Intoarcerea la traditie. Intoarcerea la normalitate.

[Sly_Fox]

Acest filmulet,completat de coloana sonora,m-a facut sa ma simt de parca as fi trait acele vremuri,de parca as fi fost acolo. O fila din istoria vanatorii romanesti.
Interesant este si stilul. Vazandu-l pe Ionel Pop in aceste imagini,parca as fi vazut statura impozanta a unui vanator bavarez. Daca nu as fi stiut cine este,juram ca in imagini este un vanator german.

[florin.t]

Vazandu-l pe Ionel Pop in aceste imagini,parca as fi vazut statura impozanta a unui vanator bavarez. Daca nu as fi stiut cine este,juram ca in imagini este un vanator german.

cam asa trebuia sa arate odata, demult, un vanator din Ardeal la vanatorile de gala .... erau si vanatorile obisnuite la care participau si altii nu numai elitele si unde tinuta nu era chiar asta ... Din cate stiu sa vana in comun (cum facem noi acum cu grupa) doar de cateva ori pe an si in rest fiecare vana cand voia si cum voia, in limitele legii, care era mult mai permisiva ca si acum dar culmea ca era si mai mult vanat.

[vanatorul dibaci]

Pai cam da -asa este -eu ma uit la insotitori la aia cu caciula de miel roasa de vreme si surtucul rapanos
si la ala cu palariuta si camasa de in de brahneste scurt intre fumurile de tigara -si ma oftic ca nu vad cu ce sunt incaltati (oricum nu au bocanc cu "clont").Aia daca ar fi avut puterea de a povesti cred ca ar fi scris romane cu vanat la ceas de seara mai ales ala cu palariuta care are o privire cunoscuta tare mie

[wachtelfeld]

Pai cam da -asa este -eu ma uit la insotitori la aia cu caciula de miel roasa de vreme si surtucul rapanos
si la ala cu palariuta si camasa de in de brahneste scurt intre fumurile de tigara -si ma oftic ca nu vad cu ce sunt incaltati (oricum nu au bocanc cu "clont").Aia daca ar fi avut puterea de a povesti cred ca ar fi scris romane cu vanat la ceas de seara mai ales ala cu palariuta care are o privire cunoscuta tare mie

Subscriu.

[Alin3006]

Un pic de istorie ...
https://www.facebook.com/photo.php?v=69 ... =2&theater

Cu multumiri lui Mikerinos.
Despre asta vorbeam. Asta e ce are de aratat Romania. Asta se intampla inainte de imputitii aia de comunisti!

[florin.t]

Aia știau unde trebuiau sa meargă sa împuște domnul un cerb frumos, dibaciule. Ei împușcau d-aia mai tineri sa nu-i trebuiasca la baba un car de lemne sa-l fiarbă.

[naie]

@ florin.t
Ma bucur sa gasesc oarecum aceleasi datini si dincolo,in Ardeal
Chiar si in vremea comunistilor,acolo unde vanez eu(de cealalta parte,dar aproape de Carpati) era cam la fel:mult vanat,oameni cu mult bun simt si foarte uniti intre ei(chiar constituiau o comunitate foarte bine legata)
Rar sarea cate unul parleazul,si asa cum am scris mai de mult,a 2,3 abatere nu prea exista...comunitatea isi apara extrem de bine fondul de vanatoare
Unchiul si bunicul imi spuneau ca fondul de vanatoare este precum o gradina,pe care ,daca nu o ingrijesti,nu te poti bucura de ea
Atunci, am carat(copil si adolescent fiind) cred ca sute de kg de sare pt vanat,si era zona de deal si munte...
Acum vre-o cativa ani,cand m-am intalnit cu paznicul de vanatoare,eu cu ranita cu sare,el cu flinta in spate,s-a uitat la mine ca la un extraterestru
Nu vreau sa generalizez,dar mi-e teama ca pana ce nu trec toate fondurile in "privat",nu ne facem bine,nu ne insanatosim
E strict parerea mea si mi-o asum
Seara buna tuturor

[Clujeanul]

Pai cam da -asa este -eu ma uit la insotitori la aia cu caciula de miel roasa de vreme si surtucul rapanos
si la ala cu palariuta si camasa de in de brahneste scurt intre fumurile de tigara -si ma oftic ca nu vad cu ce sunt incaltati (oricum nu au bocanc cu "clont").Aia daca ar fi avut puterea de a povesti cred ca ar fi scris romane cu vanat la ceas de seara mai ales ala cu palariuta care are o privire cunoscuta tare mie

Aia daca ar fi avut puterea de a povesti, ar povesti şi cum se puşca vânatul mare cu poşte, cu bile pline sau crestate şi în general cu cartuşe făcute acasă. Şi ce bine se pot vâna căprioare şi ciute la goană, cu copoi ardeleneşti mai mult sau mai puţin omologaţi.

[vanatorul dibaci]

Poate, la un pahar de absint o sa găsesc puterea sa povestesc Însemnele dintre sprâncene!!
Poate o sa am inspirația sa va zic povestea copilului care se juca cu besica uda plina cu pietricele si după a trecut la cercul ghidat cu măiestrie pe ulitta. Poate sa va spun povestea cu Mos Toader din jurul Falciului, care avea isemnul de vânător la coada de ochi ca vulpea! Poate o sa va povestesc povestea celui purtător de arma!
Nu sunt chiar bătrân dar se pare ca am uitat opinca cu nojite ce nu făcea zgomot in favoarea telefoanelor de ultima generație!!!
Sincer.. Voi chiar nu știți când am ieșit din bordeie!
Sa ne întoarcem la ce normalitate?
Întâi să ne simțim originile si după putem discuta!

[Alin3006]

Sincer.. Voi chiar nu știți când am ieșit din bordeie!
Sa ne întoarcem la ce normalitate?
Întâi să ne simțim originile si după putem discuta!

Fiecare se intoarce la propria lui normalitate. Unul la opinca, altul la serbet si arma juxtapusa.
Problema e cu cei care sunt prea pervertiti si parveniti ca sa-mi mai gaseasca sau recunoasca originea!

[biriuck]

Aia daca ar fi avut puterea de a povesti, ar povesti şi cum se puşca vânatul mare cu poşte, cu bile pline sau crestate şi în general cu cartuşe făcute acasă.

Aia cu postele la vanat mare o inteleg dar nu inteleg ce e rau la cartusele "home made" sau la bile (astea sunt ca niste brenneke doar ca au balistica mai proasta)

[florin.t]

Aia daca ar fi avut puterea de a povesti, ar povesti şi cum se puşca vânatul mare cu poşte, cu bile pline sau crestate şi în general cu cartuşe făcute acasă. Şi ce bine se pot vâna căprioare şi ciute la goană, cu copoi ardeleneşti mai mult sau mai puţin omologaţi.

Aia cu căprioarele și ciutele e de după revoluție clujene și autorii sunt contemporani cu noi. Încearcă doar sa fii "un bun ascultător" la chefurile vânătorești.

[Clujeanul]

Nu zic că-s rele sau bune cartuşele sau metodele de vânătoare de mai demult. Era doar o mică precizare despre vremurile de basm.
Acum avem legi care nu prea mai lasă loc de întoarcere la tradiţie.

@ Florin.t, încearcă să citeşti din Sadoveanu&co. Dacă ce povestesc ei se întâmpla după revoluţie, sunt şi eu de acord cu tine.

[florin.t]

În copilărie, cărțile lui Sadoveanu au fost preferatele mele și n-am găsit asaceva .Poate spui unde ai găsit tu.

Cartușele făcute acasă îngrijit bat mărci renumite, ca sunt cu alice sau proiectil unic. Păcat ca nu mai e legal. De fapt e o mare măgărie interzicerea umplerii lor acasă.

[Alin3006]

În copilărie, cărțile lui Sadoveanu au fost preferatele mele și n-am găsit asaceva .Poate spui unde ai găsit tu.

Cartușele făcute acasă îngrijit bat mărci renumite, ca sunt cu alice sau proiectil unic. Păcat ca nu mai e legal. De fapt e o mare măgărie interzicerea umplerii lor acasă.

Are dreptate Clujeanul, vanatoarea la cervide cu copoi e interzisa cam de atunci, vorbesc despre asta si Sadoveanu si Ionel Pop.

[wachtelfeld]

Un pic de istorie...

CONTRIBUŢIUNI LA ISTORIA CÂINILOR DE VÂNĂTOARE ÎN ARDEAL
de Ing. OTTO WITTING
REVISTA CARPATII NR.9 /1942

Este o împrejurare îndeosebi cunoscută, că în vânătoarele din veacul al XVI-lea, câinii aveau un rol hotărîtor.
Totuşi, din izvoarele scrise, pe care le-am găsit, nu am putut stabili căror anume rase aparţineau câi¬nii de vânătoare din Ardeal în acea vreme. Se pare, că în epoca despre care vorbim se punea puţin pond pe puritatea de rasă a câinilor, şi se aprecia mai ales vrednicia lor la vânătoare, indiferent de care rasă ar fi fost ei.
Pe acele timpuri, cete întregi de câini fără stă¬pân hoinăreau prin sate şi prin oraşe, cam aşa cum vedem şi azi în unele ţări din Răsărit, Deoarece aceste haite de câini vagabonzi prezentau multiple primejdii, autorităţile duceau împotriva lor un ade¬vărat războiu de extirpare. Aşa d. e. oraşul Braşov a încredinţat ţigani ca să ucidă câinii vagabonzi, şi plătea de fiecare cap de câine omorît câte un asper.

In felul acesta din încredinţarea oraşului Braşov au fost ucişi: .
In anul 1520. , . 141 câini )
„ „ 1521 ... 99 „ -
„ „ 1522 ... 561 „
„ „ 1540 .. . 179 „
„ „ 1550 ... 342 „

In această epocă principii Ardealului aveau haite de câini foarte numeroase ). In anul 1572 oraşul Braşov a fost obligat să livreze pentru câinii princiari ai lui Ştefan Bathori vinars şi pucioasă, pentru a le unge picioarele“ ).
Durere, din aceste date nu putem afla cărei rase aparţineau acei câini princiari. Pentru tot cazul trebue să constatăm, că câinii aveau o îngrijire cu totul deosebită.
Abea din veacul XVII avem date mai precise referitoare la rasa câinilor pe care îi foloseau la vâ-nătoare. Aşa, din punct de vedere al istoriei vână-toarei, e de însemnătate deosebită acel „Diarium" a lui Andrei Hegyes din Braşov, care se referă la anii 1613—1617 ). Potrivit acestui ,.Diarium“ în acea vreme se găseau în Braşov ogari, baseţi şi câini de rând. Cu deosebire preţuiţi erau ogarii, câini utilizaţi la vânătoare din vremile cele mai vechi. Aşa a fost „onorat" Hegyes la 4 Ianuarie 1614 de magistratul regal Daniel Schuller din Rupea făcându-i-se dar un ogar, — ca lucru de deosebit preţ.
In 12 Iulie 1614 Cancelarius-ul Strangula, când a părăsit odată Braşovul, a luat cu puterea dela ser-vitorul lui Hegyes, afară pe câmp „un ogar şi un baset excelent". După câteva zile, Hegyes, care nu era acasă când s'a întâmplat această faptă, scrie plin de amărăciune, în ziarul său: „Pentru ceea ce a făcut, să-l iee dracu! Amin!"
In 6 Aprilie 1617 servitorul lui Strangula a prins din nou un ogar de al lui Hegyes, pe care îl ţinea acesta la crâşma lui Lorenz Pipochen. De data aceasta însă acel servitor a fost dovedit ca „hoţ fără onoare" şi a trebuit să ducă înapoi „cu multă ruşine" câinele • furat.
Se vede deci, cât de mult râvniţi erau ogarii pe atunci, aşa încât potrivit moravurilor aspre de atunci, nu se sfiau să şi-i câştige nici prin mijloace urâte, — prin răpire şi furt.
Modul cel mai obişnuit de vânătoare pe locurile de şes era goana cu câini, vânătorii urmărind haita călare. In felul acesta vânau la iepuri, vulpi, lupi şi mâţe sălbatice ).
In veacul al XVII-lea pe lângă ogar şi baset mai este amintit şi „molosul", un uriaş al câinilor mari celtici şi al doggilor'1) şi după mărturia imaginei de pe o farfurie de cositor, avem în acea epocă cinci di¬ferite rase de câini de vânătoare ).
In veacul al XVIII-lea, anul 1736, găsim într'o ordonanţă gubernială amintindu-se pe lângă ogari şi prepelicarii şi copoii ). Prin această ordonanţă erau opriţi ţăranii şi plătitorii de dare să ţină ogari, copoi şi prepelicari.
Veacul al XlX-lea, în care s'a recunoscut însem-nătatea economică a vânătoarei, şi când au fost des- voltate mai departe ideile de ocrotire vânătorească ale veacului precedent, şi au mai fost ridicate şi alte asemenea probleme şi idei, — ne prezintă o serie în-treagă de preocupări referitoare la câinele de vână-toare. In primul rând, în cursul întregului acestui veac, lumea vânătorească a fost preocupată foarte intens de problema ogarilor. Din ordonanţele date pe acea vreme de oraşul Braşov, putem urmări această preocupare,In 1 Martie 1826 oraşul Braşov publică o ordo-nanţă conform căreia în epoca dintre 1 Martie şi 31 August, nimenea nu are voe să împuşte sau să prindă cu ogarii pe teritorul Braşovului iepuri, căprioare sau vânat întraripat, subt pedeapsa unei amende de 12 floreni, şi a unei pedepse corporale. Despre această ordonanţă e avizată comenduirea militară, pentru respectarea ei, şi poliţia oraşului, pentru a lua măsuri prin paznici speciali, ca ea să fie executată“).
In 1827 se repetă această oprelişte şi se pune în vedere contravenienţilor, că li se va confisca arma şi vânatul ).
In 1830 stabileşte direcţiunea poliţiei din Braşov, că mai mulţi vânători-amatori ţin ogari şi cauzează cu ei mari daune, întrucât prind vânat, şi în special iepuri, în număr mare şi în toate anotimpurile, apoi calcă în picioare recoltele şi prin aceasta „stârpesc cu totul vânatul, împotriva ordonanţelor de vână¬toare şi a opreliştei stabilite“. Aşa d. e. boiangiul Gail a prins în anul trecut cu ogarii lui peste 100 de iepuri. Pentru ocrotirea vânatului se înoieşte opreliştea de vânătoare dé la 1 Martie la 31 August, fiind acesta „timpul normal al împerecherilor“, punându-se o a¬mendă de 12 floreni, care va reveni denunţătorului. Ogarii care vor fi găsiţi vânând în această epocă vor fi ucişi ).
Pentru prima dată în anul 1833 a fost oprită cu desăvârşire vânătoarea cu ogari, în urma extraordi-narei împuţinări a vânatului. Vânătorii Simion Ignaţ şi Martin Arkeder cer să fie exceptaţi dela această oprelişte, deoarece ei vânează cu „ogarii lor preţioşi“ în principal vulpi şi lupi „duşmanii naturali ai iepu¬rilor şi ai vânatului aripat“. Oraşul a respins această cerere, deoarece „în urma abuzului celor ce deţin dreptul de vânătoare, vânatul a fost stârpit aproape cu desăvârşire ).
In butul acestei oprelişti, vânătoarea cu ogarii a fost practicată şi pe mai departe.
La 17 Martie 1834 oraşul Braşov dă o nouă or-donanţă. In aceasta se stabileşte, că în regiunea Bra-şovului, vânatul util nu a făcut niciodată pagube, în schimb prin ogari iepurii au fost stârpiţi aproape în întregime. Deoarece cu toate opreliştele poliţieneşti vânătoarea cu ogari se face şi pe mai departe, cei ce au în proprietate ogari sunt somaţi, „să îşi îndepăr¬teze ogarii în termen de 14 zile". Toţi ogarii care vor fi găsiţi pe hotar vor fi împuşcaţi, hingherul e în¬drumat să prindă şi să ucidă ogarii, iar proprietarii ogarilor vor fi puşi în arest ).
In anul următor această oprelişte a fost înoită, odată pentru totdeauna. începând dela un anume ter-men, sunt a se ucide toţi ogarii care vor fi întâlniţi pe străzi sau în afara oraşului ).
Cu toată această dispoziţiune draconică proble¬ma nu a fost resolvită. Deja în anul 1839 magistratul oraşului a fost nevoit să înoiască atât generala opre-lişte de vânătoare, cât şi oprirea vânatului cu ogari13), iar în 1848 a trebuit să fie publicat din nou, că e oprit a se vâna între 1 Martie şi 31 August, şi a se aminti pedeapsa amendei de 5 fl. şi a confiscării armei16).
Aceste repetate ordonanţe, prin care se opreşte vânătoarea, sunt o dovadă, că aceste oprelişti în fapt au fost foarte puţin respectate, şi în ce mare măsură au rămas ele numai pe hârtie.
Se pare, că pe la mijlocul veacului XIX o parte a vânătorilor braşoveni au luat iniţiativa, acum din parte vânătorească, ca să sisteze vânătoarea cu ogari. In 1846 mai mulţi vânători (Riemer, Schnell, Schul- lerus, Forestierul Gebauer etc.) braşoveni înaintează magistratului o petiţiune, în care recunosc marele dis-trugeri, pe care le cauzează ogarii,şi cer să fie înoită opreliştea cunoscută. Propun însă să se facă o ex- cepţiune cu vânătorii, care în temeiul unei autoriza- ţiuni dobândită dela inspectorul de vânătoare com-petent, valabilă pe câte o zi, iasă în teren în timpul opreliştei, pentru a dresa câinii prepelicari. Se vede deci, că între vânători s'a pornit o mişcare, pentru a înlocui ogarii cu prepelicari. Magistratul a accep¬tat propunerea privitoare la închiderea vânatului, dar a respins propunerea care voia crearea unei excep- ţiuni17). Nu e îndoelnic, că şi pe mai departe s'a vâ¬nat cu ogarii.
In anul 1852 se raportează din Rupea, că numă¬rul ogarilor creşte din zi în zi, şi anume în urmarea ordonanţei privitoare la portul armelor, din 27 Sep-temvrie 1851, Ca o consecinţă a acestei ordonanţe, care prescria o taxă de 10 floreni pentru fiecare ar¬mă de vânătoare, a scăzut mult numărul vânătorilor amatori, în schimb a. crescut mult numărul proprie-tarilor de ogari, deoarece după câini nu se plătea nici o taxă sau impozit. Se făcea deci propunerea ca să se ordone, că drept de vânat nu au decât exclusiv posesorii unor permise de port-armă18).
Acelaşi fenomen îl vedem şi în regiunea Câm¬piei Ardelene, unde tot din cauza taxelor pe arme se vâna exclusiv cu ogarii.
Când a constatat aceasta guvematura din Sibiu, a ordonat numai decât în favorul ocrotirei vânatului, ca toţi ogarii din acel ţinut să fie prinşi, aduşi la Târ- gu-Mureş şi să fie vânduţi prin licitaţiune publică, vărsându-se sumele obţinute în favorul fondului de taxe de vânătoare18).
Abea în 1857 a urmat o reglementare generală a acestei chestiuni, întrucât s'a ordonat din partea aceleiaşi guvernaturi, că numai acei vânători au drep-tul să vâneze cu ogari şi copoi, care posed îndreptăţi-rea de vânătoare în temeiul unui permis în regulă20).
Cu toate aceste oprelişti, încă prin anul 1866 se vâna mult cu ogarii în judeţul Braşov. Iarăşi a dat oraşul o ordonanţă privitoare la vânarea cu ogarii, dar cu toate acestea d. e. în ziua de 10 Mai (!) 1870, la Târlungeni au fost prinşi cu ogarii douăzeci de iepuri21).
Găsim încă în anul 1882, că un anume locote¬nent Maldauer din Codlea şi-a pierdut ogarii, şi îi căuta.
Cu toată lupta pe care au dus-o mai bine de 50 de ani unii vânători din veacul al XIX-lea împotriva vânătoarei cu ogari, nici legea ungurească de vână¬toare din 1872 şi nici cea din 1883 nu a oprit vână¬toarea cu ogarii. Abea legea de vânătoare românea¬scă din anul 1921 (Art. 30) a oprit legislativ cu desă¬vârşire vânătoarea cu ogari, în scopul ocrotirei vâna¬tului mic. Prin această salutară dispoziţiune, după o luptă de aproape 100 de ani, şi-a găsit la noi solu- ţiunea definitivă problema vânătoarei cu ogari.
Referitor la prepelicari, putem constata urmă-toarele:
Cu privire la această rasă de câini, dupăcum am amintit şi mai sus, am putut găsi din veacul al XVIII-lea o singură amintire, — în schimb veacul XIX aduce nenumărate date2:i). In acest veac s'a ge¬neralizat tot mai mult vânătoarea cu prepelicarii, deoarece în urma perfecţionării armelor de vânătoa¬re tragerea în zbor a devenit tot mai uşoară.
Deja în anul 1842 găsim, că s'a pierdut în Braşov un prepelicar tînăr, cu pete cafenii, pe care îl caută stăpânul lui ), iar în anul 1843 apare în Sibiu cartea „Der wohlunterrichtete und erfahrene Jäger", care dă instrucţiuni referitoare la vânătoarea cu prepeli¬cari. In prefaţa acestei cărţi se aminteşte vânătoa¬rea cu ajutorul prepelicarului, ca una care se bucura de generală preţuire în Ardeal.
In anul 1867 un vânător, căruia i s’a furat un prepelicar, avertizează prin gazetă, să nu il cumpere nimenea cui i s'ar oferi ). Iar în 1870 se scrie din Reghin, că vânătoarea cu prepelicari e puţin uzitată, întrucât e foarte obositoare, şi reclamă dela vânător picioare excelente ), — In 1871 publica în Braşov un vânător, că vinde ieftin un prepelicar, împreună cu echipament de vânătoare ),
In 1873 oraşul Braşov publică o ordonanţă, amin-tind, că în sensul legei de vânătoare din 1872 timpul oprit durează delà 1 Februarie până la 15 August, Cel ce va vâna în acest răstimp va fi amendat cu o amendă dela 5 la 50 floreni, şi cel ce va lăsa inten¬ţionat câinele său de vânătoare pe un teren străin, va fi pedepsit cu amendă de 1—10 floreni ).
In anul 1875 se aminteşte din nou despre un pre-pelicar pierdut. Cel ce îl va restitui primeşte o re-compensă de 10 floreni ). In 1882 cineva din Braşov caută spre cumpărare doi prepelicari, şi anume unul cu păr scurt, altul cu păr lung, în vârstă dela 4 luni la 3 ani ). In 1883 primăria comunei Coldea publică opreliştea de vânătoare pe întreg terenul comunei. Câinii care se vor găsi hoinărind vor fi împuşcaţi ). Atât ordonanţa aceasta, cât şi cele ale oraşului Bra¬şov se referă la toate rasele de câini. In 1885 cineva de lângă Mediaş oferă spre cumpărare o căţea pre¬pelicar în vârstă de 3% ani, cu părul scurt, cafenie, inteligentă, aportează, cerând preţul de 7 floreni32).
O rasă de câini specială pentru vânătoarea mis-treţilor şi a urşilor nu a existat niciodată în Ardeal. Au fost dresaţi şi folosiţi la aceste vânători în deob- şte câini de casă, ciobăneşti, care aveau curajul şi ela¬nul necesar, De aceea nu găsim nicăeri amintindu-se despre câini de mistreţi, câini de urşi. In 1885 cetim, că câinele de mistreţi al farmacistului Miiller din Năsăud a fost sfârticat de un mistreţ (nu se arată rasa câinelui)311], iar în 1889 cetim despre nişte câini „foarte bine dresaţi la mistreţi", în Sighişoara34). Câinii aceştia au fost cumpăraţi apoi de advocatul Rudolf Wadt şi de contabilul judeţean H. Wachs¬mann, şi în nu mai mult de două luni, aceştia au îm¬puşcat cu ajutorul lor 9 mistreţi.
In 1885 notarul din Papolţ avea un fel de „copoi ruseşti" pe care îi utiliza cu mult folos la vânătoa¬rea de urşi35).
Caracteristic însă pentru vânătoarea din Ardeal a fost totdeauna aceea cu copoii, câini care sunt din¬tre cei mai vechi ca rasă, şi au fost utilizaţi şi de Grecii vechi şi de Romani36).
După cum am văzut mai sus, despre copoi am găsit date în 1736 şi 1857.
In 1870 se raportează din Reghin, că în acea re-giune se vânează la iepuri mai ales cu copoi, deoa¬rece acest mod de vânătoare e mai uşor şi mai co¬mod decât vânătoarea cu prepelicari3'). In 1874 pu¬blică comuna Petrifalău din jud. Braşov, că vânăto¬rul, care vânează cu mai mulţi de doi copoi, va fi pe¬depsit cu o amendă de 2—20 floreni38). După cum se vede, încă de pe atunci s'a recunoscut primejdia pe care o reprezintă pentru vânatul mic, vânătoarea cu copoi.
In 1882 oficiul forestier al oraşului Braşov face un raport, constatând că mulţi vânători vânează ie¬puri cu copoii în timpul oprit. Când apoi primăria a oprit vânarea cu copoi şi baseţi, între 1 Februarie şi 15 August, vânătorimea a protestat şi a cerut, ca în înţelesul legii de vânătoare din 1872, să se permită vânarea animalelor răpitoare cu copoii, în tot decursul anului. Subprefectul a respins această cerere, şi ora¬şul la rândul său a stabilit, că vor fi împuşcaţi co¬poii şi baseţii, care vor fi găsiţi vânând pe teritoriul oraşului Braşov în timpul dela 1 Februarie la 15 Au¬gust. Cu toată această oprelişte, la 16 Martie 1883 unii vânători au vânat cu copoii lângă oraşul Bra¬şov3*). ’
E foarte interesantă o ştire din 1883, după care în Ţara Bârsei se făcea şi vânătoare par-force29). Magnaţii localnici, împreună cu ofiţerii regimentu¬lui 2 de husari din Braşov au întemeiat o societate pentru exercitarea vânătoarelor par-force. Deoarece în urma conformaţiunei terenului era greu să se facă asemenea vânători urmărind vânat viu, se vâna pe urmă artificială. In iarna 1882 au fost adunaţi 12 pe-rechi de copoi ardeleneşti şi au fost dresaţi aceşti câini de un căpitan Senyi. După dresaj de trei luni s'a putut face prima vânătoare, cu 8 perechi de câini, în dumineca Rusaliilor. Au luat parte 26 călăreţi, mai ales ofiţeri. Copoii ardeleneşti s'au dovedit a fi foarte iuţi şi rezistenţi, şi puşi pe urmă de vulpe, au dat glas necontenit, — lucru pe care nu îl fac câinii englezeşti întrebuinţaţi la asemenea vânătoare. Ace¬ste vânătoare par-force au fost repetate de două ori pe săptămână, Joia şi Dumineca.
Societatea de vânătoare din Braşov, care a con-tribuit atât de mult la ridicarea vânătoarei în Ţara Bârsei, a hotărît în anul 1893, să îşi achiziţioneze câini mănători, pe seama însăş a societăţii, în scopul de a creşte o rasă de câini bună, curată, de folos la vânătoare, şi ca să poată pune la dispoziţia membri¬lor, căţei, cu preţ mic ). Cu un an mai târziu, — 1894
— aceeaş societate a recunoscut desavantagiile vâ-nătoarei cu copoi, şi a hotărît să renunţe la ea cu desăvârşire şi să admită numai vânătoarea cu baseţi şi cu foxterrieri ).
Cu toată această hotărîre, copoii au rămas în fiinţă şi pe mai departe. In 1910 scrie preşedintele aceleiaşi societăţi H. Krummel, că nici nu poate fi imaginat un vânător ardelean, fără copoii lui. Aceşti copoi sunt de rasă curată, selecţionată prin multe ge- neraţiuni, câini înalţi, de culoare neagră şi cu semne roşii ruginii, — mai rar de culoare roşie. Introdu- cându-se şi sânge bosniac, am avut şi copoi cu trei culori. Ar fi de dorit, dacă s'ar urma cu o prăsilă curată a câinilor mănători ardeleni, şi în general, dacă s'ar da o mai mare atenţiune acestei excelente rase de câini de vânătoare. Pe cât de puţină îndrep¬tăţire au copoii în terenele de şes, pe atât de indis¬pensabili sunt ei în prăpăstiile de neumblat, în desi¬mile mari ale pădurilor seculare din Ardeal. Aici vâ¬nătorul lipsit de copoi, e fără ajutor, desarmat ).
Nu am găsit nicăeri date referitoare la câini-li- mieri, specii, care în ţările din Apus au fost selecţio-nate din copoi. De asemenea nu am dat de urma exis-tenţei unor câini speciali pentru vânarea caprelor negre, pentru vânătoarea cu şomi, cea a vidrelor şi a brebilor, etc.
In Ardeal vânătoarea nu a ajuns la diferenţiarea din ţările apusene, o împrejurare, care e dovedită şi prin foarte puţina atenţiune, care s'a dat creşterii câinilor de rasă.
De încheiere să mai amintesc, că oraşul Braşov a introdus prima taxă pe câini — 2 floreni de câine, pe an — în anul 1871. Scopul era, ca prin această taxă să se micşoreze numărul excesiv al câinilor. —

[wachtelfeld]

Uitati-va si la asta, traditie, decenta, munca frumoasa si....fara aceasta proba cainele nu este acceptat sa vaneze. La noi toate ghioarlele vaneaza si nimeni nu intelege nimic, dar orgolii bcat casa.
https://www.youtube.com/watch?v=RTMP8lkYycA#t=15

[drmarius]

Inca un lucru care ma deranjeaza este utilizarea chematorilor la prepelite. O bataie de joc fata de vanat si caini. Sa nu zic ca zgomotul produs in linistea campului este asemanator cu o manea ascultata la opera.

[florin.t]

chematori la prepelite, atractanti la mistreti, vanarea capriorului la sararie/hranitoare, lipsa limierului in cazul vanatului ranit (dar plata taxei de foc gresit/vanat ranit) , tragerea asupra vanatului la distante nevanatoresti (peste 150-170 m) , participarea la vanatoare cu caini de origini dubioase, cu caini neantrenati, cu caini care distrug vanatul si/sau se bat cu alti caini ... cu echipament necorespunzator conditiilor meteo si terenului, cu calibre nepotrivite, cu dispozitive de ochire interzise de lege, la goana cu lunete de la 2x in sus , cu bunul simt uitat acasa si luat in compensare o mare doza de indolenta si nesimtire, etc .... da asta tine de etica

[wachtelfeld]

Am stat si m-am gandit ce incercam sa facem noi aici.
Educatie ?
Nu, in nici un caz, cel putin dupa parerea mea.
De ce ?
Simplu. Pentru ca pe un forum, de fapt nu poti face educatie. Structura, ideea de forum, nu permite decat un schimb de pareri si uneori, in mod exceptional, un dialog, cred ca dialog e totusi mult spus. Mai repede se poate spune conversatie.
Educatie se incepe acasa si in functie de "glanda " fiecaruia se poate dezvolta pe mai departe...evident trebuie si o apetenta speciala, in directia asta.
Dialogul este urmatoarea faza din care deriva educatia, intelegerea, constientizarea si stratificarea sintetica.
Dialogul, ma rog, conversatia, cum spuneam, aici apare extrem de firav si doar in mod exceptional, mai mult, in viata de zi cu zi, dialogul este o chestiune rar intalnita, conversatia mai frecvent...
Eu asa cred.
Empatia care urmeaza metafora cuvantului, pe un forum este ridicol sa crezi ca o vei obtine constant, in asa fel incat sa nu fi frustrat ca nu te-ai abatut de la drum, de la idee. Mai clar, educatia este un proces ce are nevoie de constanta si empatie.
Asa ca imi reevaluez intentiile si abordarile si cum spunea prietenul Alin, ma voi adapta.
De fapt, prefer sa citesc decat sa interactionez....de fapt succesul forumului exact acest punct l-a "speculat", sper ca ati vazut ghilimelele, nu de alta dar nu vreau sa se umfle nimeni. La noi, ganditi-va bine, nici o publicatie de vanatoare nu a rezistat, autorii de literatura cinegetica au fost meteorici si accidentali, cei care au avut o consistenta si constanta au fost cei din perioada interbelica si un pic dupa, oare de ce ?
Intorcandu-ne la forum, succesul acestuia/acestora a fost exact lipsa cartiilor, revistelor serioase, lipsa dialogurilor interesante cu persoane pregatite.
Si pe forum au activat astfel de persoane, dar ce s-a intamplat cu ele? De ce au plecat, de ce nu au mai scris ? De ce nu au mai initiat dezbatere de idei ?
Raspunsul cred ca vi-l puteti da singuri, uitati-va in jurul vostru si va veti da seama....
"M-au mancat degetele sa apas tastatura", dar am inteles acum ca acesta este cu adevarat doar un spatiu virtual, cu adevarat virtual, prieteniile, camaraderiile se invata din familie, din carti si pe camp, deal sau munte la vanatoare, ecranul care ne desparte creaza doar senzatii false, care in nici un chip nu pot educa in vreun fel !!! Pot doar sa creeze pareri contrare, iar experienta celor 10 ani ne-a demonstrat-o, care duc la animozitati, superficialitate, dar in nici un caz la coeziune, discutii de idei argumentate si o atmosfera constant utila.
Nu e vina nimanui, ascesta este de fapt un forum si bravo lui ca a astupat un lacas lasat gol de nivelul educational al actualei societati.
Iar rolul pe care l-a jucat, nu poate fi decat aplaudat !
Dar in ceea ce priveste totusi educatia, cel putin asa cum o inteleg eu si nu sunt singurul, cu uimire si speranta am constatat, distanta e mare.
Asa ca ii voi da "Cezarului ce este al Cezarului", forumul este si trebuie sa fie doar un loc unde toata lumea sa schimbe pareri, eventual informatii (cine vrea desigur ), iar de acum incolo exact asa voi aborda lucrurile, iluziile insa s-au spulberat de data asta.
Si culmea e ca sunt atat de impacat !

[olimpiusorin]

Din pacate sant aspecte adevarate,dar nu cred ca aveti dreptate in totalitate,intradevar discutiile nu sant academice si nu sant bazate strict pe invatatura cartii sau lucruri probate in teren,dar sant intelese de tot omul,fie el doctor,inginer,muncitor sau plugar.Eu personal citesc tot ce gasesc in materie de carti si reviste de vanatoare dar oferta este foarte limitata si din pacate nu stiu sa citesc in alta limba deci iau informatii de unde le gasesc,pregatirea mea si bunul smt ma obliga sa le filtrez si sa fac diferenta intre bine si rau.
Deci fara suparare forumul are un rol important in educatia celor ce-l acceseaza si de aceea este necesar ca vanatorii cu experienta si cu respect pentru animale si vanatoare precum si specialistii in cinegetica trebuie sa participe cat mai activ in subiectele dezbatute aici,mai ales in acest subiect sensibil si extrem de important,,ETICA''.Eu personal am invatat anumite lucruri legate de obiceiuri vanatoresti si etica vanatoreasca citind forumurile de vanatoare,si mai ales cartile aparute in alte regimuri si vremi;si atunci ca si acum se ducea o lupta cu braconierii, cu cei lipsiti de bun simt si raspundere vanatoreasca si atunci ca si acum erau (sant)formatori de opinii care pot da startul unui nou curent in practicarea vanatorii.Eu zic ca sant sanse sa prinda toate acestea deoarece romanul adopta repede tot ce este la moda si ne place sa ne si laudam un pic,vorba ardeleanului ''Mandru mi-s fucemas''.Deci eu zic ca merita scris orice rand in favoarea eticii si orice invatatura buna pe care o avem sa o scriem si pentru altii si sincer eu vad rezultate si diferente in bine care apar de la an la an la vanatorile la care merg,oameni incearca sa se imbrace cat mai corect,nu mai sant asa galagiosi si nici laudarosi dar la oricare-i face placere sa i se admire o arma sau un accesoriu nou,nu mai trag la scroafe decat din greseala sau daca o face intentionat este atentionat de majoritatea participantilor,la masa de dupa se petrece cu bun simt si toti sant egali si aici sant inclusi si gonasii care ne fac placuta vanatoarea.Deci ceva se misca si avem obligatia sa mergem inainte pe drumul asta.
Numai bine tuturor!

[wachtelfeld]

Cine vrea educatie trebuie sa inceapa de aici :
http://www.contributors.ro/cultura/au-o ... libertate/

[olimpiusorin]

Cine vrea este bine spus dar ce faci cu omul simplu care munceste din greu pentru paine si se bucura duminica de o iesire la vanatoare si are bun simt dar asa a invatat ca se face la vremea lui si nu i-a aratat nimeni altfel,eu pentru el pledez nu pentru'' cocalarus incultus'' care sfideaza orice logica si bun simt si indiferent de posibilitatile materiale,tehnice si pedagogice ramane acelasi si nu vrea sa avanseze pe scara evolutiei umane.

[olimpiusorin]

Pentru asta merita sa lupti.
De dragul speciei umane. Ca să nu arătăm ca niște dobitoace zgribulite de frică, la care un dobitoc mai obraznic și lipsit de scrupule rage de câteva ori pe zi.

Am copiat din link doar ultima fraza care sintetizeaza toata discutia dintre cei doi,dialog care merita citit si rascitit pentru a o intelegere deplina.
Multumesc pentru indrumare.

[acsph]

Cine vrea educatie trebuie sa inceapa de aici :
http://www.contributors.ro/cultura/au-o ... libertate/

@wachtelfeld
Extraordinar materialul!Multumesc!

[florin.t]

Libertate si protectie ... cat la suta una si cat la suta alta ... sunt substituibile ... sunt antagonice ... greu de spus.Unii simt nevoia de protectie, altii de libertate. In ce priveste vanatoarea cred ca avem nevoie de libertate, dupa cum se vede pe forum ... Ca si popor constat ca politicienii considera ca avem mai multa nevoie de protectie ... Hai sa ne gandim la UE ... intrarea in UE ce nevoi a satisfacut ? de protectie ? de libertate ?

Asta lasand la o parte ..... fata de acel "ganditor" pomenit in articol, numit Lucian Boia, fata de ce promoveaza in scrierile sale .

[tehărău]

@wachtelfeld § All,

E educatie clar!

DEX:

EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] — Din fr. éducation, lat. educatio, -onis.

Apoi, pentru a nu mai cauta din nou, iata o parte a unei scrisori ce o adresam acum mai bine de o luna, unui distins destinatar (asta pentru cazul in care citeste pe aici, sa nu zica omul ca am idei putine si fixe. Nu ca nu ar fi asa, dar sa nu dau impresia ):

"Datorita faptului ca in DEX nu am gasit o definitie a notiunii moderne de forum, si pentru a nu-mi aroga pretentia de a emite definitii, iata cum o face remarcabilul Andrei Plesu:
"Aş aminti, mai întâi, interlocutorilor mei că termenul „forum", dincolo de istoria lui „electronică", are o ereditate nobilă, grecească şi latină. Forumul roman, ca şi agora grecească, erau locuri publice axiale în viaţa cetăţii. Forumul era, deopotrivă, spaţiu al autorităţii, al instituţiilor politice, şi loc al adunărilor populare, al dezbaterilor comunitare sau al comerţului. Pe scurt, forumul era un loc al schimbului: de idei, de mărfuri, de opinii. Acolo se luau decizii, acolo se instituiau legi, acolo se desfăşurau „certurile" între cetăţeni, fie ei reprezentanţi ai diferitelor facţiuni politice, filosofi, negustori, sau gură cască. Forumul era un teritoriu civic şi ritual. Toate astea ar trebui să impună forumistului contemporan o anumită ţinută, o anumită responsabilitate. A fi prezent „pe forum" înseamnă a asuma un rol social, un oficiu public. Forumul nu e un ring de box, în care intri pus pe mutilarea adversarului. El nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii. Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile. Asta se face cu argumente, cu vervă (eventual ironică), nu însă cu injurii şi ghionturi. Şi încă ceva: în piaţa publică nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti propinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept „principii", nici competenţa proprie drept cristal."
Daca nu as fi in completa consonanta cu aceasta eleganta explicatie, evident ca nu as fi apelat la ea pentru elucidare."

Si mai vin cu un argument: dupa ce am vazut filmuletul cu Laika, mi-am chemat fiul ce-si facea lectiile si i-am dat sa vada ce poate un catel. Si dupa aceea am discutat vreo ora despre vanatoare. Degeaba face teme daca nu stie si pentru ce le face. Daca nu are un vis in timp ce studiaza.

Lipsa publicatiilor. E evidenta. Dar cine mai are timp de publicatii?! Oricum locul le va fi luat repede, repede de net. Trist dar real. Contribuim si noi la asta...

Spui de oameni de valoare. Cert ca pe drum s-au pierdut multi. Sunt unul ce a incercat sa readuca la dialog colegii valorosi ce din diverse motive pleacau. Imi pare rau ca nu am reusit cu toti, insa mai corespondez cu unii din ei pe privat. Poate, pe viitor, de vom insiste mai multi, efortul nu va fi zadarnic. Dar uita-te la cei ce posteaza la acest topic. Sau la capuse. Nu e valoare? Si cu siguranta vor mai fi si altii. Depinde de noi...

[Cristi]

Libertate si protectie ... cat la suta una si cat la suta alta ... sunt substituibile ... sunt antagonice ... greu de spus.Unii simt nevoia de protectie, altii de libertate. In ce priveste vanatoarea cred ca avem nevoie de libertate, dupa cum se vede pe forum ... Ca si popor constat ca politicienii considera ca avem mai multa nevoie de protectie ... Hai sa ne gandim la UE ... intrarea in UE ce nevoi a satisfacut ? de protectie ? de libertate ?

Asta lasand la o parte ..... fata de acel "ganditor" pomenit in articol, numit Lucian Boia, fata de ce promoveaza in scrierile sale .

"They that can give up essential liberty to obtain a little temporary safety deserve neither liberty nor safety."
-- Benjamin Franklin, Historical Review of Pennsylvania, 1759.

[acsph]

[quote="tehărău
Andrei Plesu:
"Aş aminti, mai întâi, interlocutorilor mei că termenul „forum", dincolo de istoria lui „electronică", are o ereditate nobilă, grecească şi latină. Forumul roman, ca şi agora grecească, erau locuri publice axiale în viaţa cetăţii. Forumul era, deopotrivă, spaţiu al autorităţii, al instituţiilor politice, şi loc al adunărilor populare, al dezbaterilor comunitare sau al comerţului. Pe scurt, forumul era un loc al schimbului: de idei, de mărfuri, de opinii. Acolo se luau decizii, acolo se instituiau legi, acolo se desfăşurau „certurile" între cetăţeni, fie ei reprezentanţi ai diferitelor facţiuni politice, filosofi, negustori, sau gură cască. Forumul era un teritoriu civic şi ritual. Toate astea ar trebui să impună forumistului contemporan o anumită ţinută, o anumită responsabilitate. A fi prezent „pe forum" înseamnă a asuma un rol social, un oficiu public. Forumul nu e un ring de box, în care intri pus pe mutilarea adversarului. El nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii. Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile. Asta se face cu argumente, cu vervă (eventual ironică), nu însă cu injurii şi ghionturi. Şi încă ceva: în piaţa publică nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti propinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept „principii", nici competenţa proprie drept cristal."[/quote]

Liviu,
Eu propun sa punem textul pe prima pagina.Ce zici ?

[tehărău]

Am vorbit cu @Alin3006. Sa vedem ce se poate face. Ar fi cel mai bun motto.