Haenel SLB 2000 +
In Ro prin:
http://magazinvanatoareconstanta.ro/218 ... -2000.html
Suntem la finele anilor “90. Dupa zeci de ani in care armele semiautomate cu glont au fost ori prohibite ori rau vazute de vanatorii europeni in timp ce peste ocean se foloseau intens de tot atatia zeci de ani, o oarece relaxare legislativa si o mica schimbare de perceptie se face simtita. Nu numai colectionarilor ci si vanatorilor europeni le sunt acum accesibile o seama de arme “eliberate” din arsenale. Celebre la vremea lor pe cand erau folosite in armatele lumii, arme ca Garand, G3, AG-42 Ljungman sau FN FAL si AK sunt acum in mana unor tragatori „civili”. De la poligon la folosirea lor la vanatoare n-a mai fost decat un pas si asa a aparut gustul pentru arme ce se reincarca singure, cu recul mai domol, stabile pe foc si la pret accesibil.
Peste ocean Browning BAR facuse deja istorie si disputa cu variantele concurentei Winchester sau Remington era deja net transata. Dupa zeci de ani de folosire pe toate campurile de lupta de la WW II incoace, in toate conditiile posibile, sistemul de functionare semi-automat ajunsese deja la maturitate. Micile sau marile probleme inerente inceputului ramasesera in urma. Fiabilitatea nu mai era o problema. Conversia acestui sistem pentru folosirea in arme de vanatoare s-a lovit de doua probleme foarte spinoase: posibilitatea ca armele sa functioneze corect intr-o gama mai larga de calibre si cu o gama larga de incarcaturi in cazul aceluiasi calibru dar si necesitatea ca armele sa fie precise, pe masura concurentei bolt-action. Cu o lunga experienta in urma, Browning rezolva magistral ambele probleme si ofera unui numar mare de tragatori de peste ocean, o arma comparabila cu cele bolt-action, ce isi castiga rapid adeptii intre vanatori. La vremea aparitiei ei masa ceva mai mare a armei, comparabila cu a armelor militare, nu a fost o mare problema insa dezvoltarea exuberanta a sistemelor optice de ochire a adaugat o masa semnificativa armei si 5 kg au devenit incomode de folosit in teren. In 1996 BAR scoate pe piata varianta II, cu imbunatatiri mecanice discrete dar cu masa redusa, fiabilitate si siguranta mai bune decat ale variantei initiale, cu o gama de calibre extinsa si partial cu gandul la particularitatile pietei europene, in crestere. Dupa un debut timid, BAR II intra iute in dotarea vanatorilor europeni si calea e deschisa.
Heckler & Koch este o companie relativ tanara daca o comparam cu greii domeniului. In 1948 Edmund Heckler,Theodor Koch si Alex Seidel salveaza ce mai gasesc din utilajele celebrei uzine Waffenfabrik Mauser AG din Oberndorf (uzina dezechipata aproape complet dupa razboi de francezi) si infiinteaza firma Heckler & Co ce va deveni la finele anului 1949 bine-cunoscuta astazi Heckler & Koch. Cei trei lucrasera in uzinele Mauser pana la razboi si erau la curent cu ultimele cercetari germane in domeniul armelor semi/automate, printre care o arma ce nu a reusit sa fie produsa in serie – STG 45M – si care folosea un sistem oarecum asemanator cu cel folosit de vestita mitraliera MG 42, sistemul cu intarziere la deschidere cu role dar cu teava fixa, fara a avea nevoie de un scurt recul al tevii pentru deblocare. Inginerul Ludwig Vorgrimler ce era coautor al inventiei, dupa o colaborare scurta cu francezii, participa la punerea in practica a proiectului sau in Spania si astfel se naste modelul CETME. H&K colaboreaza cu spaniolii si asa se naste modelul G3 ce avea sa echipeze noua armata a Germaniei Federale incepand din 1959 precum si pe cea a Spaniei, incepand din 1957. Unele variante inca se folosesc si astazi in armata. Armele erau construite pentru a folosi calibrul 7,62x51 NATO si s-au dovedit a fi atat fiabile cat si foarte precise. G3 este urmata de modelele SL 6/7 camerate in 223 R respectiv 308 W, destinate „garzilor patriotice” si asa ajung sa fie cunoscute repede de „civili”. Firma raspunde cererii si lanseaza modelele 630 in 223, 770 in 308 W si 940 in 30-06, arme cu dedicatie piata civila, pentru vanatoare. In scurta vreme ajung sa-si castige o pozitie bine-meritata. Teava fixa, sistemul fara recuperare de gaz, ghintuirea poligonala si calitatea deosebita a fabricatiei determina ca armele sa fie foarte precise, fiabile si rezistente in timp iar desenul clasic, cu o nota de vanatoresc ramane apreciat si astazi. Armele se vand bine atat in Europa cat si peste ocean dar nu reusesc sa faca o concurenta serioasa liderului in domeniu. Fiind construite integral din otel, cu o calitate a prelucrarii deosebita armele au si defecte: masa mare si pretul si mai mare. Si astazi aceste arme au clubul lor de pasionati si pretul de achizitie al uneia in stare buna depaseste frecvent pretul unei semi nou-noute de productie moderna.
Finele anilor ”80, caderea zidului Berlinului si schimbarile politice si economice mondiale aduc firmei mari probleme financiare. In ani ”95 revine in forta primind comanda reinarmarii armatei germane cu o arma moderna, in noul calibru NATO, cunoscut de noi ca 223 R. Asa se naste o alta arma celebra – G 36, in uz si astazi si partial in curs de a fi inlocuita de un produs tot al lor – H&K 417. Contracte mari cu armate importante de la finele secolului trecut si inceputul celui nou fac firma sa se reorienteze catre productia exclusiv militara. Astazi firma este unul din primii trei producatori mondiali de armament militar si productia pentru piata civila a fost aproape complet sistata. Variantele militare „demilitarizate” sunt singurele oferite. Practic, firma produce astazi numai arme cu functionare semi/automata, de la pistoale la mitraliere, care echipeaza multe armate si care sunt apreciate de soldati in toate teatrele de lupta. Zeci de ani de experienta in domeniu si sute de mii de arme „testate” reprezinta un capital de invidiat.
La finele anilor ”90 firma intra pe piata civila cu o concurenta serioasa a BAR Browning – H&K SLB 2000, numele cuprinzand anul lansarii pe piata.
Dupa 2010, arma continua sa fie produsa de nou resuscitata C.G. Haenel sub numele Haenel SLB 2000+.
Cu ce vine arma nou?
Forma „bondoaca” cu patul cu pistolet foarte drept.
Este prima arma semi-automata cu destinatie vanatoare ce are o structura modulara inspirata de platformele tip AR.
Este prima ce foloseste pe scara larga polimerii moderni, folositi chiar si la constructia unei parti din carcasa (variantele „civile” de Steyr AUG, primele cu plastic mult, comercializate in 222 R pe vremuri, practic n-au contat ca impact in lumea vanatorilor).
Pretul „de dumping” – in 2002 cand UE trecuse integral la moneda Euro, arma costa sub 1000 E, fata de concurenta BAR ce oscila in jurul a 1200-1300 E.
Ce pastreaza de la modelele istorice ale firmei?
Fiabilitatea inca ne-egalata si precizia deosebita.
Ce asteptari nu a implinit?
Retragerea firmei din lumea armelor civile nu a dus la dezvoltarea modelului astfel incat arma este oferita practic intr-o singura varianta de finisari si echipare iar platforma modulara nu a fost niciodata exploatata – anuntul initial cum ca arma de baza va putea fi echipata cu structuri superioare+tevi in alte calibre nu s-a concretizat.
S-o vedem mai indeaproape.
Primul contact este si cel care frapeaza cel mai mult. Forma complet inuzuala a patului si mai ales a pistoletului ies in evidenta din orice unghi. Odata atinsa, combinatia de senzatii oferite de contactul simultan cu lemnul patului si plasticul carcasei este a doua „ciudatenie”, sa-i zicem asa.
Inuzualul este repede uitat cand arma este manevrata. Palma are loc destul pentru o pozitie comoda, degetele se strang natural pe pistolet, sare in umar singurica, pare ca nu este atat de dezechilibrata anterior ca alte semi si muchia superioara a patului ofera un sprijin bun capului aproape indiferent de lungimea gatului. Degetul ajunge la tragaci singurel si aproape se odihneste acolo. E scurta, manevrabila, placuta in manuire.
Tehnic foloseste acelasi principiu ca toate armele semi cu glont de astazi, construite pentru vanatoare: recuperare de gaz. Similar BAR foloseste o solutie cu priza de gaz fixata catre jumatatea tevii, piston cu cursa scurta ce transmite un impuls energic port-inchizatorului prin tijele de conducere si un arc solid recuperator plasat sub teava. Pana aici nimic nou. Si ARGO si S 303 si SR 1 si Vulcan folosesc aceeasi schema de baza. Insa la SLB este de departe cea mai simpla si mai aerisita „constructie”.
Priza de gaz este minuscula, nu are surubelele sigilate de la BAR si nici tubul voluminos de la ARGO. Nu este sudata de teava ca la BAR si nici fixata in suruburi ca la ARGO ci este construita ca un inel fixat pe teava intr-o zona strunjita special si tinuta pe pozitie de un pin transversal, solutie imprumutata de la multele generatii de arme militare si pe care o mai intalnim la S 303. Pe fata inferioara a prizei este un orificiu filetat inchis de un mic surubel – odata desfacut (cu un mic imbus banal) ofera acces la gaura practicata in teava pentru accesul gazului si aceasta poate fi curatata direct.
Pistonul este un mic „dop” plasat in lungul unei tije de ghidare ce este suport si pentru arcul recuparator si pentru piesa de masa ce transmite impulsul. In repaus proemina ca o mica saiba din tubul de gaze iar in cursul functionarii iese din priza de gaz pe ~10 mm, suficient cat sa transmita un impuls de aproape 10 cm port-inchizatorului. Mecanismul nu are sigurantele multiple si intortocheate de la BAR si nici pistonul cu nenumarate componente de la ARGO. Tijele de armare circula libere in lacase frezate in interiorul carcasei si sunt fixate solidar de piesa de masa din jurul arcului. Arcul recuperator este unul creat dintr-o panglica de otel spiralata astfel incat la finele cursei se poate comprima pe o lungime mica de tot. Asta a permis montarea prizei de gaz mai catre camera cartusului, cu efect pozitiv asupra „auto-curatirii”, solutie adoptata si de ARGO.
Arcul pare un pic mai puternic decat la alte semi si se simte la forta necesara la armare insa nu se impiedica la extragerea unui cartus din magazie nici daca manerul inchizatorului nu este lasat complet liber la cursa de inchidere. De altfel, chiar in manualul armei se specifica faptul ca arma poate fi „inchisa” si fara zgomot conducand usor port-inchizatorul. Mai simplu de atat este numai la Remington 7400-750 care nu are nici macar piston - foloseste sistemul cu priza directa de gaz.
Teava este astazi una Merkel, obtinuta prin roto-forjare la rece, finisata negru mat la exterior, terminata cu o coroana clasica, usor ingropata. Profilul este unul conic prelung, obsinuit pentru armele de vanatoare. Are lungimea de 50 cm pentru calibre standard si 51 cm pentru magnum.
Este dotata cu sisteme de ochire mecanice pentru achitizie rapida – inaltator tip rampa si catare cu fibra optica.
Este fixata in carcasa armei prin infiletare si fixata pe pozitie cu un alt pin. Tot de carcasa, sub teava, este fixata cu doua suruburi o piesa suplimentara de aliaj usor, ce foloseste numai ca suport de fixare al ulucului. Spre deosebire de restul semi, ulucul nu mai este fixat de priza de gaz si lasa teava complet libera. Vestita calitate „free-floating barrel” cu care se lauda restul armelor semi nu exista in realitate. SLB nu se lauda cu asa ceva dar exista ...
Partea posterioara a tevii cuprinde camera cartusului si lacasurile pentru angrenarea celor sase nuturi de inzavorare dispuse pe doua randuri de cate trei, spatiate egal de-a lungul circumferintei. Si aceasta arma inzavoraste direct in teava, ceea ce a permis realizarea unei carcase foarte usoare, cu rol numai de sustinere a componentelor.
Carcasa in sine este construita din doua parti, una anterioara si superioara, metalica si una inferioara si posterioara, din polimer.
Partea superioara este construita prin frezare din plin dintr-un bloc de aliaj usor, are la interior frezate profile pe care circula tijele de armare si anterior fixeaza teava, suportul arcului recuperator si al ulucului. Superior are orificii filetate pentru fixarea opticii.
In interior gazduieste port-inchizatorul cu inchizatorul. Nu exista diferente majore nici conceptuale nici constructive fata de cele de la ARGO sau BAR, acelasi corp inchizator cu canal helicoidal, aceeasi miscare circulara de 60 grade pentru dezavorare, cam aceleasi dimensiuni. Percutorul strabate intreaga lungime a inchizatorului si este prevazut cu siguranta automata impotriva percutiei accidentale cu inchizatorul incomplet inchis, un standard astazi. Similar BAR se poate scoate din carcasa dupa extragerea manerului inchizatorului, tinut pe loc de o mica siguranta. Similar ARGO, manevra se face foarte usor avand in vedere existenta doar a unei semicarcase, cu acces nelimitat la interior. Ca si la BAR, este acoperit de un capac de protectie ce fereste arma de mizerii ce pot intra incidental in carcasa.
Inchizatorul este prevazut cu o gheara extractoare solida ce prinde cam un sfert din circumferinta tubului cartus si cu doua pistonase incarcate de arc ce realizeaza o ejectie activa energica si aproape perfect la orizontala.
Carcasa inferioara gazduieste mecanismul de dare a focului si suportul magaziei. Mecanismul tragaci-cocos este derivat direct din cele militare, este fixat pe un suport propriu ce se detaseaza usor din carcasa pentru intretinere. Este unul obsinuit pentru acest tip de arme, cu cocos basculant actionat de un arc energic si tinut pe pozitie de nuca principala si cea secundara, comandate de tragaciul armei. O parte din piese sunt realizate din polimer, alta din tabla de otel ambutisata iar cocosul si tragaciul din otel frezat. Spre deosebire de concurenta, siguranta manuala este plasata pe carcasa, superior de pistolet, accesibila cu degetul mare. Are doua pozitii, ambele marcate vizibil cu punct colorat alb respectiv rosu si se actioneaza foarte usor. Blocheaza nu numai tragaciul ci si cocosul armei ce nu mai poate percuta nici la socuri importante. Tragaciul are o foarte scurta cursa moarta apoi declanseaza sec de tot, pe la 1,5 kg forta – cursa activa practic este imperceptibila, nu agata, nu freaca dar este perfect previzibil si este considerat cel mai bun tragaci existent pe armele semi civile.
Cele doua semi-carcase sunt fixate solidar printr-un bolt anterior in jurul caruia partea superioara poate pivota fata de cea anterioara si printr-un surub cu doua capete la partea posterioara, surub ce se demonteaza cu imbusuri ce intra in dotarea armei. Nu este atat de usor ca la ARGO dar este un imens avantaj fata de BAR atunci cand se doreste curatarea rapida a interiorului.
Dupa epuizarea cartuselor din magazie, port-inchizatorul ramane blocat posterior.
Pe laterala stanga a carcasei, in vecinatatea ulucului, se gaseste o parghie ce odata actionata elibereaza port-inchizatorul.
Magazia are capacitatea legala de doua cartuse si este construita din tabla de otel ambutisata, cu capac inferior si elevator polimerice. Se incarca si descarca usor, fara sa lase urme nedorite pe degetele utilizatorului. Este mentinuta pe pozitie de acelasi stil de siguranta intalnit si la Haenel Jager 10, o limba lata de polimer ce continua linia anterioara a garzii tragaciului, ce se actioneaza de pe ambele parti ale armei impingand-o catre inainte. Magazia eliberata cade in palma dar se lasa mai greu convinsa sa intre la loc „dintr-o miscare” daca inchizatorul este pe pozitia inchis.
Ulucul si patul sunt construite din lemn de nuc finisat mat, cu caroiaj fin pe uluc si pistolet. Patul are o talpa de cauciuc amortizant de circa 1 cm grosime, cu o textura aspra la exterior ce impiedica alunecarea pe imbracaminte. Sunt prevazute cu urechiuse metalice fixe pentru curea, stil european.
Ca si variantele BAR de odata, patul este unul mai lung decat al carabinelor moderne si se potriveste bine persoanelor de ~180 cm si peste fara necesar de prelungitoare la talpa. Priza pe pistolet este cea mai coborata intre semi uzuale, pune mana intr-o pozitie foarte comoda si degetul aratator mai pe linie cu axa de actionare a tragaciului dar favorizeaza o palma mai mare.
Masa armei goala este de ~3200 g, in media gamei.
Arma este oferita in calibrele 223 Rem.; 7x64; .308 Win.; .30-06; 8x57 JS; 9,3x62; 7mm Rem. Mag.; .300 Win. Mag.
Desi este pe piata de 15 ani, in Ro este putin cunoscuta, o prezenta sporadica printre vanatorii amatori de semi cu glont, dotati in principal cu BAR si ARGO.
Ce ar putea convinge un astfel de doritor s-o aleaga?
- cum nu a fost posibil s-o testam intensiv la noi trebuie sa-i credem pe cei care spun ca este campioana la fiabilitate
- producatorul este unul cu experienta uriasa in materie de arme semi/automate de toate tipurile, cu sute de mii de arme fabricate si testate in toate conditiile posibile, unul din cei mai importanti furnizori ai armatelor moderne iar SLB 2000 este rezultatul direct al acestei experiente
- productia este facuta astazi intr-una din uzinele recunoscute pentru calitatea deosebita, in special a tevilor
- precizia este cel putin la fel de buna ca a concurentei
- constructia simpla, accesibila si incepatorilor pentru demontare si intretinere
- poate calibrul clasic cotat cu bune rezultate la mistreti – 8x57 JS – in care este singura arma de acest tip
- nu in cele din urma, pretul cam cat pentru o arma s-h de la concurenta
Ce ar putea sa-l intoarca din drum?
- forma neobisnuita zisa „ori e dragoste la prima vedere, ori nici nu vrei s-o vezi in ochi”
- un singur model existent, fara variatii de finsari sau pat
Boala mea tot semi-automatele raman.
. De atunci, sunt cel putin 6 firme germane care fac semi si pentru piata civila (cel putin 3 o fac pe platforme AR), o italianca si o frantuzoaica si toate sunt modulare nu in carcasa fixa ca BAR-ul.
