strainii destul de rar si nu cu oricine.
Dar atunci n-a avut incotro, cel care ii cerea ajutorul pentru protocol ii era drag, asa ca a consimtit.
La bordei era o masa lunga de scanduri la umbra unui palc de salcii. S-a adus fata de masa alba, vesela fina, bauturi alese, puse la ghiata la umbra salciilor.
Nea Florea s-a apucat de bors, care dura ceva timp sa se faca, reteta lui fiind destul de complicata. In timp ce gatea, s-a adapat constant dintr-o sticla de vodca buna, din protocolul ministrului si - spre disperarea organizatorilor- s-a facut praf! Asta nu l-a impiedicat insa sa faca o ciorba pe cinste ca de obicei...ba poate chiar a fost mai buna ca de obicei.
A adus cazanul langa masa si a inceput sa serveasca, zeama si pestele separat, dupa tipicul lipovenesc. Desi beat turta, n-a varsat un strop!
Ministrul era flamand si ciorba mirosea si arata grozav, asa incat a luat imediat o lingura si a gustat din zeama. N-a apucat sa zica nimic, insa se citea pe fata lui ca-i placea grozav.
Cam asta a inteles si Nea Florea si incurajat de reactia ministrului, s-a apropiat de el, i-a futut o lopata cu cinci degete pe spinare- de mai avea putin si-l baga cu capul in castron- si a zis, cu accentul lipovenesc inconfundabil, care se accentua in functie de starea lui de betie:
- Dom ministru, ti-am facut o ciorba di ma lingi pi pula! ¨
Au inghetat toti, ingroziti, in asteptarea dezastrului. Nimeni nu stia cum sa reactioneze si s-a lasat o tacere de gheata.
Ministrul si-a revenit primul, desi grav avariat de laba de urs incasata pe spinare, a bufnit intr-un ras isteric, cu lacrimi. In scurt timp radeau toti de se tavaleau pe jos.
Ministrul s-a ridicat si l-a pupat pe Nea Florea pe amndoi obrajii, l-a felicitat pentru ciorba si i-a spus ca nu a mai petrecut asa bine de mult timp.
La scurt timp dupa, s-a aprobat cererea de concesiune a unei zone de lac, pe care Nea Florea o depusese de ani de zile si nu primise nici un raspuns.
Iar sintagma ¨Iti fac o ciorba di ma lingi¨- a ramas celebra. Ca si ciorba de peste a lui Nea Florea.
Am auzit povestea prima data in compania lui Calin Satmari si a altor cativa prieteni. Calin si Nea Florea ma gandesc ca s-au intalnit undeva sus si mai deapana povesti vechi.
Pentru cei ramasi aici jos, incerc sa postez ce-am ¨furat¨ din reteta in cele cateva ocazii cand l-am vazut pe Nea Florea facand-o.
O prima regula e regula apei. Adica apa trebuie sa fie din Dunare si pestele trece prin maxim trei ape, ca altfel se spurca: in prima apa il prinzi, in a doua il speli si in a treia il fierbi. Din acest punct, apa e interzisa, nu mai ¨torni¨ alta peste peste - mai ales in stomac- ca spurci pestele.
Pestele trebuie sa fie de tot felul: de la oblete la somn. Nea Florea punea peste mic de tot felul: obleti, rosioare, platicute, bibanusi tot ce avea, si ii punea sa fiarba in apa, dar nu strecura borsul ca altii ci fierbea albitura pana ce se faceau praf si oasele.
Peste mare punea caras, biban, stiuca - musai sa puneti stiuca si biban, dau un gust aparte- crap si somn tot obligatoriu! Cu cat sunt mai multe feluri de peste, cu atat iese ciorba mai buna:
Din pestele mare se opresc bucatile bune pentru prajit, capul si coada, precum si bucatile cu inotatoarele pectorale merg insa la ciorba.
In tot acest timp va ¨dezinfectati¨ bine, eu am ales un rom vechi de 15 ani, absolut spectaculos, primit in dar de la un bun prieten:
Numai sa nu abuzati, ca incurcati reteta.
Se pune pestele la fiert si se spumeaza.
Urmeaza legumele:
Ardei capia, ardei rosu, ardei verde si un ardei iute. Cartofi, morcovi, telina, ceapa - eu am pus si putin praz, desi nu era in reteta originala. Ardeiul da culoare si aroma, cartoful si morcovul consistenta ceapa da gust. Ceapa se toaca marunt si se pune si una intreaga la fiert. Culorile sunt superbe si se pastreaza si dupa fierbere:
Arata cam asa:
Ca sa nu pierdeti timpul, puneti si o tigaie alaturi si prajiti bucatile ramase pentru prajit:
Ca si condimente, la ciorba se pun doar sare, piper si ingredientul secret, care da gustul specific de ciorba lipoveneasca:
Mai exact, cel mai ieftin si ordinar otet pe care il gasiti la nonstop-ul de langa bloc.
Se pune in timp ce ciorba fierbe, putin cate putin, in timp ce gustati, pana va place la gust.
Dupa cca 10 minute, adaugati patrunjel tocat si apoi acoperiti oala, sa stea asa cca un sfert de ora:
Acum e aproape gata: nu uitati de mujdei, e cel mqi important! Se pune direct in farfurie, in zeama fierbinte si separat pe pestele - care se pune in alta farfurie ca la lipoveni!
Desigur, eu n-am avut apa din Dunare si mi-au lipsit si multe feluri de pesti. Oricum, nu voi face niciodata un bors la fel de bun ca al lui Nea Florea! Macar am mangaierea ca o sa-l pomeniti voi, cand veti incerca reteta!
Pofta mare si nu uitati sa varsati un strop de ¨dezinfectant¨ pentru Nea Florea si calin Satmari cand veti face bors!
Eu am avut un critic sever - insa am trecut testul cu brio:
A ¨ras¨ ciorba cat ai clipi, de n-am apucat sa-i fac nici poza decat abia la felul doi - peste prajit- cand m-am dezmeticit. Ma gandesc ca au fost vreo trei paharele de dezinfectant in plus...
Imi pare rau tare ca micul critic nu va putea niciodata sa guste originalul. Si cel mai mult ma necajesc ca n-a lipsit mult sa-l prinda in viata pe Nea Florea...
Parca il aud si acum cantand in timp ce trebaluia la cazan: ¨ Hai-hai, cu sanioara, pana-n deal la Marioara...¨
Pofta mare va urez!
Nu pare sa moara cineva de foame aici!
Ne stim de mult...
