Inca de la aparitia cartusului modern a existat dorinta de a dota armele cu magazii de cartuse si cu un sistem care sa permita alimentarea rapida a tevii cu un nou cartus dupa tragerea unui foc.
Pe batranul continent s-a impamantenit iute sistemul bolt-action pe cand peste ocean lever-action facea legea, fiecare cu avantaje si dezavantaje.
Sistemele bolt action au adoptat rapid inchiderea rotativa, cu nuturi de inzavorare pe inchizator angrenate in decupaje din culata printr-o miscare de rotire; puteau fi construite rapid si relativ simplu, erau foarte fiabile si permiteau adaptarea unei multitudini de tevi, in nenumaratele calibre ce se nasteau cu o rata impresionanta dar permiteau si gestionarea facila a presiunilor de lucru tot mai mari. Magazia “etajata” de cartuse plasata sub culata devine foarte repede un standard. Odata bazele puse apar sisteme tot mai numeroase, unele ramase in negura istoriei, altele devenind legende si in uz pana azi, gen Mosin-Nagant 1891, Mauser 1896-98 sau Steyr 1900-1903.
Peste ocean, lever-action sufera o evolutie la fel de rapida catre sisteme din ce in ce mai rezistente, capabile sa gestioneze calibrele tot mai puternice dar raman tributare unui inchizator cu miscare liniara inainte-inapoi, fixat pe pozitia inchis chiar de carcasa armei printr-un angrenaj din ce in ce mai sofisticat si mai solid. Gloantele boante ale epocii permit pastrarea magaziei tubulare plasata sub teava. O prezenta singulara este Winchester 1895. Este ultima lever-action proiectata de J.M.Browning si care foloseste o magazie etajata plasata sub carcasa armei, ce poate incarca in siguranta cartuse cu proiectil ascutit, dupa cum este si singura lever-action ce poate folosi noua inventie in materie de cartuse – cartusul cu sant de extractie in loc de rama, acestea fiind din ce in ce mai populare pe batranul continent. Miscarea simpla a inchizatorului face insa aceste arme sa poata fi reincarcate foarte rapid si razboiul ruso-turc de la 1877-1878 arata europenilor ce inseamna sa poti trage foarte iute un numar impresionant de cartuse – pe langa armele cu un singur foc, Martini-Henry si Remington 1866, soldatii turci aveau in dotare si Winchester 1866 cu magazii de 12-16 cartuse care au putut fi golite (dupa unele relatari) si in 15 secunde in luptele la distanta mica, interval de timp in care o arma cu un singur foc putea trage eventual 2-3 cartuse.
In paralel, peste ocean se dezvolta armele tip pump-action, mult mai raspandite ca arme cu tevi lise dar existente si ca modele cu tevi ghintuite. Au aceeasi magazie tubulara sub teava si o viteza de rearmare aproape la fel de rapida ca la o lever-action.
Revenind la oile noastre, diverse alte conflincte de care secolul XIX n-a dus lipsa au batut bine in cuie ideea ca multe cartuse si incarcare cat mai iute pot determina soarta unei batalii, asa ca proiectantii s-au pus pe treaba.
Schmidt-Rubin model 1889 este prima arma din lume ce foloseste un sistem straight-pull in adevaratul sens al cuvantului, primul model de arma cu sistem bolt-action cu incarcare liniara, la care nu mai era nevoie de miscarea circulara a manerului inchizatorului pentru a realiza inchiderea-deschiderea ci doar tragerea catre inapoi respectiv impingerea catre inainte a manerului. Sangele de ceasornicar al elvetienilor face ca acestia sa produca o arma mult inaintea epocii ei.
http://www.youtube.com/watch?v=5CuRXgQ3tZ0
Nu numai ca foloseste o miscare liniara a inchizatorului dar adopta si un cartus foarte modern, ramas in uzi pana azi, celebrul 7,5x55, o magazie de capacitate mare si este si prima arma de serie cu teava liber-flotanta … cum de pe vremea arcului si marului elvetienii au urmarit precizia nici la armele moderne de foc nu erau s-o lase deoparte.
Seria continua pentru multe zeci de ani, cu modificari si imbunatatiri periodice pentru a ajunge la final la modelul 1931 sau K 31, o arma superba, inlocuita doar de mai modernele “automate”. Din pacate, numai armata elvetiana isi putea permite o arma realizata la un asemenea nivel de calitate si avand un pret pe masura asa ca popularitatea ei a ramas discreta. Si ca arma de colectie a ramas la preturi modice, mult sub ceea ce ofera, principalul handicap fiind tocmai calibrul foarte particular.
Celebra Styer vine cu modelul 1895
http://www.youtube.com/watch?v=fbznbBJSEVY
un model cu o mecanica mult mai simpla decat a elvetienilor, mai ieftina de produs si cu o functionare buna si in conditii mai vitrege, foarte usor de intretinut, arma care intra in dotarea catorva armate. Modelul evolueaza ca si calibre in care e produs si alte mici detalii si ramane in istorie ca o arma fiabila dar nenorocoasa. Sincer, nu stiu de ce modelul n-a prins la piata civila iar printre armele de epoca ex-militare este cotata “economic” destul de slabut. Dupa ultimele modificari aduse armei pentru a putea suporta calibre moderne n-ar fi o arma rea nici in ziua de azi, mai ales ca si in configuratie militara era semnificativ mai usoara decat armele epocii.
Ambele modele folosesc acelasi sistem de inchidere rotativ dar capul inchizatorului este gazduit intr-un port inchizator si un sistem de cama si helix (oare suna cunoscut Helix ) transforma miscarea de translatie a port-inchizatorului intr-o miscare de rotatie a capului asigurand inzavorarea. Pretul platit este insa o miscare mai lunga a manerului – lungimea cartusului plus lungimea necesara rotirii –cu atat mai lunga cu cat se doreste o miscare mai fluida a inchizatorului.
Din pacate pentru noi vanatorii, nicio firma mare nu duce mai departe ideea si zeci de ani se fabrica arme de vanatoare doar in sisteme clasice. Si uite asa trebe sa treaca aproape un secol, doua razboaie majore, era semi-automatelor, restrictiile impuse la capacitatea magaziilor armelor semi ca unii fabricanti europeni sa incerce sa produca arme cu armare liniara ca raspuns la cererea de "putere de foc sporita" a pietei.
Sarind direct in zilele noastre, cred ca o enumerare in ordine alfabetica s-ar potrivi cel mai bine …. Asa las la o parte istoria, clasamentele, etc.
Browning este prezenta prin trei modele:
BLR – arma cu sistem lever-action, magazie etajata sub carcasa, inchizator liniar dar cap inchizator rotativ capabil sa suporte cartuse moderne si puternice. Nefiind o straight-pull in adevaratul sens al cuvantului o sa-mi permit sa sar peste ea.
ACERA – este o derivata a celebrei semi-automate BAR de la care conserva intreaga alcatuire dar la care s-a eliminat sistemul de preluare de gaz. Arma necesita incarcare manuala dupa fiecare foc tras exact ca surioara semi-automata inainte de primul foc tras: tragerea catre inapoi a manerului inchizatorului urmata de impingerea lui catre inainte. Sistemul de inchidere este clasic, cu nuturi plasate pe capul unui inchizator rotativ. Din pacate, manerul inchizatorului plasat prea in fata, carcasa lunga si echilibrul deplasat catre inainte ca la semi dar fara functionarea semi n-a ajutat prea mult. Desi a fost in productie multi ani si a existat chiar si o varianta pump-action, armata prin tragerea catre inapoi a ulucului, arma nu s-a facut remarcata si a ramas mereu in umbra surioarei semi.
MARAL – aparitie foarte noua care incearca sa corecteze punctele slabe de la “mamica” ACERA, adica: un maner de inchizator reproiectat menit sa-l aduca mult mai aproape de mana dreapta a utilizatorului – chestie reusita ca pozitie dar cu pretul unei estetici ingrozitoare – precum si pastrarea unui arc recuperator sub uluc menit a duce inchizatorul singurel pe pozitia inchis. Pentru utilizator, dupa fiecare foc tras e necesara doar apucarea ferma si tragerea energica spre inapoi a inchizatorului pana se blocheaza in carcasa apoi eliberarea acestuia si cautarea crosei si a tragaciului. Personal apreciez orice evolutie in materie de arme dar politica firmei de o a lansa ca model exclusivist si extrem de scump nu cred c-o s-o ajute prea mult in popularizarea modelului. Arma pastreaza dezavantajul major al semi-automatelor – prezenta carcasei centrale, mai lunga decat un sistem bolt-action si care creste lungimea totala a armei si muta echilibrul armei mult catre in fata. In plus, pastrand constructia originalului BAR, demontarea armei pentru intretinere este la fel de greoaie si destinata armurierului profesionist nu celui de duminica.
Heym SR 30. Este o arma pe care am mai pomenit-o la capitolul “arme cu tevi de schimb”, o adevarata premiera la vremea ei, plina de inovatii. Spre reamintire, arma foloseste o culata tipica dar un inchizator ce inzavoraste cu bile de rulment plasate radiar. Manerul inchizatorului pivoteaza in jurul unui ax vertical pentru ~30 grade cand este tras catre inapoi si realizeaza deblocarea bilelor apoi culiseaza catre inapoi in maniera uzuala. Cursa efectiva a inchizatorului este egala cu a unei bolt-action clasice, arma ramane usoara iar posibilitatea de a avea tevi de schimb in diferite calibrei ii ofera un plus la o eventuala decizie de achizitie. Pe deasupra, vine de la o firma de top, prelucrarea mecanica, finisajele si precizia fiind de top. Pretul e pe masura si atinge sau depaseste limita fatidica a celor 2000 E.
Lynx 94. Este o arma necunoscuta pe la noi, fabricata de un finlandez istet. Foloseste un sistem inspirat din cele folosite la armele de biathlon. Culata este clasica, inchizatorul este unul cilindric avand in cap doar lacasul pentru baza cartusului iar inchiderea se realizeaza printr-un sistem propriu, intalnit mai mult la unele piese de artilerie – un zavor transversal solidarizeaza inchizatorul de culata intr-o maniera foarte similara unui zavor de usa cu mentiunea ca blocarea se realizeaza pe ambele laturi ale culatei, ca la usile antiefractie. Manerul pivoteaza in jurul unui ax vertical si prin tragerea catre inapoi pret de ~30 grade scoate zavorul din culata apoi urmeaza miscarea liniara uzuala a inchizatorului. Parghia manerului este inuzual de lunga iar manerul un pic supra-dimensionat, gandite astfel pentru a asigura o manevrare usoara si facila chiar cu manusi groase pe maini necesare la temperaturile finlandeze mici de tot. Un alt punct care contribuie la asta este armarea percutorului la inchidere astfel incat la deschiderea armei, tragatorul nu trebuie practic decat sa extraga tubul tras si nu mai trebuie sa invinga si forta arcului percutorului asa cum se intampla la 90% din armele bolt-action. Proiectul este foarte istet si extrem de simplu, tot sistemul avand un numar infim de piese. Demontarea este foarte facila iar intretinerea … pentru copii. Prelucrarile sunt de exceptie, precizia la fel dar si pretul.
http://www.lynxrifles.fi/
Mauser 1996. Desi nu se mai fabrica de multisor, este inca o prezenta intalnita si poate fi achizitionata la preturi modice pe piata s-h. S-a dorit un model care sa concureze Blaser R 93 dar la un pret mai mic si a iesit un model “aproape falimentar” al firmei. Sistemul este parte clasic, parte modern. Clasica este prezenta unei culate si a unui inchizator blocat prin rotire, moderne fiind capul inchizatorului cu multe raze … cam ca cel al Stoner si manerul inchizatorului plasat catre in jos … cam ca la Blaser. Tragand manerul catre inapoi cam 45 grade, un sistem nu foarte complex ca idee dar foarte complex in executie, plasat in interiorul inchizatorului, asigura rotatia capului si dezavorarea – nu mai ramane decat sa tragi catre inapoi si sa impingi apoi cu forta inainte. Gazduirea sistemului in interiorul inchizatorului a facut ca piesele sa fie micute si sa necesite o cursa foarte-foarte scurta pentru dezavorare – ori asta inseamna o forta foarte mare pe manerul inchizatorului. Partial a fost rezolvata problema scurtand mult rotatia capului prin prezenta multor nuturi de inzavorare, partial n-a fost rezolvata si rearmarea se dovedeste destul de greoaie. In plus, plasarea manerului in apropierea capatului din fata al inchizatorului, adica foarte departe de crosa armei, a facut incomoda manevrarea. Ca sa-si asigure falimentul modelului, nemtii au pus in sistem sute de piese, din care foarte-foarte multe in interiorul inchizatorului, o gramada de arculete si tot felul de saibe, multe din plastic, chestie care face functionarea foarte influentata de conditiile de mediu si intretinerea armei un cosmar chiar si pentru un armurier.
http://s480.photobucket.com/user/efrrwa ... t=3&page=1
Merkel Helix. Ultimul racnet in domeniu, cea mai tare, cea mai iute si inca nenumarate apelative. Ce-i al ei e al ei: este poate singurul concurent serios la Blaser. Ce ofera? O carcasa tip semi-automata in care raman cantonate toate piesele (multe-multe piese angrenate), inclusiv inchizatorul care nu mai vine catre inapoi spre ochiul tragatorului, un cap de inchizator rotativ aflat de multa vreme in dotarea armelor firmei, un sistem clasic cu came de rotire a acestuia pentru inzavorare dar si un sistem unic de translatie catre inapoi a inchizatorului – in mare, acesta este format din doua piese ce culiseaza una in alta dar un sistem istet de roti dintate si o “elice”, adica o spirala fac ca piesa interioara sa culiseze in cea exterioara cu o “viteza” aproape dubla – adica pentru 5 cm de tras manual, catre inapoi, piesa exterioara cea interioara parcurge “automat” 9 cm asigurand astfel camerarea si a unui calibru lung cum e 300 wm. E deci foarte adevarat ca nu exista o cursa mai scurta a unui inchizator la vreuna din armele existente azi. O gramajoara de alte calitati ce tin de firma mama si cu care aceasta ne-a obisnuit – calitatea materialelor, executiei, precizie, precum si posibilitatea de schimbare facila a tevilor ca si o gama mare de modele – o fac o arma de luat in seama. Raman in discutie lungimea un pic mai mare decat a unei bolt-action clasice precum si sistemul de fixare a opticii pe carcasa, separat de teava, susceptibil la pierderi ale reglajului.
Remington 760. Desi nu este o straight-pull in adevaratul sens al cuvantului, ca si ACERA este interpretarea firmei Remington a unei semi-automate care nu mai functioneaza semi. A disparut complet sistemul de preluare de gaz si a aparut ulucul similar pompelor lise din gradina firmei. A rezultat o arma mai ieftina bine decat cea semi, mai usoara, mai precisa si la fel de iute in rearmare. Cel putin teoretic ar fi trebuit sa fie o combinatie invingatoare, mai ales ca piata e plina de accesorii cu care se poate personaliza dupa dorinta. Practic, in toata aceasta serie de arme enuntate nu exista o arma care sa ofere mai mult la capitolul cost/eficienta. Pe la noi n-a prins mai deloc si nu stiu daca exista 4-5 in Ro dar daca n-as fi avut deja varianta semi in mod sigur aveam una, mai ales ca e legala cu magazie de 10 cartuse . In Germania exista un armurier care face tevi de schimb pentru ea intr-o multitudine de calibre, tevi care se schimba din doua piulite … dar trebe sa-i trimiti arma pentru corecta pasuire cu inchizatorul.
Verney-Caron Impact LA. Ca mai sus, o interpretare a unei semi ce nu mai e semi. Carcasa de aliaj usor, functionare in sistem pump-action cu un uluc mai frumos si mai ergonomic decat la Remi dar bani mult mai multi si diverse problemute aparute de-a lungul timpului la varianta semi care poate s-au transferat si la surioara mai mica. Discreta prezenta pe piata si la noi si la ei.
Posibil sa fi scapat ceva, daca mai stiti mai spuneti.
Totul despre vânătoare | Arme şi muniţii | Câini de vânătoare | Atlas cinegetic | La gura sobei | Reţete culinare vânătoreşti | Vânători din alte epoci |