REFERAT - 5 carabine semiautomate - comparatie

[valpangica]

POSTAT DE VIOLIV

Test comparativ 5 semiautomate cu glont (Armi e Tiro, nov 2005)

Pentru a oferi o panorama asupra a ceea ce ofera piata in sectorul armelor semiatomate cu tevi ghintuite, am pus la incercare 5 carabine semi, in acelasi calibru, in modul de a avea termeni de comparatie cat mai obiectivi. ‘

Concurentii’ sunt:

Remington 7400
Heckler & Koch Slb 2000 Light
Browning Bar Evolve
Verney Carron Impact
Benelli Argo.

Alegerea a cazut asupra celei mai clasice variante de calibru, nemuritorul [/b]30-06 Springfield[/b].

Cele 5 carabie urmaresc, in ceea ce priveste organizarea mecanica, o schema aproape comuna.
Inchizatorul este format din doua parti: port-inchizatorul si obturatorul propriuzis. Aceasta ultima piesa este dotata cu un numar variabil de nuturi de inzavorare: 3 la Benelli (dispuse in triunghi), 4 la Remington, 7 la H&K (dispuse pe 3 randuri), 9 la Browning (dispuse cate 3 pe 3 randuri) si 9 la Verney(dispuse intr-un singur sir in forma de filet de surub); care se inzavorasc in locase special frezate in prelungirea posterioara a tevii, imediat inapoia gurii camerei cartusului. In prima jumatate a tevii, la distante vaiabile de culata, este practicat un orificiu care ‘imprumuta’ o parte din gazele de ardere. Gazele se expandeaza intr-o camera de expansiune, postata sub teava la toate modelele, apoi imping un piston (doua la Benelli) care, la randul sau, transmite un impuls violent port-inchizatorului. Acesta, in miscarea spre posterior, determina rotirea inchizatorului care se decupleaza astfel din culata si incepe cursa spre posterior solidar cu port-inchizatorul, extragand si ejectand tubul tras. Miscarea spre inapoi comprima un arc (recuperator) care, redestizandu-se, asigura miscarea spre inainte a ansamblului. Capul inchizatorului preia un nou cartus din magazie si-l introduce in camera, port-inchizatorul roteste in sens invers inchizatorul si acesta asigura inzavorarea.
Pentru ca tensiunile maxime sunt suportate de culata si capul inchizatorului s-a putut face ‘economie’ la greutatea carcasei, mai putin incercata de stres-ul datorat focului. Numai Remington mai are carcasa din otel, restul firmelor construind-o din ergal.
La toate modelele, suportul ansamblului de dare a focului este realizat din polimer.
Magaziile de cartuse sunt, in toate cazurile, de tip prismatic-amovibil, monofilar la Verney (cu capacitate de 2 cartuse), bifilar cu prezentare alternanta a cartusului la celelalte (cu capacitate de 5 cartuse la H&K, 4 la celelalte). Magazia de la Bar este articulata la partea anterioara astfel incat, atunci cand se actioneaza butonul de eliberare aceasta nu cade ci se roteste spre inainte. Si Verney si Benelli pot fi dotate cu aceasta articulatie. Rem poseda un dispozitiv unic – un buton situat pe latura stanga a bazei incarcatorului si care trebuie actionat spre inainte pentru a comprima arcul elevatorului ca sa se poata alimenta magazia. De fiecare data cand un cartus este extras, acest buton se retrage cu un sfert de cursa indicand numarul de cartuse ramase in magazie. La Rem butonul de eliberare a magaziei este mic, striat, situat central, in spatele incarcatorului. La H&K este o parghie plata, situata in spatele magaziei si care trebuie impinsa spre inainte. Verney are un buton striat postat in centrul incarcatorului pe latura stanga. La Bar si Argo este un buton situat central, in spatele incarcatorului si care trebuie apasat spre pat. In practica, micul buton de la Rem s-a dovedit cel mai dificil de actionat, mai ales cu mainile inmanusate.
Foarte simple si intuitive sigurantele la toate modelele. Verney, Bar, Rem au o siguranta clasica transversala, in spatele tragaciului. Argo are acelasi tip de siguranta dar in fata tragaciului. H&K are o parghie pozitionata deasupra crosei patului, pe carcasa si se actioneaza cu degetul mare. Rem are, in plus, o siguranta dotata cu cheie in interiorul sigurantei tragaciului. Odata actionata aceasta nu mai permite dezasigurarea tragaciului.
Aparatele de ochire sunt cele tipice pentru o carabina de goana, asigurand achizitia rapida a tintei dar favorizand mai putin tirul de precizie. H&K, Verney si Brwning au catarea inserata ‘in coada de randunica’, prevazuta cu o bareta rosie translucida de fibra optica. Inaltatorul este de tip deschis, in V, reglabil in inaltime prin intermediul unui mic surub cu imbus. Argo are o catare mai sofisticata, reglabila micrometric in derivatie si prevazuta cu o bareta de fibra optica in timp ce inaltatorul este fix. La toate armele enumerate inaltatorul este fixat pe o rampa ce este prevazuta cu marcaje vopsite alb (rosu la Verney) pentru a facilita ochirea. La Rem, organele de ochire sunt mai traditionale – catare metalica fixata ‘in coada de randunica’, prevazuta cu un punct alb si inaltator fixat pe un support ce permite reglajul in inaltime si derivatie, prevazut deasemenea cu puncte albe.
Paturile sunt realizate din lemn de nuc, in configuratie ‘Monte Carlo’ la Benelli si Remington, ‘spinare de mistret’ la Bar si Verney, cu crosa tip pistolet alungit. La H&K patul are profil drept cu crosa tip pistol dar mult mai dreapta. Pe laturile crosei, toate armele au incrustatii pentru a favoriza priza.
Penele, tot din lemn de nuc, sunt elementele care diferentiaza cel mai mult armele: dreapta si bombata, cu lateralele striate – la H&K; rotunda si striata la Verney, rotunda, fara striatii dar cu doua reliefuri pronuntate la Rem; cu doua incizii profunde, laterale, la Argo si Bar.
Proba de tir a fost efectuata la poligonul Esino Lario, dotat pentr garele de tir vanatoresc. Probele de precizie au fost efectuate la 100 m ochind cu aparatele de ochire de serie. Toate armele au necesitat cateva focuri de proba pentru a reusi trageri bune pentru ca nu erau tarate din fabrica. La test au participat 4 tragatori care au tras cu toate armele (2 de la Armi e Tiro si 2 de la poligon, toti vanatori).
Ergonomie foarte buna la toate modelele. Greutate ce se simte dar nu exagerata si permite o manevrare usoara si portul pe lungi distante la o intreaga zi de vanatoare. Crosa este optimizata pentru maini medii, cu exceptia lui H&K care favorizeaza mainile mari si limiteaza vanatorii medii. Cea mai buna priza au oferit-o Rem si Verney, care au reusit sa se adapteze la toate mainile utilizatorilor.
S-au folosit munitii comerciale si reincarcate. Comerciale: Mfs 150 grs FMJ, Rem 180 grs SP, Rws 180 grs H-Mantel, Hornady 165 grs light magnum. Reincarcate: pulberi Norma 204 si Winchester 760, proiectile Ballistic tip de 165 si 180 grs.
Cartusele light magnum au fost folosite pentru a testa functionarea mecanismelor, stiut fiind faptul ca presiunile inalte la care lucreaza acestea nu favorizeaza armele semi-auto.
Cele mai mari viteze s-au obtinut cu usoarele Mfs: Verney=842,6, Rem=866,6, H&K=843, Bar=843, Argo=850 m/s, viteze medii pe serii de 5 cartuse.
Rem 180 au dat viteze mai mici, natural: Verney=773, Rem=794, H&K=775,3, Bar=772, Argo=780 m/s.
Rws au dat, in medie, 30-40 m/s in plus.
Cele mai interesante au fost datele obtinute de cartusele Hornady light magnum care, prezumasem, nu erau adaptate la astfel de arme. In ciuda acestor expectative, armele nu au avut niciun incovenient in a trage cu aceste cartuse si au dovedit ca pot gestiona comod aceste cartuse care, cel putin pe hartie sunt exuberante. In practica, vitezele obtinute nu au fost atat de mari: 811,3V, 837,6R, 820,6H&K, 826,6B, 837A.
Cu cartusele reincarcate s-au obtinut viteze superpozabile peste cele obtinute cu munitia de fabrica.
In termeni de gestionare a tuturor tipurilor de cartuse, Remington s-a dovedit cea mai buna, avand si teava cea mai lunga (560 mm). Pe locul 2 s-a situat Argo care, cu o teava de numai 510 mm, a obtinut valori foarte apropiate de Rem, dovedind calitatea deosebita a tevii (fabricata de Sako, dealtfel), poate si datorita tratametului criogenic efectuat de casa Benelli. Cei 520 mm ai tevii de la Verney nu au putut face nicio diferenta. De remarcat comportamentul particular al acestei arme cu cartusele Hornady, care au dat viteze mult mai mici decat la ceilalti competitori. Aceasta arma nu prefera cartusele usoare.
In timpul probei de tragere am apreciat si functionalitatea incarcatoarelor. Cel mai bun in absolut, cu manevrele cele mai fluide si cu functionarea ireprosabila, chiar si reincarcand cu viteza maxima, a fost cel de la Verney. Imediat se plaseaza cel de la Argo, avand aceeasi calitate dar un pic mai greu manevrabil. Remington a prezentat mereu ‘piedici’ la incercarea de inserare rapida, poate datorita si constructiei particulare din tabla stantata. Cel care a placut cel mai putin a fost incarcatorul de la H&K care nu a vrut sa se lase manipulat rapid. Poate ca a fost un defect al armei testate pentru ca, la alte arme, nu s-a manifestat.
Dupa ce s-a testat functionarea am realizat proba de precizie, la 100 m. Sa spunem drept, cu aparatele de ochire originale, aceasta ar fi trebuit realizata la 50 m. Avand in vedere experienta mare a tragatorilor participanti am incercat la 100 m. Proba s-a desfasurat in pozitia picioare, rezemat de o bancheta acoperita cu saci de nisip – pozitie ceva mai comoda decat majoritatea situatiilor intalnite la vanatoare. Tragacele, bine-nteles, nu au fost gandite pentru tirul de precizie, avand cursa si greutatea prea mare, ceea ce nu ajuta la precizie. Cel mai ‘sincer’ tragaci l-a avut H&K, in sensul ca transmite tragatorului cel mai exact pozitia premergatoare focului, dand astfel posibilitatea de gestionare mai precisa a presiunii pe tragaci. Cel mai slab a fost cel de la Rem, prea dur si cu frecari in actionare. Reculul este bland, chiar in aceasta pozitie de tragere, permitand un tir in ‘liniste’ si neobositor. Sistemul de actionare si talpa patului au roluri mari in amortizarea reculului. Cel mai bine s-a purtat Argo, avand si patul proiectat si construit in acest sens (este vorba de patul de lemn si nu de Comfortec). In ceea ce priveste precizia trebuie sa reamintim ca aceste arme sunt construite pentru tir rapid la distante mici, medii. Avand in vedere aceste considerente, rezultatele obtinute au fost de tot respectul, intr-adevar optime. Daca adaugam si tipul de aparate de ochire folosite, rezultatele sunt oricum numai nu de dispretuit. Cu toate armele si cu unele tipuri de munitii, tragand in tinte patrate de 150/150 cm, am reusit sa obtinem grupaje de 5 cm (bine-nteles cu diferenta de punct de impact de la munitie la munitie). Precizia este decisiv afectata de incalzirea tevii, tevile avand grosimi mici ale peretilor si incalzindu-se foarte usor. Odata cu incalzirea functionarea mecanismelor transmite vibratii din ce in ce mai ample tevii si proiectilele tind ‘sa o ia razna’. Tevile reusesc sa se raceasca la fel de usor permitand recuperarea preciziei.

Poate ca ii va ajuta un pic pe cei nehotarati inca in achizitionarea unei semi cu glont.
Cu speranta ca v-am oferit o lectura interesanta, Vio