epagneul breton

[razvan]

Salut,

Locuiesc la bloc si as vrea sa-mi cumpar un pui de Breton pentru fazani potarnichi , prepelitze.As vrea pareri de la cine a vanat cu breton si daca
e adevarat ca aduna ciulini in blana si urechi....

Multumesc.

[valpangica]

EPAGNEUL BRETON ( „BRITANNY” )
Istoria romantata a acestei rase incepe , se pare , la inceputul secolului 19 , atunci cind un grup de nobili si gentilomi englezi au organizat o partida de vinatoare , la sitari , in Nordul Frantei . In aceasta expeditie acesti vinatori si-au adus cu ei si un anumit numar de caini de vinatoare , in principal setteri englezi . La terminarea timpului alocat expeditiei , cind s-a apropiat data de plecare acasa , ei au preferat sa lase acesti caini in grija unor canise locale – proprietate a unor paznici de vinatoare din zona , in ideea de a folosi cainii si la viitoarele vinatori pe care deja le programasera , pentru sezoanele urmatore
Cum era si normal sa se intimple , o parte din acesti caini au scapat de sub supravegherea paznicilor si s-au imperecheat necontrolat cu cainii locali , neomogeni , dar numiti generic , Spanieli francezi ( numiti „le fougeaux” ) . Spanieli francezi erau niste caini de talie mica – de culoare alb cu negru foarte devotati stapinilor lor si folositi de acestia la vinatoarea de vinat mic cu par si pene . Nota ! – povestea suna foarte asemanator cu cea de la selectionarea Picardului Francez ( cap. 2 )

Paznicii de vinatoare au realizat rapid , ca progeniturile rezultate din aceste incrucisari , au un potential deosebit . Metisii proveniti din incrucisarea setterilor cu spanieli francezi se prezentau ca niste caini de talie mica care aveau o singura preocupare in viata – si aceea era vinatoarea ! . Plecind de la aceasta intimplare , s-a pornit selectia si standardizarea unei noi rase de caini- epagneul breton Aceasta noua rasa , mai este cunoscuta , mai ales in SUA , sub numele de „french - brittany” . In anul 1907 primul club de epagneul breton a fost creat in Franta . Asadar istoria , romantata sau nu , ne spune ca aceasta rasa este o „coproductie” franco – britanica . Tinind cont de antecedentelor acestor tari in materie de chinologie cinegetica nu putem decit sa fim siguri ca si epagneul bretonul este un caine deosebit , cu calitati extraordinare de vinator . Totusi , in ciuda amestecului britanic in crearea acestei rase – ea este inregistrata la FCI – cu origine franceza !

Acum , sigur, ca ceea ce v-am prezentat mai sus este o mica legenda , al carui adevar nu poate fi dovedit istoric . Originea oficiala a Epagneul Bretonului – este atribuita Marii Britanii – unde probabil , la inceputuri era folosit pentru vinatoarea pasarilor cu plasa ( net- hunting ) . Tipul breton de caine apare in picturile secolelor 17-18 . Primul standard al rasei a fost scris in Franta in anul 1907 si a fost adoptat de catre Society Central Canine ( UK ) in anul imediat urmator . Trebuie mentionat faptul ca Epagneul Bretonul a fost importat in SUA in anul 1930 si rapid a devenit una dintre cele mai populara rase de caini de vinatoare . In aceasta tara , rasa a fost denumita Brittany , si cu timpul s-a dezvoltat o varietate locala numita American Brittany , cu un stil de vinatoare deosebit de originalul importat . Deasemenea , in ciuda protestelor crescatorilor europeni , mai ales fancezi si britanici , crescatorii americani nu recunosc ca facind parte din rasa lor de Brittany , varietate de culoare alb – negru . In 2002 , United Kennel Club a fost de acord cu segmentarea rasei in doua varietati - American Brittany si Epagneul Breton .

Epagneul Bretonul combina , urmare aceastei infratiri stramosesti dintre setteri si spanielii francezi , talentele ambilor parinti intr-un pachet deosebit de aptitudini , care contine atit capacitatea de a ponta vinatul ca un setter dar si aceea de a-l aporta ca un adevarat spaniel . Cainele lucreaza la fel de bine la cimpie si la padure si are un talent nativ la vinatoarea de sitari . El este cel mai mic caine de vinatoare de tip prepelicar pontator – cu o pregnanta versatilitate . In acelasi timp cainii din aceasta rasa pot insoti fara probleme stapinul , la un picnic duminical , fara ca prin energia si comportamentul sau in libertate sa deranjeze tabietul stapinului .

Spanielul breton a fost prezentat publicului larg la o expozitie organizata la Paris in anul 1900 La aceea vreme rasa era prezentata sub o multitudine de forme anatomice si denumiri . Cu timpul odata cu aparitia primului standard oficial al rasei , cainele a fost denumit Epagneul Breton sau Brittany Spaniel ( USA ) si a ramas asa .
La inceputul secolului 20 culoarea rasei era predominant alb – maro . In 1905, primul caine Epagneul Breton a fost inregistrat la LOF . In 1907, s-a infiintat Epagneul Breton Club in Franta
si primul standard al rasei a fost scris . Acest prim standard prevedea ca :

ˇ inaltimea maxima a exemplarelor canine din aceasta rasa trebuie sa fie de 56 cm
ˇ culoarea cainilor trebuia sa fie alb – maro sau alb – negru

Dupa 1920 variatatea coloristica orange a fost admisa .

Curios este ca fiind , de fapt , o creatie a chinologilor francezi in cooperare cu cei britanici , istoria Epagneului este legata foarte strins de prezenta rasei pe continentul american . Inainte insa de a dezvolta acest subiect , deosebit de interesant , sa incercam sa intelegem un pic etimologia denumirii rasei si istoria amanuntita a acesteia precum si dovezile existente .

Pentru inceput incercam sa facem legatura intre expresile din limba franceza „chien d’aret” si „epagneul” . Pentru a intelege bine aceasta explicatie , trebuie sa aratam cititorului , ca vinatoarea asa cum este ea practicata astazi , cu arme de foc , apare destul de tirziu , istoric vorbind – mai precis in sec 19 . Pina la aceasta perioada , vinatoarea de pasari se facea cu plasa . Adica , pe un teren de vinatoare , erau lasati liberi un anumit numar de caini pontatori , care odata intrati in aret indicau vinatorilor locul unde trebuie sa-si arunce plasele . Pasarile erau astfel „vinate” . In limba franceza cuvintul plasa se traduce prin „ret” . Epagneul este o forma a verbului „s’espaigner” care in limba franceza veche avea traducerea prin „lipit de sol” . In trecut spanieli ( stramosii epagneulului breton )
erau folosti la acest gen de vinatoare cu plase . Cainele trebuia sa aiba priceperea sa se lipeasca de sol atunci cind areta prepelitele sau iepurii , pentru a facilita vinatorului aruncarea plasei . Iata asadar ca denumirea de epagneul nu vine de la o eventuala implicare spaniola in originea rasei ci pur si simplu de la o modificare a expresiei franceze sus mentionate – expresia care simboliza un mod de comportament pe care acesti caini il aveau in terenul de vinatoare .
Nobilimea franceza considera vinatoarea cu plasele ca nedemna fata de rangul sau social , aceasta fiind rezervata servitorilor . Aceasta clasa de jos a paturii sociale a adoptat imediat acesti caini – stramosii spanielior – deoarece in general erau caini de talie mica , usor de intretinut si mai ales cu rezultate exceptionale in terenul de vinatoare . Marile rase de cainii gonitori au ramas apanajul Regelui si a nobilimii sale . De fapt in anul 1575 , printr-un decret regal era interzisa cresterea cainilor gonitori de catre „clasa de jos” a societatii . Inventarea armelor de foc a adus cu ea o democratizare a vinatorii , in sensul ca acest gen de vinatoare a inceput sa fie permis si accesibil tuturor oamenilor , indiferent de pozitia lor sociala .

La acest moment istoric ne intoarcem la povestioara noastra cu care am deschis prezentarea rasei . Este foarte plauzibil ca aceasta legenda sa fie adevarata . Analizind realitatile concrete ale vremurilor nu putem sa nu observam faptul ca diferite tipuri de spanieli bretoni existau in zona Nordului Frantei . Nu exista motive sa ne indoim despre faptul ca acesti caini puteau sta la baza dezvoltarii Epagneului Breton de astazi , in urma unor incrucisari necontrolate cu Seterii britanici .
Mai mult picturile lui Rembrandt din secolul 17 , ale lui Grief Adrien si Jean de Steen din sec 17 -18 si nu in ultimul rind ale lui Descamps , din anul 1849 , ne infatiseaza diferite rase de caini de vinatoare de tip spaniel breton . Setterii fiind o prezenta de nimeni contestata , inca din Evul Mediu timpuriu , avem deja prezente si atestate , cele doua ingrediente de baza ale formarii Epagneului Breton . Cit priveste grupul nostru expeditionar , nimeni nu contasta ca acesta chiar a putut exista , in aceea perioada nefiind rare astfel expeditii de vinatoare in tari vecine .

Foarte interesanta pentru evolutia istorica a acestei rase de caine este prezenta acesteia pe
teritoriul Statelor Unite ale Americii , zona gegrafica unde cainele este cunoscut sub numele de „Brittany”. Primul crescator care a introdus rasa pe continentul american este un mexican – pe numele lui Juan Pugibet . Alti iubitori de vinatoare din SUA si Canada atrasi de aspectul si calitatile acestor caini au inceput sa importe masiv aceasta rasa in perioada 1920 – 1934 , obtinind in scurt timp recunoasterea rasei atit de American Kennel Club cit si de Canadian Kennel Club .

Astazi asistam la la existenta a 3 standarde oficiale ale rasei :

ˇ un standard al CKC ( Canadian Kennel Club )
ˇ un standard al AKC ( American Kennel Club )
ˇ un standard al FCI ( Federatia Chinologica Internationala )

Practic Standardul CKC si AKC este acelasi , numai denumirea rasei fiind diferita , canadienii numind rasa „Spaniel Brittany „ iar americanii mai simplu „Brittany” .


In America , Epagneulul Breton cunoaste o evolutie separata fata de varianta europeana , mai ales datorita manierei americane de selectie , care s-a bazat pe sustinerea variantei coloristice orange – alb si maro ( liver ) – alb . Exemplarele alb – negre ( recunoscute in Europa ) au fost excluse din selectia americana . Criteriile de selectie diferite au facut ca in perioada trecuta ( peste 70 ani ) sa apara practic o varietate americana a acestei rase , diferita fata de varianta europeana , atit coloristic si anatomic , dar si in comportamentul in terenul de vinatoare . Asa cum am mentionat si la inceputul prezentarii acest lucru a dus , in anul 2002 , la separarea acestor caini in doua rase distincte.

Epagneulul Breton este cel mai mic caine pontator – scotocitor , avind un corp de talie mica – medie cu o lungime aproximativ egala inaltimii ( masurata la umeri ) . Capul este bine proportionat mai degraba lat si scurt . Puii se pot naste cu o coada scurta , caz in care aceasta trebuie taiata chiar de la inserarea cocsala , sau fara coada . Cainele trebuie arbitrat in expozitii ca un caine utilitar , iar penalizarile de standard trebuiesc facute in masura in care schimba in mod vizibil aspectul general anatomic al exemplarului .
Din punct de vedere vinatoresc cainele este un caine pontator scotocitor , capabil sa vineze orice vinat in orice tip de teren . Rasa dispune de o abilitate naturala de a vina , inca de la virsta foarte frageda . Simtul mirosului este bine dezvoltat iar capacitatea de munca in teren este , deasemenea , foarte buna . Epagneulul breton aporteaza cu placere , fara a fi antrenat special , pentru acesta manevra . Este un caine adaptabil , mental bine balansat , si care se simte confortabil in aproape orice ambient . El va cauta permanent atentia stapinului , dind dovada de inteligenta si sociabilitate , fiind apreciat de catre iubitorii rasei , atit pentru calitatile lui utilitare cit si ca un bun companion .

Pentru perfectionisti , nu putem sa nu amintim o lucrare semnata Gaston Pouchain , numita simplu „Epagneul Breton” si publicata in SUA , la editura Chiens – in anul 2000 . Aceasta carte este o adevarata biblie a iubitorilor rasei , cuprinzind absolut toata istoria timpurie si moderna a acestui caine . Pouchain trateaza subiectul intr-un stil „neacademic” , dar cartea este un izvor extraodinar de informatii specifice despre rasa si istoria ei . Citam , din aceasta lucrare „

"Este greu sa compari Brittany cu alt caine pontator de tip spaniel . El nu este un caine care sa vineze aproape de vinator , ci necesita spatii intinse si da dovada de mare travaliu in munca pe o care o face”
"Cunoscut inca din mijlocul secolului 19 pe teritoriul Frantei de nord ( Bretania ) cainele este considerat a fi rezultatul unei incrucisari dintre Setteri englezi si cainii de talie mica din zona
( spanieli francezi ) . Un caine rapid , agil , patratos in infatisare , Epagneulul Breton este cel mai mic caine pontator versatil . Cainii din aceasta rasa sunt capabili sa ramina in aret si sa aporteze vinatul si lucreaza la fel de bine atit in teren deschis cit in desisuri . Cind nu beneficiaza de placerile vietii sportive active , Epagneulul ramine un bun caine de companie si paza . „

Nu putem sa incheim aceasta scurta prezentare a Epagneulului , fara a regereta prezenta sa firava in tabloul cinegetic al tarii noastre . Dintr-o discutie pe care am avut-o cu dl. N. Selaru - Presedinte executiv al AGVPS am inteles ca , incepind din acest an , la „Canisa Cernica” au fost importate un mascul si o femela din aceasta rasa , in vederea creeari si la noi in tara a unui cuib valoros de bretoni , care va putea alimenta cu exemplare de calitate pe cei ce doresc sa achizitioneze pui din aceasta rasa . Speram ca urmare a acestei frumoase si curojoase initiative a AGVPS-ului , in scurt timp sa ne incintam privirea si sufletele vazind micutii prepelicari la lucru si pe meleaguri dimbovitene .

[hunterb]

salut,

si eu am un pui de breton (5 luni) si am iesit cu el doar de doua ori in teren. Am avut o surpriza extrem de placuta sa vad ca nu se sperie deloc de focul de arma (chiar daca nu l-am conditionat deloc in prealabil). La inceput mergea doar in urma mea, dupa care a inceput sa prinda curaj si sa mai caute stinga-dreapta. Oricum nu vreau sa il fortez, il las sa se acomodeze usor. Singura comanda pe care vreau sa o asculte 100% indiferent de situatie este "aici", si pina acum vad ca merge.

o zi buna,

hunterb

ps: am uitat sa mentionez ca folosesc o zgarda electrica Innotek

[florin.t]

Daca-l lasi de la inceput in voie sa faca ce vrea, dupa aceea va fi greu sa-l corectezi.
Trebuie sa incepi usor si dresajul de camera ( sezi, culcat, aport) si incepi si cu fixarea aretului : iei un bat de 1.5m si ii pui o ata (ca la undita) de care legi un smoc de pene. Plimbi penele pe la nasul cainelui pana-i atragi atentia apoi i le tragi rapid din fata fara a-i permite sa le prinda si tot asa pana cand catelul va observa ca degeaba incearca sa le prinda ca nu reuseste. La un moment dat va face un aret (de fapt le va privi fix "cu jind") , atunci trebuie sa-i lasi penele in fata pe sol si incet le departezi, el le va urma ca si o pisica (filaj) foarte atent sa le prinda, cand face o miscare brusca iar le iei din fata lui. La urma ca si o recompensa lasi sa prinda penele si sa le tina in gura (tragand putin de ata ca sa fie constient ca daca le lasa le pierde). Cand se plictiseste iei penele (le desfaci din ata) si le arunci, el le va urma si sigur le ia in gura, il chemi cu ele la tine si il recompensezi cu ceva (deja face si aport ).

Urmeaza etapa a doua cu prepelita, dar mai vorbim.

PS : chiar daca nu se sperie de un foc de arma, o canonada in jurul lui s-ar putea sa-l sperie si sa ai probleme. Pana nu se obisnuieste bine cu focul de arma, ar fi mai bine sa nu faci dubleuri.

[mch]

Salut! Vanez cu epagneul breton si pot sa va spun ca e unul din cei mai buni caini cu care am vanat in ultimii 10 ani. Au un chef de vanatoare iesit din comun. scotocesc in stanga si in dreapta fara sa renunte deloc.iar cand ajungem la aret acesta este unul din punctele cele mai tari ale bretonului. Pentru vanatoarea la pasari consider ca este unul dintre cei mai reusiti cani cu care puteti vana la noi in tara

[sorin054]

fie el din italia ,franta sau de oriunde ,cu conditia sa fie din linii selectionate pt. vanatoare,bretonul nu va va dezamagi.o cheta debordanta la camp deschis,aret sigur si foarte ferm,scotoceste in padure,aport si lucru la apa desavarsit in ciuda taliei mici.acesta este epagneulul breton si daca avem grija sa lucram corect cu el,sa fixam deprinderile pozitive ,eliminandu-le pe cele negative cu blindete dar cu mare fermitate, vom avea un caine de aret polivalent desavarsit.
p.s. cu doua milioane nu cred ca se poate achizitiona nici un fel de caine de rasa de calitate cu atat mai mult un caine de vanatoare cu ascendenta controlata si din linii consacrate!

[MIHAI_IONUT_DANIEL]

pentru 2 milioane nu cred ca poti nici macar sa vezi un pedigree al unui caine valoros.........pretul minim este din cate stiu eu de cel putin cateva sute de euro........si urca si urca...........

[mch]

Chiar astazi am cumparat un pui de breton ( are 8 saptamani) si sunt tare nerabdator sa-l aduc acasa. Am avut de ales din trei pui si dupa o ora de stat intre iei m-am hotarat la o catelusa alb cu negru. Pacat ca e cam tanara pentru prepelitele din august ,dar s-ar putea sa aiba noroc ca dupa toate informatiile pe care le-am auzit nu vreau astia sa ne deschida vanatoarea.

[wachtelfeld]

...sa fie intr-un ceas bun,sa fie sanatoasa si sa faceti o echipa buna...

[mch]

Multumesc de urare. Am inceput deja antrenamentul cu catelusa la nivelul iei si sunt foarte multumit . Care ar fii limita minima pentru un catel de vanatoare pentru ca sa-l scoti afara la vanatoare?

[ave25]

cred ca dupa ce s-a trecut de prima campanie de vaccinare deja se poate scoate catelul afara, dar trebuie tinut cont de varsta lui - un caine la 10 saptamani este atent maxim 10 minute, dupa care oboseste. La varsta aceasta totul este nou si catelul exploreaza nesatul fiecare miros nou, iar la fiecare pas invata cate o lectie. Personal cred ca si doar din prisma socializarii tot este important sa scoti catelul la plimbare imediat ce este posibil (nu toti crescatorii sunt de acord cu mine ). Atentie si la cantitatea de efort depusa - catelul este in crestere si nu este bine sa suprasoliciti puiul.

[sorin flutur]

Daca il scoti in mediu natural, curat, unde nu pasc oi, vaci, nu cred sa fie probleme.Bretonul este unul dintre cei mai versatili caini de aret si se preteaza si la balta, cel putin bretonii lui Gica, pt ca va cunoasteti.

[wachtelfeld]

Multumesc de urare. Am inceput deja antrenamentul cu catelusa la nivelul iei si sunt foarte multumit . Care ar fii limita minima pentru un catel de vanatoare pentru ca sa-l scoti afara la vanatoare?

...nu mai devtreme de 5 luni ...insa fiecare e liber sa procedeze cum vrea

[sorin flutur]

m-am gandit pt vaccinari....dar si pt vanatoare poate fi plimbat cate un pic daca combini cu dresaj de casa, pt vanatoare iesitul in teren cu vanat conteaza cel mai mult...si cainii de talie mica sunt mai precoce....la hartuitori e bine dupa un an pentru a nu avea experiente traumatizante ,daca se pusca, daca, doar la plimbare si mai devreme, parerea mea.

[ave25]

depinde ce vrei sa faci cu cainele pe teren...

daca vrei doar sa-l scoti in natura si sa-l socializezi, poti incepe imediat cum ai terminat vaccinarile. Dresajul de baza incepe la 8 saptamani (sau cand ai primit catelul) si se face cate putin zilnic. In rest, trebuie tinut cont de nivelul de dezvoltare fizica si emotionala a cainelui inainte de a decide ce alte activitati se preteaza. O actiune traumatizanta cand este inca necopt poate avea consecinte foate greu de reparat.

[mch]

Multumesc pentru sfaturi. Am legat la un capat de fir al unei undite un smoc de pene si l-am tarat prin iarba ,iar catelusa a incercat vre-o 5 min sa-l prinda in viteza dupa care a inceput un aret cu filaj de zici ca vana de cel putin 3 ani . Am fost tare bucuros ca inca de la primul antrenament a iceput sa ponteze.

[wachtelfeld]

Multumesc pentru sfaturi. Am legat la un capat de fir al unei undite un smoc de pene si l-am tarat prin iarba ,iar catelusa a incercat vre-o 5 min sa-l prinda in viteza dupa care a inceput un aret cu filaj de zici ca vana de cel putin 3 ani . Am fost tare bucuros ca inca de la primul antrenament a iceput sa ponteze.

.....si traba asta fa-o in fiecare zi si vei vedea in timp progrese mai mari decit daca ai scoate-o la cimp ....iar cind o vei scoate-o cateaua deja va avea fixat aretul ....si mai fa ceva:dupa 2 sapt. de aret la vedere inceaca sa schimbi vegetatia si sa incerci sa lansezi momeala in locuri unde nu o vede dar o poate simti si sa incerci sa obtii citeva areturi la nas nu la vedere

[mch]

Nu cred ca e vorba de obisnuinta deoarece era prima oara cand am incercat procedeul.Parerea mea este ca a insusit calitatile cel putin ale tatalui care cea mai mare calitate a lui este pontajul iar de la mama nu pot sa va spun nimic ca nu am vazut-o la vanatoare,dar proprietarul zice ca are clasa cand vine vorba de pontaj.Cred ca calitatile parintilor conteaza si se rasfrang in descendentii pe care acestia ii au.

[Gica]

.Epagneulul breton este o rasa interesanta zic eu dar iti trebuie mina oarecum forte sa ii zicem iar fara colier cu socuri electrice munca este de sisif.

Aici te contrazic ,este un ciine ca oricare si se dreseaza foarte usor.Parerea mea este ca acel colier este un rahat (scuzati expresia)

[wachtelfeld]

.Epagneulul breton este o rasa interesanta zic eu dar iti trebuie mina oarecum forte sa ii zicem iar fara colier cu socuri electrice munca este de sisif.

Aici te contrazic ,este un ciine ca oricare si se dreseaza foarte usor.Parerea mea este ca acel colier este un rahat (scuzati expresia)

...daca stii sa-l folosesti nu este deloc un rahat ....daca nu si pe metoda clasica" nu faci iti dau curent" atunci il poti considera rahat...oricum un caine cu multa pasiune,nas bun si viteza ,numai cu lesa lunga nu prea il dovedesti,decit daca vrei sa muncesti triplu.
Dar uite ce iti propun:hai sa lasam diferendele,si sa vorbim de caini ...tu cu experienta ta eu cu a mea ...sunt convins ca avem ce ne spune.
Deci sa incepem,parerea mea este ca un caine foarte bun cu o genetica buna ,cu multa pasiune,nas,viteza ,nu este un caine pt. oricine...daca nu ai experienta necesara daca nu stii sa il "citesti printre rinduri"nu il vei dovedi in dresaj,va vana pt. el ....ce parere ai?...mai ales ca vad ca ai un breton de la PATRICK MORIN ,singe KERANLOUAN....
P.S.:intr-adevar comparativ cu rasele germane este mai usor cu bretonul,dar daca te simte "moale",ai cam pus-o....

[Gica]

Intru in joc Mihai caci din asta putem doar sa invatam nu sa pirdem.1Am colier de 1 an dar nu vreau sa-l folosesc pe motivul urmator ,prefer sa lucrez triplu curabdare decit sa risc cu colierul.Am vazut f. multi ciini pe care sa folosit colierul si care au pierdut acel ceva care ii face sa fie unici ,numarul 1 ,fleur de la fleur"care face diferenta, parerea mea ca ii faci usor cu colierul pe cei care rezista dar vor fi intotdeauna cu un pas in urma celorlalti pe motivul ca intervine frica de soc electric care nu intelege de unde vine,(gindeste sa tragi la talere cu colierul la git si cind faci o gresala cit de mica sa te arda,intreb atunci cu ce pasiune mai tragi dupa urmatoarele talere sau cum te simti cind spune un prieten hai la talere).Acei ciini greu de dovedit cum spui tu cu temperament si caracter care nu se lasa usor si la orisicine daca gasesc nasul devin virfuri ,e drept dupa multa munca si fara ai traumatiza(.Eu prefer ciinele cu pasiune ,nas ,viteza si disciplina doar cit e necesar .) Cum spuneai si tu acesti ciini nu pot fi condusi de de oricine si daca lasi garda jos un minut esti ars ,si cum se lucreaza cu ei tot timpul la limita e usor sa ajunga ciine fara stapin.Bretonul este un ciine ca oricare ,caci nu e diferenta mare intr-e rasele folosite mai frecvent la vinatoare chestia cu rasa mea e mai buna e pt.copii eu cred ca trebuie sa te potrivesti cu caracterul rasei respective si cind se intimpla asta devii un om fericit.In legatura cu diferendele dintr-e noi eu cred ca sint nule caci la toti ne plac ciinii de calitate doar ca sint de rasa diferita .Fara doar si poate trebuie sa cautam ciini cu genetica cit mai buna si daca se poate sa vedem parintii la lucru,dar sa nu uitam ca dintr-un cuib de calitate majoritatea devin buni vinatori dar putini devin campioni. Salut cu respect.

[Ghinda]

Dezvoltati ca imi place subiectul
Initial am dorit sa am un epagneu, dar nu am gasit sau poate nu m-am interesat destul. As dori sa discutati cat de mult de el.

[wachtelfeld]

Evident nu exista o rasa mai buna si una mai proasta daca se potae spune asa ...eu unul sunt colat definitiv pe kurzhaar ,tu pe epagneul breton ,asta e bine ,pt. ca doar asa peisajul chinologicde vanatoare poate fii imbogatit.
Zgarda electrica dupa mine este un accesoriu cu care nu poti lucra orice caine sau poti lucra orice caine doar daca te mulezi pe felul lui de a fii .Eu unul o folosesc doar in caz de necesitate ,dar nu o folosesc pe principiul "daca nu faci ce iti cer urmeza curentul ",o folosesc numai pe intensitate foarte mica,dar la care cainele raspunde fara stress(asta presupune inainte o testare a cainelui ),iar principiul de folosire este de conditionare inversa.Nu am dresat epagneul dar la kurzhaar mie nu imi trebuie caini moi,imi trebuie caini cu echilibrul ,care sa poata surmonta anumite etape mai dificile ale dresajului,din acesti caini mai tirziu se aleg reproducatorii......iar acestia nu au absolut nici o problema cu folosirea curentului electric.
Inca un amanunt,anume aceasta folosire excesiva a cuvintului "campion",nu e vina ta ,probabil la mine este o defectiune,o stresotipie, ;am auzit acest cuvint in ultimii ani asa de mult si legat numai de caini care in cimp nu faceau 2 bani ,dar aveau carnetelul plin de cac-uri si cacib-uri ,unii si cact-uri(romanesti,bineinteles) incit am reactie....din punctul asta de vedere nemtii sunt mult mai echilibrati:pt. ei cainii TREBUIE sa treaca anumite examinari clare functie de categoria de virsta,apoi au dreptul de a se reproduce si vana,mai departe si celelalte examinari au acelasi scop:imbunatatirea sau mentinerea rasei in parametrii pt. care a fost creeata,insa nu isi denumesc cainii campioni ,ci doar specifica prin citeva initiale examinarea pe care cainele a trecut-o,doar testul suprem DR. KLEEMANN AUSLESE PRUHFUNG(tradus:proba de selectie a doctorului Kleemann) ,initialele KS le atasaza numelui cainelui....la noi o sa vezi ch,intch,etc inca la caini care nu au nici un an ...scuze insa eu unul fara a jigni pe nimeni(scuze anticipat ),nu prea sunt de acord.
Am o intrebare pt. tine GICA....tu spre exemplu cum lucrezi "sagesse a l'envol et au coup de feu" mai pe limba bretonului ,de la ce virsta si cum?

[SCOOBY]

Cum se descurca bretonul prin maracini ?
Recent, am luat si eu o catelusa... e incredibil cata energie poate sa aiba, inclusiv pe caldura asta, s-ar juca intr-una.

[sorin flutur]

mana ferma...chestia asta m-a intrigat si nu cred ca am inteles-o pana acum...eu cred in relatia dintre om si caine...cu mana ferma e ,parerea mea, ca in bancul cu nevasta pe care a bagat-o in fantana pana nu i s-au mai vazut decat mainile...si tot mai facea semnul...paduchiosule!... cu degetele

[Gica]

vrea sa generalizez-am vazut si bretoni foarte linistiti, care stau langa stapan(si-ti mai vine sa-i dai si-un spitz...)

Un sfat de la mine : bretonii linistiti nu sint bretoni findca aceasta rasa este f. vivace ,caracteristica care ii reprezinta.

[sorin flutur]

cainii linistiti nu sunt aia de companie?

[Gica]

Citez din prima postare :inaltimea maxima a exemplarelor canine din aceasta rasa trebuie sa fie de 56 cm.

Eu am auzit ca aceasta rasa trebuie sa se incadreze itr-e 47si51 cm + - 1cm.

[florin.t]

La inceputul secolului 20 culoarea rasei era predominant alb – maro . In 1905, primul caine Epagneul Breton a fost inregistrat la LOF . In 1907, s-a infiintat Epagneul Breton Club in Franta
si primul standard al rasei a fost scris . Acest prim standard prevedea ca :

ˇ inaltimea maxima a exemplarelor canine din aceasta rasa trebuie sa fie de 56 cm
ˇ culoarea cainilor trebuia sa fie alb – maro sau alb – negru

asta era la primul standard. La cel actual ai dreptate.

[Gica]

Sper sa se posteze standardul FCI actual pt a nu se mai face confuzii